Sâmbătă 29 iulie, începând cu ora 09.00, are loc la bistrița o ceremonie militară cu ocaza celebrării Zilie Imnului Național. Ceremonia se va desfășura la statuia poetului Andrei Mureșanu din Bistrița și va cuprinde acordarea onorului militar, slujbă de binecuvântare și rugăciune pentru poporul român. De asemenea, in program fac parte un recital de cântece patriotice, intonarea vocală și instrumentală a Imnului Național al României, defilarea gărzii de onoare.Vor interpreta cântece patriotice cunoscuta cântăreață de muzică populară Sava Negrean Brudașcu și Tudor Florin Limbean (13 ani, din Vințu de Jos, jud. Alba), cunoscut și ca „Micul patriot”, câștigător a numeroase concursuri de interpretare începând cu vârsta de 6 ani.

Conform Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, Ziua Imnului Naţional al României – „Deşteaptă-te române!” a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99.
În numărul 25 din ” Foaie pentru minte, inima și literatură”, 21 iunie 1848, aparea pentru prima oară poezia „Răsunet” de Andrei Mureșanu, viitorul Imn al României – „Deșteaptă-te române!”.
A fost cântat pentru prima oară în Parcul Zavoi din Rm. Vâlcea, la 29 iulie 1848, pe notele lui Anton Pann, așa cum rezultă din Raportul cu nr. 1184 din 30 iulie 1848, al comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul Trebilor Dinăuntru al Țării Românești în care relatează desfășurarea festivității publice din 29 iulie în care s-au proclamat public principiile constituționale ale revoluției de la 1848.
A fost intonat în toate marile momente, în timpul Revoluției Pașoptiste, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, cântată în cel de-al Doilea Război Mondial.

„Deşteaptă-te române!“ a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ”Deşteaptă-te române!” a fost ales Imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. Astfel, în forma actuală, Constituţia prevede, prin Articolul 12, că imnul naţional este ”Deşteaptă-te române!”, acesta fiind considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul.

Statuia lui Andrei Mureșanu din Bistrița

Încă din 1932, la Bistrița s-a organizat un Comitet privind colectarea donațiilor în vederea realizării și amplasării unei statui a poetului Andrei Mureșanu.
Ceremonia punerii pietrei de temelie a avut loc la 15 septembrie 1935, în prezența autorităților, locuitorilor Urbei și a strănepoților poetului, în Piața Unirii, în fața Bisericii de la Coroana.
De abia, trei ani mai târziu, statuia realizată de sculptorul Corneliu Medrea, a fost instalată pe soclu. Ceremonia de dezvelire a avut loc la 27 noiembrie 1938, în prezenta cardinalului (atunci episcop) Iuliu Hossu, a reprezentantului Regelui Carol al II-lea, a oficialităților și a unui numeros public.
În vara anului 1940, în urma cedării Ardealului de Nord, datorită Dictatului de la Viena, statuia a fost evacuată la Sibiu, prin eforturile singulare ale capitanului Dudescu-Călărași.
Universitatea din Cluj o preia și o instalează în fața Liceului de Fete “Domnița Ileana”.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, populația Bistriței solicită autoritățiilor să facă demersurile necesare readucerii la Bistrița a statuii.
În anul 1946, statuia a fost amplasată în Piața Centrală, în fața primăriei, iar la 1 martie 1947 a fost recepționată întreaga lucrare.

1 COMENTARIU

  1. Poezia lui Andrei Mureșanu intitulată „Un răsunet” a fost publicată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al revistei „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și se presupune că este vorba despre un răspuns sau un ecou la poezia „Deşteptarea României” a lui Vasile Alecsandri, publicată în numărul 21 din 24 mai 1848 al aceleiași reviste:
    Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
    N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
    Ce se-nalţă pân’ la ceruri din a lumii deşteptare,
    Ca o lungă salutare
    Cătr-un falnic viitor?

    Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?
    Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc
    La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
    Ce pătrunde şi răzbate
    Orice suflet omenesc?

    Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!
    Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.
    Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!
    Sculaţi toţi cu bărbăţie,
    Ziua vieţii a sosit!

    Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare,
    Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc
    Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
    Se cerc vesel ca să zboare
    Către soarele ceresc!

    Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?
    Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
    Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,
    La obşteasca fericire,
    La obştescul viitor?

    Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!
    C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
    Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
    Şi la caru-i de trufie
    Să ne-njuge ea pe noi?

    Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?
    Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
    La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească
    Pe câmpia românească
    Cete mândre de români!

    Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
    Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
    Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
    Şi de-acum pe vecinicie
    Cu toţi mâinile vă daţi!

    Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire
    Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
    Pas, români! lumea ne vede… Pentru-a Patriei iubire,
    Pentru-a mamei dezrobire
    Viata noastră să jertfim!

    Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
    Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind,
    Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
    Pentru Patria sa moare,
    Nemurire moştenind.

    Poemul lui Andrei Mureșanu intitulat “Un răsunet”, a fost scris la Brașov si versurile sale au fost puse pe melodia anonimă a unui vechi imn religios intitulat „Din sânul maicii mele”, devenind marșul revoluționarilor români din 1848 din Transilvania, fiind numit de Nicolae Bălcesu ”Marseilleza românilor”. Denumit ulterior ”Deșteaptă-te, române”, poemul – alcătuit din 11 strofe – a devenit, imnul de Stat al României, prin Decretul-lege nr. 40 , publicat în MO nr. 0015 din 25 ianuarie 1990. La ocaziile festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11:

    Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
    În care te-adânciră barbarii de tirani!
    Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
    La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

    Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
    Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
    Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
    Triumfător în lupte, un nume de Traian!

    Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
    Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
    Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
    Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

    Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
    Româna națiune, ai voștri strănepoți,
    Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
    „Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.

    Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
    Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
    Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
    Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

    O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
    Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
    Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
    În astfel de pericul s-ar face vânzători!

    De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
    Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
    Când patria sau mama, cu inima duioasă,
    Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

    N-ajunse iataganul barbarei semilune,
    A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
    Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
    Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

    N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
    Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
    Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
    Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

    Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
    Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
    Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
    Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

    Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
    Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
    Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
    Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!
    Renumita cântăreață de muzică populară Sava Negrean Brudașcu, nu mai are nevoie de nici o prezentare, iar , referitor la ”Micul patriot”, vezi: https://www.youtube.com/watch?v=UGHtZCIH978&t=200s

SPUNE-TI PAREREA