Cine este Gabriel Lazany, candidatul PSD la Primăria Bistrița. Cum a reușit să facă spitalul performant în șapte ani de când este manager

Gabriel Lazany, de profesie economist, este candidatul PSD la primăria Bistrița. Candidatura sa a fost anunțată săptămâna trecută, în parcarea spitalului unde este manager, cu lucrările care se derulează în spate, o mare parte din imaginea sa fiind consolidată pe buna gospodorire a Spitalului Clinic de Urgență Bistrița-Năsăud. Lazany lucrează la spital de 24 de ani, dar, din 2017 este și manager.

Gabriel Lazany provine dintr-o familie cu trei copii și a copilărit pe strada Ion Slavici din Bistrița. A urmat cursurile şcolii Generale nr. 3 „Avram Iancu“ de pe str. 1 Decembrie, fără să știe atunci că avea să conducă instituția aflată în vecinătate.

A făcut liceul la Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, profilul matematică-fizică, apoi a intrat la facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. A absolvit în 1997 și, pe întreaga perioadă a facultăţii, a fost bursier. Perfecționarea sa a continuat și după terminarea facultății: a urmat un master în management sanitar, dar și diverse cursuri. Este căsătorit și are un fiu de 24 de ani care îi calcă pe urme, studiind Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor. Este pasionat de sport și ieșiri în aer liber, atunci când programul încărcat îi permite.

Lazany lucrează la spital de 24 de ani, dar este manager doar din 2017. Într-un interviu acordat Observator BN, Gabriel Lazany a povestit cum a găsit spitalul în anul 2000 și cum l-a adus în punctul în care este azi.

Lucrați la spital de 24 de ani. Cum era spitalul în 2000 și cum este azi?

În anul 2000 spitalul din Bistrița era un spital ca marea majoritate a spitalelor din România. Adică era dezastru. Și am și acum în fața ochilor imaginea băilor din spital. Erau cabinele fără ușă la toaletă. Fără corpuri de iluminat, erau multe legate… dulie cu sârmă și un bec, faianță pe perete din care jumătate era picată, cu pardoseli fisurate, fără săpun, fără dezinfenctant, fără hârtie igienică, fără cele mai elementare lucruri. Acesta este spitalul din anul 2000 pe care l-am găsit la angajarea mea. Ca să vă dau un exemplu relevant, eram atunci șef la aprovizionare achiziții publice și mi s-a părut că este un consum exagerat de tije de sudură din inox. Și m-am dus să mă interesez ce fac cu ele. Ca să aflu că ele, la atelierul mecanic din spital, era bătută pilitura aia jos, se șmirgăleau un pic și se tranformau în tije Ender, adică se foloseau la intervențiile chirugicale în ortopedie. Deci ăsta era spitalul din anul 2000. Bineînțeles că acum lucrăm doar cu tije din titan, cu șuruburi din titan. Lucrurile au evoluat, nu mai seamnănă nimic cu ceea ce a fost. Erau secțiile exterioare, niciuna nu avea curtea amenjată… noroi până în gleznă.

După ce am preluat postul de director administrativ am început să fac curțile spitalului. Nu erau locuri de parcare. Prima parcare am amenajat-o în spatele spitaulului – 60 de locuri de parcare, după ce m-am apucat și am dus cam 100 de roabe de gunoi din spatele spitalului. Tot ce se aduna de-a lungul timpului era aruncat într-o grămadă în spatele spitalului și era un munte de gunoi.

Cu partea medicală pot să spun că primul contact și primul impact major l-am avut în momentul în care am ajuns manager în anul 2017, când am făcut o primă inventariere a personalului și am consatat că 24% din medici erau medici pensionari care în orice moment puteau să plece din spital și să lase spitalul în imposibilitate de funcționare. Și am luat atunci dezicia: am scos absolut toate posturile la concurs. Și am ajuns acum spitalul cu cei mai mulți tineri atrași, din România.

La unele spitale, managerul este, în același timp, și medic. Credeți că, în cazul dumneavoastră, a fost un avantaj faptul că v-ați axat doar pe partea amdinistrativă?

Din punctul meu de vedere, da. Eu, de profesie, sunt economist și cred că a fost un impact major în momentul în care am preluat eu managementul spitalului. Pentru că spitalul, ca să funcționeze, să crească, să evolueze, are nevoie de bani. Ca să aibă bani, trebuie să producă bani. Spre deosebire de ceea ce mult lume știe, banii la spital nu vin ca pomană de la bugetul de stat. Banii la spital vin pe o activitate prestată. Pe activitatea medicală prestată. Noi funcționăm ca orice societate comercială. Avem un buget de venituri și cheltuieli, prestăm niște servicii medicale, adică tratăm bolnavi, pentru Casa de Asigurări de Sănătate cu care încheiem contracte anuale. Lunar, serviciile prestate în cursul lunii le facturăm la Casa de Asigurări. Bineînțeles că spitalul, fiind public, are și alte surse de venit. Sunt bani care ne vin de la bugetul de stat pe anumite secții medicale, cum este UPU, cum este Medicina Legală, cum este Centrul de Sănătate Mintală, cum este cabinetul de Planing Familial. Deci astea sunt niște servici medicale care sunt plătite direct de la bugetul de stat. Dar restul, ca să funcționeze, trebuie să realizeze venituri. În anul 2017 pe care îl iau ca an referință, am făcut acea inventariere a personalului Și am constatat că pentru a crește calitatea actului medical, pentru a crește calitatea îngrijirilor medicale, este nevoie de mai mulți medici pe anumite specialitți medicale, este nevoie de asistenți medicali, de infirmiere. Dar dacă te apuci și angajezi oameni în neștire, fără să ții cont de un raport dintre venituri și cheltuieli, atunci ajungi ca alte spitale… La spitalul din Craiova 97% din buget se duce pe salarii. Este un lucru foarte, foarte periculos pentru că ajungi să nu mai poți cumpăra medicamente, materiale sanitare, dezinfectanț și atunci care e rolul tău ca spital? Când pacientul vine în spital și tu îl pui să cumpere tot? Noi am păstrat acea proporție. Pe măsură ce veniturile au crescut, o parte s-au dus către salarizare, adică am reușit să angajăm oameni în plus, dar o parte s-au dus pentru creșterea calității actului medical prin materialele utilizate.

Dacă vorbim de personal nou și de renovări, pacienții se simt mai confortabil, se simt mai în siguranță când spitalul arată modern, când sunt tratați de medici tineri?

Cu siguranță, da. Pentru că este un lucru constatat, și aici spun că nu l-am constatat eu, l-a constatat conducerea Spitalului Clinic de la Cluj care, la o întâlnire, mi-a spus că Spitalul Clinic Județean Bistrița este singurul spital din regiunea de Nord-Vest care, an de an, a dirijat tot mai puțini pacienți către ei. Adică din celelalte județe le veneau tot mai mulți pacienți, de la Bistrița tot scădeau. Și asta arată că pacienții au început să aibă încredere în sistemul medical din Bistrița și în medicii care au venit la Bistrița. În anul 2017, am avut 142 de medici, din care foarte mulți pensionari. În momentul de față, la Spitalul Cinic avem 235 de medici angajați.

Faptul că s-au angajat mulți medici tineri i-a influențat și pe medicii mai în vârstă, i-a făcut să își schimbe atitudinea? Sau, invers, medicii tineri au considerat că au ceva de învățat de la ei…?

A fost o schimbare destul de brutală în spital în momentul în care am început să facem angajări. S-a schimbat raportul generațiilor și atunci medicii tineri sunt mult mai mulți decât medicii mai în vârstă și cei care nu au făcut față și nu s-au adaptat, au cerut să plece în pensie mai repede. Au fost astfel de cazuri. Dar, în marea lor majoritate, s-au adaptat condițiilor actuale, aparaturii medicale moderne și pot să vă dau un exemplu foarte concret. Este unul dintre puținii pensionari pe care i-am păstrat în spital, un profesionist desăvârșit, pe secția ORL, doctorul Roșca.

Spitalul a achiziționat multă aparatură performantă, aparatură nouă. Resursa umană face față noilor tehnologii?

Nimic din ce am cumpărat nu este neutilizat. La noi nu o să mergeți prin spital să vedeți cutii de aparatură medicală sigilate stând cu anii pe coridor. Lucrurile astea la noi nu există. În momentul în care am luat decizia de achiziționare a unui aparat, am stat de vrbă cu medicii. Prin experiența pe care o am, pot să îmi dau seama dacă este sau nu util un echipament în spital. Nu poate să vină medcul să spună am nevoie de asta și eu să nu-i dau replica. Nu există așa ceva. Chiar fac față și, drept dovadă, numărul operațiilor rare se realizează în spital s-a dublat față de perioada anterioară și să nu mai vorbim de indicele de complexitate a cazurilor care, iarăși, a crescut foarte mult.

Medicina rămâne un subiect delicat din perspectiva pacientului sau aparținătorului care filtrează contactul cu spitalul prin prisma experieței personale, mai ales dacă are anumite traume… Încă mai sunt oameni care sunt nemulțumiți?

Sigur că sunt. Pentru că lucrurile perfecte nu există. Doar lucruri perfectibile. Dacă cineva caută perfecțiunea la spitalul din Bistrița, nu o va găsi, cum nu o va găsi nici la Cluj, nici la Mureș, nici la București. Peste tot sunt neajunsuri. Ideea este că noi încercăm și căutăm metode să ni le corectăm. Dar lucruri și nemulțumiri vor exista în pemanență. Fiecare pacient își vede propria situație ca fiind cea mai importantă, cea mai de urgență, ceea ce medicul nu vede. Medicul vede o realitate medicală, mai obiectivă. Vă dau un exemplu foarte, foarte simplu. Te prezinți la urgență cu o durere de dinți. Pentru om, durerea este o urgență medicală, pentru că îl doare, simte că înnebunește, durerea de dinți este cumplită. Dar medicul vede anumite lucruri: că durearea a apărut din cauza unei carii care a fost neglijată probabil luni, dacă nu ani. Că durerea respectivă, chiar dacă este acută, nu este cauzatoare de deces. Sunt niște aspecte medicale pe care medicii le văd total diferit față de pacient. Și de aici apar aceste nemulțumiri ale pacienților. Dar noi monitorizăm situația prin chestionarele de satisfacție pe care le completează pacienții pe perioada internării, prin chestionarele de satisfacție pe care le trimitem prin SMS după externare, prin sesizările pe care le primim… Cele mai multe nemulțumiri sunt legate de timpii de așteptare din UPU.

Totuși, înțeleg oamenii că UPU este o secție unde, în primul rând, se salvează vieți?

Categoric. De aceea există și acele coduri de culori. Urgența majoră, când îți este pusă viața în pericol, este urgența de cod roșu. Deci asta are prioritate în față la orice. Nici nu există timpi de așetptare. În momentul în care apare o astfel de urgență, medicii lasă orice și se concentrează pe urgența respectivă. După aceea urmează codurile galbene, codurile verzi, codurile albastre și codurile albe. Aceasta este ordinea în care sunt prioritizați pacienții. Deci pacienții nu sunt prioritizați în funcție de ordinea sosirii lor în UPU. De aceea mulți spun, bă, a venit după mine și l-a luat înaintea mea. Da, pentru că dacă pacientul care vine primește cod verde, de exemplu, și vine un alt pacient care este clasificat la cod galben, codul galben va intra înaintea codului verde. Așa stau lucrurile. Bineînțeles că mai sunt și alte nemulțumiri, sunt și nemulțumiri hilare pe care le tratăm cu indiferență…

Lumea are tendința să facă niște comparații între sistemul medical din România și cele din străinătate. Sunt și „legende“ privind aceste comparații?

În Anglia, de exemplu, dacă nu te duce ambulanța în Urgență, nu te poți prezenta decât prin programare. Suni la numărul de urgență și te programează. Și nu te programează unde vrei tu. Eu cred că sistemul medical din România este unul dintre cele mai accesibile sisteme medicale și cele mai deschise către pacient. Și, la noi, sistemul este în felul următor: dacă un pacient din Uniunea Europeană vine la Urgență, este tratat și după aia îl întreabă de acte, de asigurare… dincolo nu se întâmplă lucrul ăsta. Dar afară nu comentează nimeni. Toți au pretenții doar când vin în România. Cu toate că poate mulți dintre cei care au pretenții exagerate nu au contribuit cu cinci bani, în viața lor, la fondul de sănătate.

În afară de nemulțumuri, vă confruntați și cu pacienți recalcitranți, care se comportă urât cu medicii, cu personalul? Ați avut incidente?

Sigur că da. Pe fiecare secție există buton de panică, avem contract cu o firmă de securitate și intervenție. În cazul în care medicii au probleme, primul acces este către butonul de panică, după care este anunțată poliția. Atfel de cazuri sunt în permanență: perosnal medical agresat, sunt pacienți violenți, sunt aparținători violenți. Am avut de un an, doi, un caz în UPU când un pacient, pentru că nu a fost luat el primul, a luat calculatorul și l-a dat de pământ. L-a spart. Sunt astfel de cazuri, dar personalul nostru deja știe să gestioneze și să aplaneze conflictele.

Ce reguli din pandemie, privind accesul în spital sau alte aspecte, le-ați considerat bune și le-ați păstrat și după ridicarea restricțiilor?

În pandemie, accesul în spital era restricționat, nu aveam ce păstra de acolo. Din pandemie nu cred că am păstrat ceva, accesul și toate acestea sunt reglementate prin ordin de ministru și noi întotdeauna trebuie să respectăm prevederile legale.

Dar sunt anumite lucruri pe care oamenii le-au învățat, au înțeles că că este important să se respecte anumite reguli sanitare la spital?

Categoric, da, personalul medical a învățat multe lucruri. Probabil și populația, dar au început să le uite. Pentru că, în continuare, chiar dacă în regulament și în prevederile legale se spune că un pacient se vizitează de către un singur aparținător, vin câte patru, cinci, șase și dau buzana în spital. dDacă personalul medical îi poftește afară, începe scandalul. Se așază pe paturile altor pacienți sau paturi care nu sunt ocupate. Dar nu te pui pe pat pentru că este posibil ca un pat să fie infectat. Se spune și se recomandă să nu vii în vizită la un pacient în momentul în care esști răcit. Nu respectă absolut nimic. Am spus-o și eu de foarte multe ori: nu aduceți mâncare pacienților. Că nu este nevoie . Ei primesc mâncare în spital. În plus, nu am control pe mâncarea care este adusă. Dacă un pacient face o toxiinfecție alimentară, primul spre care se uită lumea este spitalul.

Citește și:

Emil Radu Moldovan și Gabriel Lazany și-au lansat candidaturile la Consiliul Județean și Primăria Bistrița (VIDEO)

Spitalul Județean de Urgență Bistrița va fi reabilitat cu peste 27 de milioane de euro. Ce lucrări se vor face