Povestea lui Lucian Moldovan, noul lider PER BN, care a avut curajul să se reinventeze la mijocul vieții (FOTO

Cine crede că este prea târziu, la mijlocul vieții, să te reorientezi în carieră și să faci ce-ți place, ar putea simți ceva mai multă motivație și determinare aflând povestea lui Lucian Moldovan, noul președinte al Partidului Ecologist Român din Bistrița-Năsăud.

La 46 de ani, a început cu o îndeletnicire simplă ce se dorea a fi doar un „hobby“ pe lângă casă, dar,  în 7 ani de zile, a ajuns să termine o facultate, să înceapă un master și să aibă o grămadă de treabă cu  mica fermă pe care o deține chiar la doi pași de oraș.

Lucian Moldovan deține un efectiv de 200 de ovine, câteva capre și ciobăneștii carpatini care îi păzesc turma. El locuiește în apropierea Bistriței și face parte dintre cei care, dacă au o bucată de pământ, fie ea și în mediul urban, nu se pun la televizor când ajung acasă după sujbă, ci mai trebăluiesc prin „gospodăria“ care nu înseamnă doar un gazon.

A început cu 20 de miei și a ajuns la 200 de oi

Povestea lui despre „reconversia profesională“ a început în 2017 când a primit 20 de miei. Aceștia i-au fost trimiși în dar de la o persoană care primise, ani de zile, fânul cosit de pe terenurile lui.

„Am început în 2017 cu câțiva miei pe lângă casă. Având suprafața aceea de teren, am zis hai să pășuneze mieii acolo. Am primit de la cineva vreo 20 de mieluți și de atunci am început. În primul an acolo am rămas, apoi am zis hai să mai cumpăr niște oi și tot am crescut până am ajuns la efectivul acesta.  Când i-am luat, nu a fost un plan. Pofta vine mâncând. Așa , din mers m-am adaptat…“, povestește Lucian.

Dragul de animale, moștenire de familie

Dragul de gospodărie, de animale și expertiza în domeniu au venit de la sine, având în vedere că Lucian nu era străin de o astfel de ocupație. Așa a prins vremurile când era copil și bunicii săi aveau grădină și animale.

„Asta vine de când eram eu foarte mic. Bunicii mei au avut și oi și chiar ajunseseră, când eram eu tânăr, adolescent, pe la 80 – 100 de capete. Și eram pasionat de animale. De când eram mic, toată lumea mă știa de țăran…“, spune Lucian.

Într-o lume orientată către confort și găsirea căii mai ușoare, este impresionant că un om a ales o ocupație care înseamnă multă muncă, documentare continuă și trezirea îndată ce zorile se varsă.

„E foarte bine ca animalele să fie furajate și îngrijite după un anumit program și într-o anumit ordine a admnistrării furajelor.  Lucrând după ceas și după soare, începi să faci paralela asta… acum nici nu mai trebuie să mă uit la ceas. Nu știu cu exactitate, dar știu că e între patru și cinci.

Îți cam adaptezi timpul tău după timpul animalelor. Animalele au un alt program, un alt bioritm, ele funcționează după răsăritul soarelui.  În sezonul de vară, la pășunat, pentru ca animalele să prindă cât mai mult timp să mănânce, mulsul începe cam la 4.00, 4.30, 5.00, când se zărește de ziuă. La amiază când e căldura cea mai mare, oricum animalele nu mănâncă. Le-ai muls și le-ai pus undeva la umbră să se odihnească, și apoi, iar le pornești“, povestește Lucian Moldovan.

„Țăran“ cu licență și masterand!

Dacă trecerea de la munca în mass-media, unde Lucian încă mai activează, la munca în gospodărie nu pare atât de surprinzătoare, uimitor este că, la o vârstă la care unii deja își plănuiesc retragerea, el s-a apucat de facultate. A absolvit Facultatea de Zootehnie la USAMV Cluj-Napoca și, în prezent, urmează un master unde studiază cum pot animalele să contribuie, ca terapie alternativă, la recuperarea copiilor cu diverse tulburări.

„La studii m-am dus tocmai în ideea în care , având habar de chestiunile practice care se fac, să știu mai multe:  să mulg, să aplec mielul la oaie, efectiv să ajut oaia la o fătare, să repoziționez mielul pe traiect… sunt niște operațiuni. Dacă tot m-am apucat de treaba asta, vreau să o fac cu seriozitate, să învăț mai multe, ce înseamnă furajarea, care sunt cantitățile… Având noțiunile astea poți să îți și faci niște calcule. Așa poți să îți iei și măsurile necesare, să spui așa trebuie să fac să fie bine“, a mai spus Lucian.

Crește doar rase autohtone

În mometul de față, deține în jur de 200 de capete de ovine și câteva capre. Este adeptul raselor autohtone care se adaptează perfect la stilul de pășunat din zona noastră.

„Oile pe care le am sunt din rasa țurcană, rasă autohtonă, varietate Bălă de Bistrița, capre rasa carpatină, rasă românească, și, pentru paza și apărarea turmei cresc ciobănești românești carpatini. Am mers pe rasele locale, în primul rând, pentru că sunt perfect adaptate tipului de păstorit pe care îl facem noi și au producții bune, atât la miel cât și la lapte. Creșterea oilor este eficientă dacă te ocupi cu seriozitate de ele. Ciobăneștii carpartini sun câini cu Pedigree, sunt câini cu documente și am rămas super încântat de felul în care această rasă știe să își facă datoria față de turmă. Se pretează foarte bine pentru zona noastră de deal și de munte cu prădători mari… mă refer la urs, cu prădători de talie medie, cum e lupul, cum e râsul, mai nou șacalul… Își apără turmele chiar și cu prețul vieții. Au un miros extraordinar de fin, e o chestie atavică, venită din perioada veche, din formarea rasei și, instinctual, ei nu permit animalului sălbatic să se apropie de turmă. Pentru că ei știu că, odată ce ursul a ajuns între oi, poți să ai un milioan de câini,  că tot îți face pagubă. La fel, lupul se strecoară, lupii  au o strategie de atac. Unul îi momește pe câini și fuge cu ei în altă parte și, pe cealaltă parte, ceilalți au masa pusă, că nu mai sunt apărate oile… “, povestește Lucian.

Partea bună este că, până acum, nu s-a confruntat cu vreun prădător din cei pomeniți mai sus. În schimb, a avut un an în care a suferit pagube destul de serioase după ce câinii comunitari i-au omorât mai multe oi.

Visul lui, înnobilarea produselor de bază rezultate din creșterea oilor

Odată cu creșterea efectivului de animale, mica lui fermă a început să fie și productivă. Dacă ar fi să își urmeze visul mai departe, următorul pas ar fi către procesarea după metode mai sofisticate a produselor de bază rezultate din creșterea oilor.

„Produsele sunt cele pe care le știe toată lumea că vin de la oi, sunt produsele noastre tradiționale. Mi-ar plăcea să am o mică făbricuță sau să colaborez cu cineva care să îmi facă specialități din brânză de oaie, cum există în Franța, în Italia, în țările dezvoltate care au vestitele brânzeturi, au o industrie în domeniul prelucrării laptelui de oaie și de capră. Nu ar fi rău dacă am avea posibilitatea să ne strângem mai mulți subforma unei cooperative, unui grup de producători care să  vrem să facem treaba asta. Dar nu suntem obișnuiți să mâncăm specialități de brânzeturi. Porobabil că fie care dintre noi am luat de gust. Dar nu se mănâncă și nu se gătește constant cu o anumită specialitate de brânză. De aceea, neexistând un obicei al consumului de specialități de brânză, se vinde cel mai bine cașul, telemeaua, urda, produse primare, nu produse înnobilate. Înnobilarea brânzei se face în anumite condiții și cu anumite procedee.  

În ceea ce privește consumul de carne, cererea e foarte mică la noi. Se mănâncă carne de Paște și se mănâncă carne toamna târziu , subformă de preparate gen pastramă. Sau cumpără cineva… a aflat că Moldovan a tăiat o oaie, vrea un sfert că îi place să mănânce ciorbă de varză cu carne de oaie . Mai face nevasta o tocană de oaie, mai face un ceaun, și cam atât. Pe când carnea de miel sau carnea de oaie, în străinătate, e o delicatesă. Nu toată lumea își permite, nici acolo“, explică el.

Mieii pe care nu îi valorifică de paște sunt vânduți la intermediari care îi îngrașă și, apoi, îi trimit la export.

Problemele ecologice și de mediu, o preocupare constantă pentru oamenii din domeniul său

Pe lângă munca în gospodărie, Lucian Moldovan este acum și lider al Partidului Ecologist Român, filiala Bistrița-Năsăud, care s-a reconstruit cu vechii membri.

„Am fost mereu un om preocupat de problemele ecologice , de problemele de mediu, de problemele agricole care au, obligatoriu, relație cu mediul. Am activat ca membru în fomațiuni de factură ecologică. La un moment dat mi-am dat demisia, că așa a fost conjunctura, întreaga organizație și-a dat demisia , dar noi ne-am păstrat relațiile. Și acum am zis hai să reconstruim! De ce am ales asta? În primul rând să nu îmi reproșez mie că latru pe la colțuri, că știu să critic, dar când e să mă bag într-o bătălie electorală dau înapoi… 2024 e un an important și ne batem cu cei care promit și nu mai fac, cu cei care fac alianțe politice nefirești. E o datorie față de mine și față de cei care mă cunosc și de prietenii mei. Am o grămadă de prieteni care sunt foarte nemulțumiți. Sunt dezamăgiți de politică, de alianțe, de tot felul de mișmașuri. Votezi pe cineva pentru un anumit ideal sau pentru un anumit scop, pentru o anumită ofertă electorală și apoi vezi că votul tău nu contează“, spune Moldovan.

Chiar și cele mai mici îndeletniciri agricole pot contribui la un mediu mai ecologic

Crescând într-o familie din mediul rural, Lucian Moldovan a prins vremuri în care oamenii își obțineau mare parte din cele necesare traiului, în propria gospodărie. El este de părere că politicile de mediu, de agricultură, ar trebui să se adreseze tuturor, de la agricultorii giganți la cei care își pun o ceapă în grădină. Mai multe produse obținute în propria grădină ar duce la reducerea consumului și la îngrijirea mai adecvată a terenurilor, evitând lăsarea lor în paragină și expunerea la abandonul de deșeuri.

„În agricultură, ora exactă nu se dă la Bistrița. Dar sunt  oameni care trăiesc din agricultură și fiecare dintre noi avem părinți, avem buncii la țară, care își cultivă bucățica de pământ. Ei sunt nebăgați deloc în seamă. Politica de subvenții nu încurajează agricultura. Dacă aș fi cel care aș face o strategie de dezvoltare pe termen mediu sau lung, m-aș gândi la fiecare dintre aceste categorii. Micul agricultor, cel cu gospodărie de familie..  Bunicii mei își asigurau în anii ’70 -’90, 80% din trai, și nu a fost un trai cu multe lispuri, din propria gospodărie. Aveau două vaci, porc, aveau câteva oi, aveau grădina casei unde își cultivau absolut toate legumele. Când erau sărbătorile de iarnă, aveau cârnați, jumări, untură… Lapte și derivatele din lapte erau tot timpul. Și acum îmi aduc aminte cum stăteau oalele din metal sau din lut cu lapte. Și făina  se obținea în gospodărie. Bunica mea făcea câte o pizza de țară, o bucată de blat cu brânză, cu slănină, cu jumări, cozonaci în fiecare sfârșit de săptămână…“, își aduce aminte Lucian.

Mici loturi pentru grădinărit,  puse la dispoziție de primărie, o idee pentru Bistrița!

Lucian Moldovan este de părere că o idee care ar putea fi pusă în practică, cu succes, la Bistrița, ar fi ca primăria să acorde câte un mic lot de teren celor care vor să se ocupe de grădinărit.

„Fiecare dintre noi care locuim la casă avem dorința aia de a face ceva pe lângă casă, nu de a ține doar un gazon. Pun flori, pun castraveți,  cresc trei rățuște… nu e o gospodărie, e de plăcere. Eu mă uit la mine în zonă. Și tinerii și cei mai în vârstă, fiecare care au o bucățică de pământ, își pun legume. Au mereu ceapă proaspătă, ridichi, salată, fasole , castraveți , roșii, ardei, tot ce e într-o grădină și îți e mai mare dragul să te duci să îți îngrijești propriile produse. Eu aș încuraja lucrul acesta.  De exemplu, și administrația ar putea să facă treaba asta. Pe vremuri, se dădeau celor care voiau, loturi de teren de o grădină, nu mai mari. La țară se numesc delniți. Pe bucata aia poți să îți cultivi. Dacă te uiți, vezi cât de frumos e în grădinile oamenilor și cum stau stivele de mizerii în locurile neîngrijite, ale nimănui. E păcat să nu valorifici astfel de idei“, a concluzionat liderul PER.