Joia Mare, care se mai numește Joia Neagră sau Joia Patimilor, e o zi importantă, cea a Deniei Mari. Potrivit credinţei creştin-ortodoxe, acum ni se aminteşte cum Mântuitorul le-a spălat picioarele ucenicilor, fiind îndemnaţi la smerenie. Tot în Joia Mare se vopsesc ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca şi cozonacul.
În săptămâna Patimilor, credincioșii rememorează pas cu pas calea urmată de Iisus Hristos pentru mântuirea omului și învingerea morții, cale care culminează cu evenimentul crucial al creștinismului: Învierea. Joia Mare este cunoscută și ca Joia celor 12 Denii. Cele 12 lumânări aprinse la citirea Deniilor vor fi aprinse pe parcursul întregului an, ele având puteri deosebite, spune tradiția.
Denia pentru Joia Mare este închinată amintirii a patru evenimente deosebite in viața lui Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă pentru smerenie, cina cea de taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul patimilor.
Spălarea picioarelor ucenicilor. Biblic, evenimentul este mărturisit e Sfântul Ioan Evanghelistul și în înfățișează pe Iisus Hristos spălând picioarele ucenicilor. Spălarea are caracter purificator – Iisus i-a curățat pe ucenici de păcate. Tot prin acest gest este arătată smerenia.
În zilele noastre acest gest este un privilegiu de a te dărui altora prin jertfă. Ritualul a precedat Cinei cea de taină.
Tradiţii şi obiceiuri în Joia Mare
Joi este ziua din Săptămâna Mare în care gospodinele vopsesc ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbata Mare să coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserica în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.
Două alimente sunt total interzise de tradiţie în aceste zile, inclusiv în Joia Mare, chiar şi pentru cei care nu ţin postul efectiv: oţetul şi urzicile. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înţepându-i rănile, şi stropit cu oţet, pentru a-i provoca şi mai multe usturimi. Mai mult, legenda spune că, atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oţet: de aici şi obiceiul popular, care exclude cele două alimente de pe lista mâncărurilor recomandate în ultima săptămână de post.
Coji de salcie, urzici, viorele – ingrediente din care se preparau pe vremuri vopsele pentru ouăle de Paște
Pe vremuri, coaja de măr pădureț, frunza de dud, coaja de salcie, urzicile, frunza de mesteacăn, șovârf, coji de ceapă, ștevia, coaja de arin, brândușele și viorelele erau ingredientele naturale din care se preparau, pe vremuri, vopselele pentru ouă. O serie de planșe cu modele de încondeiat ouă, din diverse părți ale țării, sunt păstrate de către Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
„Culoarea de bază era galbenul, obținut din coajă de măr pădureț și piatră acră; frunze de viță de vie și piatră acră; frunze de dud; coajă de salcie; coajă de ceapă galbenă; urzici, borș și piatră acră.
Culoarea roșie era obținută din frunze de mesteacăn, păr pădureț și sovârz. Amestecul se „plămădea” trei zile iar ouăle erau purtate de 12 ori până se înroșeau. Culoarea se mai obținea din băcan roșu, sovârz și zeamă de piatră acră, coji de ceapa roșie.
Albastrul se realiza din brândușe sau viorele.
Verdele din frunze de boz, urzici și frunze de nuci.
Culoarea neagră din coajă de nucă în combinație cu ștevia sau coajă de arin“ (Sursa: Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud)
