„Nu mușca mâna care te hrănește!“. Despre decăderea agriculturii, de la măsuri greu de îndurat la „rușinea“ de a fi țăran

„Nu mușca mâna care te hrănește!“ a fost unul dintre sloganele protestelor din agricultură care s-au iscat la începutul acestui an în mai multe țări din Europa, inclusiv România. După o serie de manifestări, unele mai vehemente, altele mai anemice, cum a fost în România, agricultorii nu au dobândit mare lucru și liniștea s-a lăsat peste acest subiect care ar trebui să ne îngrijoreze pe toți.

Dincolo de lumea virtuală în care ne ducem o mare parte din existență, de scroll-ul infinit pe Facebook și LIVE-uri insignifiante pe TikTok, se află o lume reală, palpabilă, cea a pământului din care se naște mâncarea pe care o pozăm la restaurant pentru Instagram sau gustările pe care le ronțăim la un film pe Netflix.

La sfârșitul acestei ierni am făcut o vizită la Dumitra, la crama lui Octavian Harșian, un om care, la 86 de ani, este un „influencer“ de referință în agricultură. Acum câțiva ani, Harșian făcea furori când, la o vârstă la care majoritatea se retrag, el s-a apucat de făcut vin și a reînviat o tradiție de secole în comuna Dumitra.

La final de februarie, în podgoria de la Dumitra era liniște, acea liniște încordată a pământului înainte de a musti din nou de viață, gata să ne dea pâine, vin și toate roadele pe care le punem pe masă. Dar va fi mereu așa?

De ce ai munci pentru ceva care te duce în pierdere?

După o experiență de 60 de ani în agricultură, Harșian este de părere că acest domeniu se află într-un impas fără precedent.
Și nu este singurul care este de această părere. Un fermier din Sânmihaiu de Câmpie relatează că măsurile luate în urma războiului din Ucraina au dus la pierderi uriașe pentru sectorul agricol din România.

„Cea mai mare problemă sunt prețurile la grâu, porumb, soia, floarea soarelui. Dacă ne raportăm la banii cheltuiți pentru producerea unui kilogram de porumb, cheltuielile sunt de aproximativ 95 de bani/ kg. Și porumbul se vinde cu 65 de bani/ kg. În 2023, față de 2022, am pierdut 12 miliarde de lei vechi. Păi sunt deja suprafețe de teren nelucrate. Ne aflăm în incapacitatea de a înființa culturi în 2024. Dacă nu o să se intervină, o să intrăm în colaps“, a spus fermierul.
Pierderile la care se expun fermierii, anul acesta, sunt confirmate și de Octavian Harșian care lucrează cu maximă exigență.

„După 60 de ani de agricultură, consider că și știu ceva despre agricultura asta. Și eu lucrez pe cartare agrochimică, nu lucrez altfel. Dar nu pot să dau la recomandarea din cartare îmgrășăminte pentru că sunt foarte scumpe. Îngrășămintele, care au sărit pragul de cel mai elementar bun simț, în structura de cheltuieli, ocupă 80% , la noi în zonă. Și au crescut, s-au dublat, practic prețurile. Noi trebuie să dăm îngrășăminte. Eu fac devize. Nu pot să scot, în zona asta a noastră. porumbul la un cost mai mic de 1 leu. Or prețul de livrare la porumb este 60-70 de bani“, explică Harșian.

Acesta povestește și despre politica privind cerealele din Ucraina care a dus la sapă de lemn fermierii români.

„Eu, în general, sunt un altruist. Însă orice ar fi, orice aș păți eu, nu sunt de acord cu politica noastră în legătură cu cerealele din Ucraina. Un senator din legislatura asta a apărut la televizor, de când cu fenomenul Ucraina, și el are o crescătorie de porci. E aprovizionat cu porumb din Ucraina, dar nu îl mânâncă porcii. Ucraina a fost un mare producător de cereale, cel mai mare poate. Și ei le-au stocat în hale, în magazii, în silozuri. Însă ca să le stochezi mai mult de doi ani, trebuie neapărat să le tratezi și un tratament foarte eficient este cu fosfotox. Fosfotoxul pe care ei îl folosesc, în Uniunea Europeană este interzis. Folosind fofotox, într-adevăr, sunt combătute gărgărițele și păduchii de siloz, dar imprimă un miros porumbului încât nu poate fi consumat de animale.
Al doilea aspect atâta timp cât ei au venit cu prețuri foarte, foarte mici la cereale, , consider că e un afront la România, la agricultura românească. Și o chestie pe care nu o înțeleg, de ce ne sacrificăm noi pentru Ucraina. Înțeleg să îi ajutăm, dar nu sărăcind România“, a mai spus Harșian.

„Eu zic că intră în politica generală mondială de reducere a populației globului prin diferite metode“

Dincolo de aceste aspecte îngrijorătoare, Octavian Hașian crede că se află o politică mondială care a are ca scop reducerea populației.

„Chiar așa nu a fost. Eu zic că intră în politica generală mondială de reducere a populației globului prin diferite metode. Unii sunt, alții nu sunt de acord cu mine, eu citesc din 1980 despre marea resetare care urmează. Reducerea populației globului, un centru de putere care să controleze un miliard și jumătate de oameni și, în rest, epidemii, pandemii, războaie și… foamete.
Ce se întâmplă dacă nu mai lucrăm pământul? Nu o să avem de mâncare. Eu, trăind o viață întreagă pe brazdă și printre țărani sunt convins de o treabă: nu o să fie produse alimentare pentru că nu o să se producă. Nu o să se lucreze pământul. O să se reducă populațiile de la orașe de foamete și o să rămână poate ultimii care dispar, gospodarii satelor care în curte sau în bătătură au o vacă, au un porc, au niște păsări, adică își asigură traiul așa cum au făcut părinții și bunicii noștri, fără pretenții mari, fără pretenții de importuri care ne omoară acum, consumându-le“, este de părere Harșian.

„Agricultura , dacă vrem să trăim bine, trebuie subvenționată de către stat“

Octavian Harșian a mai vorbit și despre protestele fermierilor din România, o imitație anemică a protestelor din state ca Germania sau Franța, dar și despre subvențiile din agricultură care ar trebui să fie mult mai consistente.

„Eu consider că protestele au fost o treabă bună, însă mai mult au imitat protestele din germania sau Franța și atunci rămâne ca o imitație. Fermierii nu au fost destul de vehemenți și, sincer să fiu, nici nu știu ce au cerut acolo în revendicările lor“, a spus Harșian.

„Chestia că produc porumbul cu 1 leu și îl vând cu 60, 70 de ani, e pierdere curată. Agricultura, dacă vrem să trăim bine, trebuie subvenționată de către stat. În perioada interbelică guvernul avea două rente. Renta diferențială 1, Renta diferențială 2. Dacă în Dumitra ai însămânțat două hectare de grâu, pentru faptul că ai însămânțat, îți dădea un 50 de bani / kg de grâu sau de porumb, de referință fiind 1 leu kg care să dădea în Bărăgan, zonă favorabilă pentru agricultură. Dacă la recoltă vindeai grâu la stat că erau silozurile alea prin gări, îți mai dădea încă 40 de bani și ne apropiam de ăia din Sud. Deci în perioada interbelică, s-a găsit o metodă de subvenționare a agriculturii. Acum, cu subvenția pe care o avem și nu ne-o mai dau, nu putem face nimic, nu putem să fim competitivi în comparație cu agricultura din Vest. Nu se poate. Și atunci agricultura noastră cade. Și sincer, nu se poate să triești într-o colectivitate, în Uniunea Europeană, atâta timp cât Uniunea imprimă niște discrepanțe între agricultori. Cum îi dai la francez 600 de euro subvenție și nouă 170?“, se întreabă el.
Harșian spune că, în condițiile date, strategia lui este să vândă pământul pe care îl are și să renunțe la mai multe hectare pe care le are în arendă.
„Eu încerc să vând pământul pe care l-am cumpărat și mai am și în arendă o suprafață, o să renunț la vreo 200 de hectare arendate și să rămân cu vreo 500 de hectare din care poate îmi permit să fac pierdere anul ăsta, că anul viitor e gata. Mergem la vale, dar ergem cu toată societatea“, a mai spus el.

Munca în agricultură, ocolită de oameni

Pe lângă toate problemele de natură financiară, sectorul agricol este ocolit de forța de muncă. Ciobanul, agricultorul pe tractor nu au o imagine suficient de bună în România și multe meserii din domeniu sunt pe cale de dispariție. De exemplu, cea de cioban.

„Nu avem ciobani și o să trebuiască să renunț la oi oricât aș ține de mult la el. Nu sunt… orice salariu ai oferi și orice condiții. Cel puțin noi avem, acolo la Blăjeni, încăperi curate, televizor, le dăm mâncare foarte bună. Dar, în general, nu sunt ciobani. Nu numai la noi, în toată România. Cred că meseria propriu zisă a dispărut și meseria înseamnă și pasiune. Au rămas ăștia care merg la muncă în Germania, în Franța,în Italia, lucrează acolo, vin acasă…“, spune Harșian.

La noi e rușine să fii țăran. Mare rușine

Octavian Harșian își amintește de un vechi ministru al Agriculturii din România Angelo Romeo Constantin Miculescu (născut Romeo Constantin, n. 4 decembrie 1929 , Constanța). Acesta fost un om politic comunist român, care a îndeplinit funcția de ministru al agriculturii în perioada 1969 – 1981.
„În perioada comunistă am avut ministru Angelo Miculescu, socrul lui Adrian Năaste. Cel mai bun ministru. A stat în Statele Unite doi ani, la specialziare. Ce a însemnat specializare acolo? Pe tractor, la orice lucrare, inclusiv la partea de birocrație. Angelo Miculescu, ministru, ne-a chemat la Neptun , la Sinaia, câte două săpămânia. Ne vorbea de Statele Unite, de agricutura de acolo . Și spunea când mergeam noi la bar, cei care erau acolo se ridicau în picioare. Toți aveam șapca de fermier. Și fermierul american e foarte respectat. La noi e mare rușine să fii țăran. Mare rușine“, încheie Harșian.