Deoarece luna martie este, prin sărbătorile ei, o lună dedicată femeilor, a reflecta puțin la soarta acestora în zilele noastre poate fi necesar, important, dar destul de anevoios.
Este aproape imposibil să scrii un text dedicat condiției femeii fără să-ți amintești de prima ta relație cu o femeie esențială, mama.
Amintindu-mi de trăsăturile de personalitate ale mamei mele, o femeie harnică, curajoasă și ambițioasă, îmi amintesc și de o altă latură a convingerilor pe care le avea, convingeri comune multor femei din generația dumneaei. Răbdarea. Sau, mai degrabă, îndurarea. Trebuie să răbzi și să înduri. Să răbzi, să accepți și să treci cu vederea acțiunile unor bărbați caracterizați de imaturități psihologice și emoționale. Să înduri violențe verbale, uneori fizice, chiar sexuale. Nu este un lucru rar întâlnit și în zilele noastre. Femei, singure sau cu copii, ajung să apeleze la măsuri de protecție pentru a fi ferite din calea unor bărbați, care, odată trecută perioada de cucerire, nu mai depun mari eforturi pentru a-și asuma rolul de partener iubitor, care să aibă grijă prietenoasă, respectuoasă, sinceră și amabilă de membrii propriei familii.
Din aceste motive și din multe altele, există un număr în creștere al femeilor care decid să nu mai aștepte venirea unui răspuns satisfăcător la întrebarea: „De ce să mai îndur?” și iau decizia de a se separa și de a continua o viață care îi dau o dimensiune diferită, proprie. Chiar de a-și asuma rolul părintelui care își crește singur copiii. De cele mai multe ori, reușesc.
Să alegi între o viață presărată de agresiuni, violențe și nefericire, dar care îți aruncă niște firimituri de „iubire” cu mijloace de întreținere și o viață nouă, necunoscută, în care te desparți și te arunci în haos, nu este ușor. De aceea, acesta poate fi un motiv pentru care multe femei aleg să rămână în relații nesănătoase și să rabde.
Alt aspect discriminatoriu, care nu este încă rezolvat nici în țările mult mai dezvoltate decât România, este cel al salarizării echitabile. Pentru aceeași muncă depusă, o femeie câștigă mai puțin decât un bărbat. O statistică recentă din Germania emitea o cifră de șase procente diferență. Desigur, procentele variază de la ocupație la ocupație.
Aruncând o privire și de-a lungul evoluției istorice a rolului femeii, începând chiar cu cel biblic, am putea remarca aspecte în evoluția acestora marcate în special de cultura din care acestea fac parte.
Chiar dacă femeia modernă pare că știe ce vrea și pare hotărâtă în a-și trasa categoric evoluția personală și profesională, mulțimea piedicilor exprimate prin sexualizare, devalorizare și discriminare, îi va îngreuna acest parcurs, în așa fel încât, evoluția ei va deveni mult mai complicată decât în cazul unui bărbat.
Complexitatea rolurilor femeii îi aduc, pe de o parte, o stimă de sine și o încredere în sine mai profundă, deoarece știe că poate, tocmai pentru că practică efectuarea unor sarcini mult mai diversificate în comparație cu cele masculine.
În munca mea, întâlnesc uneori femei care se simt puțin jenată să mărturisească faptul că sunt casnice. Pe nedrept. Deoarece o femeie care are grijă de copii, gătește, spală, calcă și face treburile din gospodărie este o femeie foarte competentă. Ar trebui să încetăm să reducem vesnic competențele la cariera profesională.
O glumă care îmi vine în minte în asemenea situații, este cea a unui vâslaș care are în barcă un academician. Pe vreme bună, academicianul remarcă cu regret soarta vâslașului punându-i întrebări legate de filozofie și cultură. Vâslașul recunoaște cu modestie că sunt chestii pe care nu le cunoaște. Academicianul consideră că și-a irosit o mare parte din viața lui. Apoi, barca devine amenințată de o furtună și se răstoarnă. Vâslașul îi pune academicianului o singură întrebare: „Știi să înoți? Toată viața ta depinde de asta.”
Personal, consider că ascuțirea conflictelor legate de diferențele de gen, nu este benefică niciunui protagonist. Integrarea abilităților fiecăruia în viața de zi cu zi, admirarea și acceptarea diferențelor, poate duce la o evoluție mai puțin discriminatorie și inegală. Cred că un bărbat ar putea beneficia, în primul rând, personal din timpul petrecut cu creșterea și educarea copiilor și din îndeplinirea sarcinilor menajere. Așadar, să ne respectăm reciproc și să avem o atitudine amabilă și prietenoasă unul față de celălalt, ar trebui să fie aspecte pe care să le cultivăm în fiecare zi, în măsura în care putem și nu doar în sau de 8 Martie.
Cabinet Individual de Psihologie Gabriela Born
Bistrița, Viișoara, Romania
0743 472 421
gabriela@born.ro
https://www.gabrielaborn.com/
