O expoziție cu fotografii și obiecte legate de tradiții și obiceiuri românești va fi inaugurată în data de 27 Noiembrie, de la ora 11.30 la sediul Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud. Expoziția va fi vernisată în preajma Zilei Naționale cu scopul de a pune în accentul pe valorile românești.
„Liviu Rebreanu spunea «Țăranul e începutul și sfârșitul. Numai pentru că am fost un neam pașnic de țărani am putut să ne păstrăm ființa și pământul».
Avem tradiții, avem obiceiuri, avem portul nostru, element identitar, și este de datoria noastră, acum de Ziua Națională de a ne apropria strămoșii, de a descifra și de a ne păstra valorile de cultură, armonie și inteligență a moșilor noștri, captate în fotografia de Arhivă.
În cadrul expoziției va fi expus, ca piesă singulară, și ultimul document primit de instituția noastră referitor la edificarea Școlii din Lușca.
Studentele Iliuţa Daniela Nichita, Ariadna Berestean și Andreea Miruna Simerea vor expune icoane pictate pe lemn.
Mulțumim domnului Florian Coșoiu că este alături de noi cu minunate obiecte care îmbogățesc și însuflețesc expoziția. Expoziția a fost realizată ca un parteneriat incheiat cu Monastere Godoncourt , expoziția a fost vernisată, în Franța, de Ziua Limbii Române”, a transmis Cornelia Vlașin, șef serviciu la arhive.
Genericul ”Țăranul reprezintă începutul și sfârșitul” ales pentru expoziția de fotografii, icoane și obiecte legate de tradițiile și obiceiurile românești ce urmează a fi deschisă pe 27 noiembrie la sediul Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud (str. Gării nr. 3-5), este inspirat din Discursul de receptie la Academia Română, rostit de Liviu Rebreanu pe 22 mai 1940, intitulat „Laudă țăranului român”.
(Vezi : https://revistaderecenzii.com/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/)
Genericul este cu atat mai inspirat cu cat expoziția a fost realizată în parteneriat încheiat cu Monastere Godoncourt și a fost vernisată, în Franța, de Ziua Limbii Române, care se sărbătorește în România la 31 august. Si asta pentru că în discursul său de receptie Liviu Rebreanu aduce si un elogiu limbii române: „O caracteristică tot atât de importantă a unui neam, ca şi comunitatea de sânge, este limba. La noi şi aceasta e opera ţăranului. Limba românească e o limbă ţărănească. Farmecul şi expresivitatea specifică le-a căpătat dela făuritorul ei originar, care a fost ţăranul. Toată desvoltarea ei, până în timpurile mai nouă, se datoreşte ţăranului, singurul care a vorbit-o totdeauna. Limbile prea cultivate, ajunse la completă maturitate, devin rigide, abstractizante, mecanice. Pierzând sau dispreţuind contactul direct cu poporul, în cele din urmă îmbătrânesc, se artificializează, ajung a fi organisme moarte — limba latină, greacă, ebraică… Limba noastră, cultivată numai de ţărani, în legătură continuă cu pământul şi cu lumea concretă, a păstrat expresia imagică şi naivă a omului simplu, o prospeţime pitorească şi colorată, ritmul vieţii mişcătoare. Limba aceasta, ca toate operele ţărăneşti, e conservatoare şi-şi apără cu îndărătnicie conformaţia, rămânând refractară încercărilor de violentare. Neologismele, în afară de cele de specialitate cu circulaţie numai în anume sfere, se generalizează anevoie şi abia după ce suferă transformările noţionale şi formale potrivite cu spiritul ei.”