Ciprian Pop este un exemplu de om care a găsit bucuria vieții după ce a renunțat la un job într-o multinațională și și-a luat viața în propriile mâini, nu doar la figurat, ci chiar la propriu. El a redescoperit farmecul de a-și folosi mâinile în viața de zi cu zi, și aici nu e referim la a da scroll pe ecranul unui telefon… Ciprian este tâmplar, dar nu unul obișnuit și veți afla și de ce.
„A fost o chestie care nu mi-a mai dat pace“
Toată povestea lui a început acum aproximativ 20 de ani când, după terminarea facultății, a plecat în Statele Unite și s-a apucat de… lemnărit! Atunci încă rețelele de socializare nu erau atât de populare ca azi, dar existau bloguri dedicate acestui hobby și aveau mare căutare.
„Toată povestea a început în urmă cu vreo 20 de ani, când am plecat în America. După facultate am plecat în America și acolo am descoperit pasiunea asta. Pur și simplu m-a prins. A fost o chestie care nu mi-a mai dat pace. Și am început să caut tot mai mult. Pe vremea aia nu existau încă rețele sociale, erau blogurile la modă. Găseai o grămadă de bloguri de pasionați care lucrau cu lemnul, care explicau. Erau inclusiv canale TV care erau numai cu așa ceva. Și m-a pornit“, povestește Ciprian.
De la un mic atelier improvizat în bucătărie, la târguri și muzee prin țară!
Ciprian a pornit de la un mic atelier improvizat în bucătărie, unde lucra cum putea, și a ajuns să fie un tâmplar căutat și apreciat la toate târgurile cu tematică istorică din țară. El face, în general, obiecte decorative și participă la reconstituiri istorice arătând lumii cum se practiva aceasta meserie străveche, a lemnăritului.
„Eu lucrez mai mult pe strung. Pe asta m-am specializat deja, pe strung cu pedală, dar lucrez și pe strung electric. Și fac obiectele rotunde care se fac pe strung, de obicei: boluri, pahare, titirezi, sfeșnice și tot felul de obiecte ornamentale, artistice… Plus demosntrații când umblu prin țară, pe la muzee – demonstrații de meșteșug arhaic. La început lucram în bucătărie, cum puteam. Pe urmă mi-am luat terenul pe care mi-am făcut și casa și acolo mi-a făcut prima dată atelierul, o mică căbănuță de 3 pe 4, și unde am început să lucrez. Apoi mi-am descoperit și pasiunea pentru reconstituiri istorice, am început să umblu mult prin țară, să fac demonstrații. Am avut tangență cu copii care voia să încerce, să pună mâna pe unelte. Nu se mai dădeau duși, nu mai puteau părinții să îi ia de acolo. Și am zis de ce să nu încercăm o școală de așa ceva. Pe vremea noastră făceam lucru manual în școală, acum s-a scos. Și chiar a fost bine pentru că am rămas cu niște deprinderi: măcar știi să bați un cui în casă, să schimbi un bec, să ai niște abilități practice. Și am simțit cumva nevoie asta, să fac ceva pentru generația tânără. Am avut un atelier, aproape doi ani la Posmuș, la Castelul Teleki unde, la fel, veneau mulți copii, voiau să încerce, să pună mâna,. Și am văzut atracția și dorința lor de a face“, a mai sus meșterul lemnar.
Acum el și-a deschis la Bistrița o mică „Școală de lemnărit“, care își va începe cursurile din 9 octombrie și deja are înscriși zeci de copii și adolescenți dornici să descopere tainele acestei meserii arhaice. Tinerii școlii de lemnărit vor avea ocazia să descopere bucuria și arta de a lucra cu lemnul, într-un spațiu creativ, învățând să creeze obiecte practice, dar și decorative, folosind doar mâinile lor și uneltele tradiționale.
Atelierul nu este doar despre meșteșug; Ciprian Pop le va împărtăși copiilor o filosofie profundă legată de nevoia umană ancestrală de a folosi mâinile pentru a crea. În trecut, oamenii își făceau singuri uneltele și obiectele necesare gospodăriei, însă acest proces era mai mult decât o activitate practică – era un mod de conectare cu natura și de exprimare a creativității. Atelierul lui Ciprian îmbină această tradiție cu arta, încurajând copiii să își dezvolte îndemânarea, dar și să redescopere plăcerea și satisfacția lucrului manual.
„Meșteșugul acesta mi-a schimbat viața. Am reușit să trec de la un job la un birou la o multinațională la a-mi transforma pasiunea în job-ul de zi cu zi! Îmi place foarte mult ceea ce fac, deși nu e ușor. Sper ca și tinerii să își descopere o pasiune. Nu vreau să fac tâmplari din ei. Nu vreau să iasă meseriași, nu asta e ideea. Dacă se găsește vreunul, nicio problemă. Dar ideea este să își descopere o pasiune, să își dezvolte abilitățile astea practice, să își folosească mâinile. Noi ca oameni avem nevoie să ne folosim mâinile, face parte din psihologia noastră. Lumea de când e făcută, de mii de ani, de când a apărut omul pe pământ, el și-a foloit mâinile. Și noi avem chestia asta în noi, dar acum am renunțat de o generație, două, de când cu tehologia. Iar lemnul este interesant. Față de toate celelate materiale care se folosesc în alte meșteșuguri, piatră, metal, lut, care sunt materiale moarte, inerte, lemnul este un material viu. E diferit de toate celelalte. E un material organic, care toată viața lucrează. Se modifică. Reacționează la schimbări de temperatură și umiditate. El lucrează tot timpul, se dilată se contractă. Ca și meșter trebuie să cunoști chestia asta, să știi cum să faci obiectul astfel încât să îi permiți să facă asta fără să apară stricăciuni“, a explicat Ciprian.
Dacă povestea lui Ciprian v-a stârnit interesul și credeți că îi va inspira pe copiii voștri, îi puteți înscrie nr de tel: 0765 125 244 /0741282208. Nu trebuie să vă faceți griji pentru ei, regulile de protecție a muncii vor fi foarte stricte la Școala de lemnărit și, cu puțină atenție și disciplină, toată lumea va fi în deplină siguranță!
Programul Școlii de lemnărit:
Luni:
16:30-17:30 (8 -10 ani)
18:00 – 19:00 (11-13 ani)
Marți:
16:30-17:30 (8-10 ani)
18:00-19:00 (14-16 ani)
Miercuri:
16:30 – 17:30 (11-13 ani)
18:00-19:00 (14-16 ani)
Joi:
16:30-17:30 (11-13 ani)
18:00-19:00 (14-16 ani)
Vineri:
16:30-17:30(8-10 ani)
18:00-19:00 (11-13 ani)
