Un val de miștocăreală s-a revărsat în ultimele zile pe rețelele de socializare în legătură cu acele postări ridicole făcute cu inteligența artificială. Chiar și așa, mii de oameni încă mai cred că fake-urile cu vulpi făcute din praz, porci uriași din pâine, cai din nisip, Kate Middleton după chimioterapie, muncitori în ferme care plâng că nimeni nu le dă like, sunt pe bune. La fel cum cred unii că toate titlurile de cetățean de onoare acordate cu tot mai multă generozitate în ultimii ani sunt pe merit.
Titlurile de cetățean de onoare din istoria județului Bistrița-Năsăud au ajuns azi la numărul 67. O cifră îmbucurătoare, dacă ar fi să credem că toate persoanele care au primit acest titlu sunt oameni care au inspirat generații și modele de urmat.
Din păcate, nu pentru toți este așa. În ultimii ani, mai mulți afaceriști, unii cu o reputație discutabilă și chiar cu probleme penale au primit trofeul de cetățean de onoare, lucru care stârnește tot mai multă frustrare în rândul oamenilor și pe bună dreptate.
Un mic sondaj făcut acum câțiva ani la o școală din mediul rural arăta că elevii au tot mai puține aspirații nobile iar drumul lor în viață nu mai este ghidat de vocație sau pasiune. Copiii nu mai vor să devină astronauți, medici, polițiști, balerine sau profesoare. Vor să câștige bani. Acesta este obiectivul lor, indiferent prin ce mijloace.
Nu vreau să sugerez că n-am avea nevoie de mijloace de trai adecvate pentru a ne îndeplini visele, dar individualismul feroce și preocuparea excesivă pentru succesul personal sunt nocive pentru societate și nu vor duce la nimic bun.
De aceea consider că este nevoie de mai multă responsabilitate în acordarea unor titluri care implică merite deosebite.
Titlurile de cetățean de onoare ar trebui acordate acelor persoane care aduc o contribuție semnificativă și de durată comunității, fie prin realizări profesionale excepționale, fie prin acte de altruism sau implicare civică remarcabilă. Aceste titluri ar trebui să reflecte nu doar succesul individual, ci și impactul pozitiv asupra vieții altor oameni.
Nu cred că titlurile de cetățean de onoare ar trebui acordate afaceriștilor, mai ales că unii au prosperat cu precădere pe seama afacerilor cu statul.
În cazul afacerilor, acordarea titlului poate fi influențată de interese politice, economice sau de relații personale. Acest lucru poate duce la o percepție de favoritism sau corupție, ceea ce erodează încrederea publicului în valoarea simbolică a titlurilor.
De asemenea, nu cred că astfel de titluri ar trebui acordate tinerilor care și-au făcut studiile în străinătate, indiferent ce note au obținut la învățătură. A avea bani de studii peste hotare, note bune în catalog și la examene nu înseamnă neapărat că o să faci ceva remarcabil și inspirațional în viață, poți foarte bine să devii un individ funcțional în societate, un om competent într-o firmă sau afacere, să ai casă, mașină, vacanțele pe care alții doar le visează, dar cam atât. În plus, nu cred că un tânăr se încadrează deja la categoria „cetățeni de onoare“ pentru că nu a parcurs încă anumite etape din viață care să îi valideze meritele deosebite în societate.
Viața și cariera unei persoane trec prin etape diferite, iar realizările timpurii nu garantează un comportament sau un impact consistent pe termen lung.
Nici titlul de cetățean de onoare acordat unui vlogger axat pe umor de duzină nu aduce mare cinste acestor disctincții. Deși e simpatic, ne face să râdem și e faimos, el adresează subiecte facile, lipsite de profunzime, care nu contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea culturală, educațională sau morală a comunității. Succesul său poate atrage atenția pe termen scurt, dar nu reflectă o contribuție reală sau durabilă la binele comun.
Ca idee, dintre persoanele care au obținut titlul anul acesta, aș spune că Paraschiva Borș este una dintre cele care îl merită. Are o vârsă respectabilă, are o pasiune care nu implică niciun interes pecuniar, este persverentă și a demonstrat că își poate depăși propriile limite. Victoriile ei în competițiile de alergare nu sunt doar succese personale, întotdeauna și-a dedicat victoriile țării ei și comunității și, cu siguranță, a reușit să inspire oameni să iasă din zona de confort.
Cetățenii de onoare trebuie să fie modele demne de urmat, recunoscute pentru sacrificiile, eforturile și realizările lor incontestabile. Astfel, selecția trebuie să fie riguroasă și să privilegieze persoanele care, prin viața și activitatea lor, au demonstrat o contribuție remarcabilă, și nu un succes favorizat de anumite circumstanțe.
În concluzie, titlurile de cetățean de onoare ar trebui acordate doar celor care au dovedit, prin întreaga lor viață și activitate, că merită acest simbol de recunoaștere. Atribuirea lor prematură sau pe criterii discutabile riscă să compromită atât valoarea distincției, cât și încrederea comunității în procesul de selecție.
