INTERVIU cu deputatul bistrițean POT, Andrei Csillag. „POT nu e ceea ce vedeți voi pe internet“

Andrei Csillag (35 de ani) este deputat de Bistrița-Năsăud din partea formațiunii politice POT (Partidul Oamenilor Tineri), organizația care a intrat în parlament în mod surprinzător în urma alegerilor din 2024, deși era un partid necunoscut. Partidul a câștigat un loc important în preferințele electoratului după ce și-a declarat susținerea față de Călin Georgescu. Acest lucru le-a adus celor de la POT câteva avantaje, cum ar notorietate și reprezentare în Parlamentul României, dar și dezavantaje, fiind catalogați drept „extremiști“, deși statutul partidului nu este de extremă dreapta. Andrei Csillag a vorbit, într-un interviu pentru Observator BN, despre parcursul său politic, ideologia partidului și principalele „mituri“ despre POT.

Cum ai intrat în politică și de ce ai ales gruparea POT?

Politica am început-o accidental, de la o vârstă destul de timpurie. Am ajuns la TNL, la tineretul Național Liberal. Am fost unul dintre puținii cărora le-a plăcut cu adevărat ce a fost acolo și încet, încet, am învățat, am ascultat și am crescut. Dar m-au pierdut în momentul în care s-a făcut coaliția cu PSD-ul, USL-ul. Nu mai era partidul pentru care m-am înscris eu în politică și acela a fost momentul în care am zis, gata, pas, nu mai vreau să fac politică.

„POT-ul nu e ce vedeți voi pe internet. Evident că nu m-aș fi regăsit în extremismul de care se vorbește azi…“

Despre POT am auzit de la un prieten din Anglia. Și POT-ul nu e ce vedeți voi pe internet. Mie mi s-a părut POT ca un PNL mai modern. Nu e extremă dreapta, statutul partidului este pe internet, oricine poate să îl vadă, e un partid de centru dreapta. M-am regăsit în valorile lor: familie, sport, încurajarea antreprenoriatului tânăr, era ce trebuie. Cel puțin eu m-am regăsit în el. Evident că nu m-aș fi regăsit în extremismul de care se vorbește azi… Eu însumi sunt minoritate în România, fiind de etnie maghiară. Nu aș avea ce căuta într-un partid de genul.

Și de unde a venit această etichetă că sunteți extremiști , că vreți dictatură, că sunteți sunteți apropiați de Rusia?

Nu e adevărat absolut nimic. Până și doamna președintă, Anamaria Gavrilă, s-a născut și a studiat în România, apoi a continuat studiile în Germania, din Germania s-a dus în Anglia. În Anglia a făcut alte studii, a avut afaceri. S-a întors în România și a înființat un partid. Cunoștințele aduse în acest partid sunt cunoștințele din Vestul Europei. Ce am învățat, ce am văzut acolo, noi aducem și încercăm să implementăm aici. Sunt foarte mulți oameni la noi în partid care sunt tineri, cu propriile lor afaceri și foarte mulți dintre ei trecuți prin vestul Europei. Deci absolut nicio legătură cu Rusia. Majoritatea dintre noi vorbim engleză, o mare parte vorbim germană, eu vorbesc și maghiară, deci nu știu cum ne-am înțelege cu rușii.

Partidul este orientat și spre biserică, spre valori creștine?

Anamaria Gavrilă este foarte credincioasă și partidul a fost construit în jurul credinței ei. Dar e un partid foarte dinamic. Eu, fiind român de etnie maghiară, sunt reformat și nu sunt singurul. În partid avem și ortodocși, și reformați, și penticostali, avem și oameni care sunt atei. Deci nu trebuie să fii neapărat ortodox sau credincios ca să faci parte din POT.

„În România ești extremist dacă ești patriot“

Cum definești patriotismul?

Iubirea și afecțiunea față de locul în care ai crescut. Și dorul ăla de locul în care ai crescut. Dar patriotismul are mai multe variante… În România, de multe ori, dacă ești patriot, poate nu ești văzut cum trebuie, dacă pui pe primul loc nevoile țării. În schimb, un francez un neamț sau un englez, e mult mai patriot decât un român și e ok pentru el. Pentru noi, nu. În România ești extremist dacă ești patriot.

Care este poziția partidului față de valorile europene și ce susțineți, o apropiere mai mare de Bruxelles sau o independență mai pronunțată?

Circulă foarte mult fake news în care se spune că noi, ca și partid suntem anti-UE sau anti-NATO. Nu e adevărat. Sutem pro-Europa, suntem pro-NATO și vrem să facem parte din Uniunea Europeană. Singura problemă pe care o avem noi este că România nu mai este cea din 2007, când am aderat. Știm că am avut niște condiții puse. Acum în 2025 nu mai suntem acea Românie din 2007. Am evoluat ca țară. Și trebuie să ne cerem depturile. Să vă dau un exemplu: Franța. Când merge președintele și negociază chestii de agricultură, economie, infrastructură pentru țara lui, o face la sânge. Francezul pune pe primul loc Franța în Uniunea Europeană. Ei bine noi, ca români, ascultăm și acceptăm dictatura pe care ne-o dau ei. Noi vrem să fim parte din UE, să fim parte din NATO, dar vrem să avem drepturi egale, vrem să oferim și altceva, nu doar mână ieftină de lucru și faptul că suntem văzuți hoți sau țigani. Vrem să fim respectați.

Care este viziunea voastră în ceea ce privește drepturile minorităților sexuale?

Orice minoritate ar trebui să aibă garanția că drepturile ei sunt protejate de lege. Și asta vine de la un român de etnie maghiară.  În privința minorităților sexuale, e o întrebare foarte complicată. Ca și credincios, îți este greu să accepți. Eu, personal nu am o problemă cu minoritățile sexuale. Eu am trăit 10-12 ani în Germania, în Anglia, unde, e foarte accentuată treaba asta. Sunt foarte multe parade, activități ale minorităților sexuale. Însă, în România, nu prea. Și cred că e și din cauza religiei… Suntem una dintre cele mai religioase țări din Europa. Și, sincer, nu știu cât de confortabil aș fi eu ca să vadă copilul meu anumite lucruri pe care le-am văzut eu îm Anglia, pe stradă… Nu mă deranjează cine ce orientare sexuală are. Dar afișarea asta în văzul lumii, exhibiționismul… Poți să fii ce vrei tu la tine acasă. Consider că statul trebuie să garanteze drepturile tuturor cetățenilor, dar că o societate are, totuși, dreptul să impună anumite limite, să nu lase anumite lucrurile să fie duse în extrem.

Ce părere ai despre Orban care a interzis paradele gay în Ungaria?

Restrângerea prin lege a drepturilor cetățenești de orice fel nu este neapărat primul meu instinct. Însă voi spune asta: poate suntem noi prea credincioși, dar nu cred că paradele gay se îmbină foarte mult cu România… Exhibiționismul de orice fel, vulgaritatea și stridența în comportamentul public sunt lucruri pe care sensibilitățile socio-culturale românești le găsesc greu de acceptat.  Asta înseamnă de fapt diferența pe care suveranismul o oferă: demnitatea și forța politicianului dispus să reamintească vestului că unitatea în diversitate e o stradă cu două sensuri: așa cum noi nu impunem altora să adopte rigorile noastre de conduită socială, tot așa cerem să ni se respecte caracterul nostru național și să nu ni se bage forțat pe gât lucruri care ne jignesc sensibilitățile.

Crezi că latura religioasă aduce un serviciu societății sau, dimpotrivă, arată că suntem „înapoiați“?

Cu siguranță nu suntem înapoiați. Suntem o țară credincioasă. Estul Europei e mult mai credincios decât vestul Europei. Ai cei șapte ani de acasă, ai școală, dar dacă ai și religia, ești mai civilizat, ai un pic de frică de Dumnezeu, empatie, valori morale.

„Nu avem nicio treabă cu comunismul. Nu suntem comuniști, nu suntem ruși“

Ce le spui oamenilor care îți spun că dacă ajunge POT la putere, va reveni dictatura?

Nu o să revină dictatura. Cine e interesat, citește statutul partidului și nu se ia numai după mass-media, o să vadă că avem un statut foarte bine construit care promovează religia, familia, sportul, antreprenoriatul, deci nu avem absolut nicio treabă  cu dictatura. Suntem un partid modern, care nu merge prea  bine cu comunismul. Noi am fost singurul partid care am depus dosarele în format electronic. Nu avem nicio treabă cu comunismul. Nu suntem comuniști, nu suntem ruși.

„Ceea ce vând ei este scandal nu știri“

S-a creat o relație ostilă între presa din România și lidera voastră de partid, Anamaria Gavrilă. Cum s-a ajuns aici?

Am fost cu Anamaria pe hol când am ieșit din plen și a  zis un jurnalist că l-a lovit cu telefonul, deși ea doar a făcut un gest și a zis „vă rog să îmi faceți loc să pot să trec“. O dramatizare foarte mare, în condițiile în care, la doi pași de noi, Becali a luat microfonul unei jurnaliste… Grupul nostru parlamentar este înconjurat tot timpul de 20-30 de ziariști care pur și simplu nu vor să se miște. Nu putem ieși afară. Ușa e blocată de vreo 20-30 de jurnaliști… Stăm și vorbim cu presa, dar sunt foarte agresivi cu noi. Cu nimeni nu fac treaba asta, doar cu noi, în special cu Anamaria. Este, în mod evident, o strategie de a provoca reacții, prin agresivitate și hărțuire, pentru că ceea ce vând ei este scandal nu știri, iar ceea ce fac nu mai are treabă cu jurnalismul. Știm bine că sunt plătiți să facă asta și știm și de către cine. Presă aservita, plătită din bani publici sifonați, folosită de sistem că instrument profesionist de discreditare.

Care este mesajul tău pentru oamenii care sunt tot mai radicalizați în ultima vreme în ceea ce privește viziunile politice?

Eu cred că presa este de vină. Ea creat treaba asta cu pro-Europa, anti-Europa, pro-Rusia, anti-Rusia. Nu suntem sclavii Europei, dar nici nu mai suntem țara dinainte de 2007, când am aderat la Uniunea Europeană. Am crescut. Trebuie să ne cerem drepturile. Dacă vine un fermier care are subvenția de la stat, subvenția de la UE vine subformă de împrumut. Ei te împrumută cu bani ca să nu produci, să fii ok și să le cumperi produsele lor. Românul merge în Olanda, lucrează pentru Hochland, face brânză acolo și o cumpărăm tot noi. Noi de ce nu am putea face brânză la noi în țară, poate  și mai bună și mai ieftină? Starea asta de fapt, Călin Georgescu o descrie drept condiția „sclavului fericit“. Ieșirea din cercul vicios al radicalizării politice eu o văd posibilă doar prin dezintegrarea și înlăturarea de la butoane a sistemului ăstuia cu o mie de chipuri, dar mereu același,  cât și printr-o implicare cât mai largă a cetățenilor în viața politică, în susținerea unui proiect de țară sănătos. De aceea repet chemarea și invit pe cei cu dragoste de țară și cu idei despre cum putem face din România un loc mai bun pentru noi și copiii noștri, să vină alături de mine în Partidul Oamenilor Tineri, să punem umărul împreună.