Noaptea Sfântului Andrei (29 spre 30 noiembrie), este un moment încărcat de credințe și superstiții pentru români. Se spune că în această noapte magică spiritele rele circulă libere, iar lupii vorbesc cu glas de om.
Conform credințelor populare, noaptea Sfântului Andrei mai este numită și Noaptea Strigoilor, fiindcă se crede că acesta este momentul în care spiritele morților ies din morminte. De aceea oamenii practicau anumite ritualuri care să le asigure
„protecția“.
„În anumite situații, strigoii se manifestau violent față de oamenii care nu-și luau anumite măsuri de protecție, în primul rând ungerea cu usturoi a corpului, ușilor și ferestrelor. Atmosfera devenea și mai apăsătoare într-o importantă zi a lupului, fixată de tradiție pe data de 30 noiembrie, la Sântandrei. Atunci, lupul își poate îndoi gâtul țeapăn și devine mai sprinten, astfel că prada nu mai are scăpare. Ca urmare, oamenii trebuiau să ia măsuri suplimentare de pază a vitelor și să efectueze diverse practici magice de apărare împotriva lupilor. Niciun alt moment al anului nu era atât de prielnic pentru transformarea oamenilor în pricolici, oameni cu înfățișare de lupi sau câini, ca în ajunul și ziua de Sântandrei” (Ion Ghinou).
„Strigoii au anumite timpuri când ies pe pământ și fac și ei petreceri. După credința poporului român ei se adună și petrec în seara de Sf Gheorghe, Înălțarea Domnului și de Sf Andrei”, scrie Gh Ciaușanu în „Superstițiile poporului român“.
Cei mai periculoși strigoi erau vârcolacii despre care se credea că ar locui printre nori sau deasupra norilor. Ei erau considerați „răspunzători” pentru eclipse pentru că ar „mușca” din Lună sau din Soare și erau alungați prin rugi și mătănii, dar și prin zgomotul produs de bătutul tablei. Iarna se puteau transforma în oameni și puteau să le facă rău celor întâlniți în cale.
Usturoiul, folosit pentru alungarea duhurilor rele
Cea mai celebră tradiție de Sfântul Andrei este legată de folosirea usturoiului ca „talisman“ împotriva duhurilor rele. Iată ce spune Gh Ciaușanu: „În noaptea Sf Andrei se mănâncă usturoiul și oamenii se freacă cu el, pe umeri sau pe piept, tot cu usturoi se freacă ușile caselor, pervazurile, țâțânile și chiar și țâțele vacilor, pentru ca strigoii, care se adună atunci, să nu aibă nicio putere, nici asupra omului, nici asupra casei lui, nici asupra vitelor lui“.
Tot în noaptea Sfântului Andrei se credea că fetele își puteau afla ursitul și aveau putere să afle dacă e tânăr sau bătrân, sărac sau bogat, urât sau frumos. Multe dintre aceste „acte magice” erau săvârșite de fiecare fată în parte, singură. În unele locuri fetele cocea o turtă cu apă, sare și făină, turtă pe care apoi o mâncau, sperând că își vor visa ursitul.
La românii din Transnistria era demult un obicei numit Bocetul Andreiului: fetele confecționau o păpușă de cârpe denumită Andreiu, substitut al anului vechi, și o așezau pe pat precum un mort și o jeleau.
Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei pe teritoriul României
Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia, dar și în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Sfântul a ajuns în locurile noastre în jurul anului 55 d Hr.
Fără îndoială că Sfântul Apostol Andrei nu s-a mărginit numai la predicarea Evangheliei și la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre grecii și geto-dacii din teritoriile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei ca episcopi și preoți, așa cum făcea si Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale misionare. Numai așa se poate explica faptul că cea mai veche episcopie cunoscută pe teritoriul țării noastre este cea de la Tomis (Constanța de azi).
În sprijinul evanghelizării teritoriilor de pe țărmul apusean al Mării Negre de către Sfântul Andrei vin și unele colinde, legende și obiceiuri din Dobrogea și din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una dintre aceste colinde pomenește de „schitul” sau „mănăstirea” lui Andrei. Există apoi câteva nume de ape și locuri ca „Pârâiașul Sfântului Andrei“, „Apa Sfântului“ sau „Peștera Sfântului Andrei“, care se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropiere de granița româno-bulgară.
Sfântul Andrei, „cel întâi chemat“ la apostolie era frate al lui Simon Petru. Ambii erau iudei din zona Galileii și ambii erau pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre „ucenicii“ Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăință și cu proorocia despre venirea lui Mesia. (sursa creștin-ortodox.ro)
