Un bust al istoricului Nicolae Iorga a fost dezvelit la sediul Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud. Bustul a fost realizat de sculptorul Grigore Bradea în anul 1984, în lemn, fiind turnat în bronz la Turnătoria Tapio din Cluj-Napoca. De asemenea, Nicolae Iorga a avut o legătură spcială cu Bistriț prin prisma unor eveniemnte de-a lungul istorie.
„Este un moment cu dublă semnificație: pe de-o parte punem în valoare în spațiul public opera lui Grigore Bradea și pe de alta, subliniem legătura marelui cărturar Nicolae Iorga cu Bistrița și Năsăudul“, au transmis reprezentanții Asociației culturale „Grigore Bradea”.
După cum au mai subliniat reprzentanții Asociației culturale „Grigore Bradea”, pe strada Gării din Bistrița se regăsesc acum trei personalități care au marcat fundamental destinul României Moderne: Nicolae Iorga, Alexandru Vaida-Voevod și cardinalul Iuliu Hossu. Proiectul a fost cofinanțat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud.
Cornelia Vlașin, directoarea Serviciului Județean al Arhivelor Bistrița-Năsăud a prezentat cu acest prilej obiectele de colecție ale unei expoziții foto-documentare:
„Nicolae Iorga este cel care portretizează cel mai frumos Arhivele bistrițene: „O bună parte din istoria Bistriței este și istoria noastră, și puține Arhive cuprind mai multă viață vie, colorată, zilnic românească decât arhivele bistrițene.”
Iorga este cel care editează pentru prima dată documente din Arhivele bistrițene. Am expus aici ediția princeps a acestei lucrări. Tot el a ținut legătura cu Albert Berger, cel mai celebru arhivar al Bistriței, viitor director al colegiului evanghelic (actualul Colegiu Liviu Rebreanu) de care l-a legat o strânsă prietenie.
Unul dintre prietenii și adversarii politici ai lui Nicolae Iorga a fost și avocatul Victor Moldovan. Există și o foarte amplă corespondență care se păstrează aici, la Arhive, în colecția Gavril Precup – o altă persoană care se bucura de aprecierea marelui istoric.
Un alt prieten al lui Nicolae Iorga din zonă este avocatul Victor Onișor, cel care îl însoțește pe Iorga în călătoria din 1906 pe aceste meleaguri. Într-un exemplar din Gazeta Bistriței publicat în 1906 este admirabil povestită această călătorie.
De asemenea, în 1919, Nicolae Iorga se reîntoarce la Bistrița însoțind cuplul regal în vizita sa de atunci. Iorga încearcă și reușește să-l convingă pe prințul Carol, prințul moștenitor, să renunțe la căsătoria sa cu Zizi Lambrino. Știm foarte bine că în 1919-1920, prințul moștenitor Carol a fost exilat la Bistrița, pentru a reveni asupra deciziei de a se căsători cu Lambrino.
A vizitat și atunci Arhivele bistrițene și conspectează de aici foarte multe documente pe care le regăsim în volumul „Neamul românesc din Ardeal și Țara Românească. Aici, alături de documente, există și numeroare descrieri ale ținutului Bistriței și Năsăudului…
Iorga vorbea 17 limbi străine, iar un fapt inedit despre marele istoric este acela că a învățat limba turcă într-o singură noapte. Aflăm asta din relatare prim-ministrului de atunci, Ion I.C Brătianu, dar și din relatările sale, cu prilejul vizitei prințului moștenitor al sultanului Impreiului Otoman…”
Deși busturile sunt o formă de respect, ar fi bine să vedem și mai multe inițiative educaționale despre Iorga, nu doar comemorări simbolice
Mai degrabă un bust al lui Albert Berger ar fi trebuit dezvelit în fața sediului Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, având în vedere contributia sa la organizarea pe baze științifice arhivelor Bistrițene. Astfel, în anul 1888 Albert Berger a primit postul de profesor la Gimnaziul Evanghelic din Bistrița, al cărui director a fost în perioada 1914-1929 și simultan i s-a încredințat custodia arhivei orașului Bistrița unde s-a făcut repede remarcat prin modul științific de ordonare, transcriere, publicare și depozitare a documentelor.
Este adevărat că o stradă din Bistrița îi poartă numele, însă asa cum fotograful Alexandru Roșu are o statuie în centrul orasului și Albert Berger ar merita cel putin un bust.
Asadar, Nicolae Iorga, a beneficiat de rezultatul muncii de arhivar depuse de Albert Berger. De altfel, in cartea sa intitulată „Pagini alese de însemnări de călătorie prin Ardeal și Banat”, Iorga a mentionat că „Albert Berger este un model ca om de știință și arhivar”. Cu toate astea, o mare dezamăgire l-a marcat pe Albert Berger pricinuită de faptul că în anul 1918, când după trei decenii de muncă asiduă în arhivele bistrițene, i s-au luat cheile și nu i s-a mai permis accesul în clădire, pe simplul considerent că era de etnie germană.