– Domnule Tomac, sunteți cel mai vocal om politic pe problematica Schengen. Aţi promovat subiectul şi în țară, dar şi la Parlamentul European. Aveți un proces deschis la CJUE, ați desfășurat şi o amplă campanie de strângere de semnături pentru a atrage atenția asupra nedreptății pe care am îndurat-o timp de peste un deceniu. Astăzi însă situația s-a schimbat, suntem cu un picior în Schengen. Considerați subiectul închis?
– În niciun caz! Subiectul este cât se poate de actual. Această aderare parțială este o firimitură pe care statul român a primit-o cu o încântare nefondată şi ne-o şi prezintă ca pe o mare realizare. Nimic mai fals. Nu este nicio mare izbândă. România are dreptul să fie membru cu drepturi depline a spațiului Schengen de 13 ani, iar noi suntem entuziasmați că am primit un sfert din ce ni se cuvenea? Mai ales că pentru această firimitură au semnat şi un acord cu Austria, un document care nu era necesar şi care poate afecta negocierile de mai departe. Viena va spune, în baza acestui acord politic inutil, că noi ne-am asumat bilateral să rezolvăm ceva ce nu depinde de România și Bulgaria, și anume criza imigranților din Austria. Este o capcană în care am căzut, deși ușile ne-au fost larg deschise printr-un context de împrejurări extraordinare.
– Putem spune, totuşi, că este un pas înainte?
– Este, sigur, însă problema cea mai arzătoare rămâne. Cea mai acută problemă pentru noi este la frontierele terestre.
– Da, transportatorii sunt la limită…
– Este firesc să fie la limita răbdării. Eu am vorbit cu foarte mulţi dintre ei. Sunt revoltaţi, obosiţi, disperaţi. Şi au tot dreptul să fie. Pe ei nu îi încălzește cu nimic că nu vor mai sta la coadă la pașapoarte în aeroport, pentru că ei stau în continuare zile întregi la coadă în vămi. Timp în care pierd bani, mulţi bani. Industria transporturilor rutiere pierde miliarde de euro anual din cauza timpilor de așteptare la trecerea frontierelor României cu Bulgaria și Ungaria.
– Şi mai sunt şi alte probleme…
– Exact, creșterea costurilor cu asigurarea, creşterea preţurilor la combustibil, infrastructura rutieră proastă. Toate aceste lucruri pun presiune suplimentară pe transportatori. Ei au o listă foarte clară de soluţii la problemele cu care se confruntă. Problema este că nimeni nu îi aude.
Bineînţeles, prima soluţie este Schengen, aceasta ar rezolva una dintre cele mai acute probleme. Însă eu sunt realist mai degrabă decât optimist.
– Adică sunteţi de părere că România nu va intra şi cu graniţele terestre în acest an?
– Sunt foarte rezervat. Dacă în Consiliul JAI din 4 -5 martie 2024 nu se ia decizia intrării terestre a României și Bulgariei începând de la 1 ianuarie 2025, în mod absolut sigur, anul viitor nu se mai întâmplă nimic. Belgia, țară care conduce Consiliul UE are alegeri parlamentare în aceeași zi cu alegerile europarlamentare din 9 iunie. Rămâne de văzut dacă aceasta va decide să introducă pe ordinea de zi intrarea noastră terestră.
– Dumneavoastră aţi deschis o acţiune la CJUE. În ce stadiu este dosarul?
– Într-adevăr, acum un an, la începutul lunii februarie, am depus o acțiune în anulare (art. 263 TFUE) împotriva Consiliului Uniunii Europene, cu scopul de a invalida decizia ilegală a Consiliului de a refuza României aderarea la Spațiul Schengen, pentru că votul negativ al Consiliului reprezintă o gravă încălcare a tratatelor și a principiilor Uniunii Europene.
Ulterior, în mai 2023, am introdus o a doua acțiune în fața Curții, bazată pe un temei legal distinct – o acțiune în constatarea abținerii de a acționa (art. 265 TFUE), solicitând Curții să concluzioneze că Consiliul nu și-a îndeplinit obligația legală de a aproba aderarea României la Spațiul Schengen, obligație născută în sarcina Consiliului din momentul în care România a respectat criteriile de evaluare Schengen.
Cele două acțiuni au fost depuse în calitatea mea de deputat în Parlamentul European˗ reclamant neprivilegiat. Singurii reclamanți privilegiați sunt instituțiile UE și statele membre. Atunci am demarat o campanie națională de strângere de semnături despre care aminteați la început pentru petiția „România merită în Schengen”. Prin acel demers, ceream Parlamentului European să se alăture celor două cauze în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Aproape 53.000 de cetățeni au semnat petiția depusă în Parlamentul de la Bruxelles. Încă suntem în faza de negocieri pentru a desfășura o dezbatere în Parlament referitoare la subiectul acestei petiții.
Din păcate, la sfârșitul lui octombrie 2023, Tribunalul Uniunii Europene a respins în primă instanță cele două cereri ca fiind inadmisibile. Tribunalul s-a pronunțat printr-o ordonanță, fără posibilitatea argumentării în fața unui judecător european și fără a răspunde tuturor considerentelor expuse.
Concluziile Tribunalului nu au fost conforme cu spiritul și litera legii europene și nu au avut în vedere adevărata rațiune în redactarea Tratatelor de aderare, aceea că apartenența la spațiul Schengen nu este decât o consecință firească a aderării la UE și a respectării condițiilor de evaluare Schengen. Aceasta nu trebuie să fie obținută printr-un vot discreționar.
Prin urmare, aşa cum am anunţat, suntem în proces de elaborare a unei strategii pentru a ne exercita căile de atac legale.
– Credeţi că veţi reuşi?
– Absolut. Însă indiferent de rezultat, eu sunt hotărât să merg până la capăt, să apăr cu toată forţa poziția în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Eu ştiu că argumentele pe care le aducem sunt valide şi vreau să am conștiința împăcată că am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a face dreptate românilor.
– Vă mulţumim!
