Este a treia săptămână în care profesorii sunt în grevă și situația pare să fie într-un impas. Pe de o parte, oamenii care lucrează în învățământ nu vor să dea înapoi pentru că se tem că, dacă renunță acum, ar da un semnal că nu merită respectul pe care îl cer. Pe de altă parte, părinții și elevii sunt îngrijorați de soarta încheierii situațiilor școlare și a examenelor naționale. Unii și-au arătat susținerea față de cauza profesorilor, dar mulți nu au solidarizat cu revendicările lor. Ceea ce este destul de bizar și paradoxal pentru că aceștia din urmă le cer insistent să revină la catedră, cu alte cuvinte, admit că este mare nevoie de profesori și educatori.

Respect revendicările profesorilor și consider că sunt îndreptățiți, la fel ca alte categorii sociale, să lupte pentru salarii, condiții de trai decente și respect. Înțeleg că această situație de criză vine după doi ani de pandemie și un an de război la graniță, creșteri uriașe de prețuri și privilegii nerușinate acordate doar anumitor categorii de bugetari, mulți ajunși în funcții fără multă școală, fără multă muncă și fără să aibă vreun aport în societate.

Dar mi se pare că unele mesajele transmise de profesori, zilele acestea, sunt cel puțin ciudate. Vorbind cu o parte din cei care au ieșit în stradă și ascultând mesajele lor la televizor, îmi dau seama că revolta nu este doar despre bani, ci și despre respectul și autoritatea pe care cadrele didactice le-au cam pierdut. Dascălul, ca și preotul, erau cândva cei mai respectați oameni din comunitate, dar nu sub aspectul averii, ci pentru harul, înțelepciunea lor și puterea de a da aceste valori mai departe. Acum mulți profesori vorbesc despre bani în relație cu respectul și influența pe care ar trebui să le aibă, pur și simplu, prin vocație.

Cât de importanți sun banii când vrei să impui respect

Cumva ne ascundem de adevăr. Copiii sunt foarte influențați și de partea asta financiară și au exemple nepotrivite, mai ales pe rețele de socializare. Și atunci noi trebuie să avem o anumită prestanță în fața lor care, din păcate, vine și din latura financiară“, mi-a spus o tânără profesoară din Bistrița, care ieșise în stradă chiar din prima zi de proteste.

Vă rog să stați voi cu voi și să vă gândiți de câte ori ne-ați umilit în clasă prin atitudine, de câte ori ne-ați judecat și ați râs de hainele cu care eram îmbrăcați, de parfumul no name cu care ne-am dat. Oare de ce suntem îmbrăcați prost și nu mirosim a parfumuri scumpe? Oare de ce, uneori, suntem triști, obosiți și epuizați? De prea mult bine?“, a spus, într-un mesaj pe facebook, Elena Borș, o profesoară de matematică din Bistrița. Cu tot respectul pentru doamna profesoară, consider că este cel mai lamentabil mesaj pe care ar putea să îl transmită un profesor elevilor săi.

Nu vreau să fiu ipocrită și să minimalizez rolul situației finaciare în viața unui om care trebuie să aibă o anumită ținută, să își permită să investească în formarea lui continuă și să se prezinte decent în interacțiunea cu elevii. Dar cred că astfel de mesaje duc în derizoriu lupta profesorilor, luptă care ar trebui să fie centrată pe ideea că este necesar să valorizăm cum trebuie latura intelectuală și nu pe ideea că dacă avem bani, avem mai multă influență. Cu alte cuvinte, ce anume vor să ne spună doamnele profesoare? Că dacă vor avea salarii mai mari, vor fi ca și Cristina Ich sau cine știe ce vloggeri, bloggeri, influenceri cu bani și uite așa vor putea avea mai multă influență asupra elevilor?
Da, cred că în calitate de profesor și educator e dureros să vezi cum elevii tăi iau lumină de la Selly, vloggerul pentru care facultatea este o pierdere de vreme și care povestea recent, într-o emisiune, cum cheltuie 10 000 – 20 000 de euro pe lună.

Totuși, câți părinți și elevi constrastează puternic social cu profesorii lor? O mică parte, având în vedere statistica națională privind bunăstarea populației și nivelul de trai. Majoritatea copiilor care vin la școală sunt de condiție modestă și pentru foarte mulți părinți școala, educarea copiilor, activitățile lor extrașcolare au devenit o povară financiară tot mai greu de dus. Pe lângă rechizitele obișnuite, încă se dau bani pentru foarte multe lucruri necesare la clasă, începând cu acele caiete speciale și alte manuale care ar trebui să înlocuiască manualele „prost făcute“ (de ce nu faceți altele mai bune?!!) . Deci este la fel de greu și pentru părinți, deși se presupune că învățământul este gratuit.

Cum s-a întors școala cu cu susul în jos

Problema este că, în ultimii zeci de ani, profesorii nu au avut nicio atitudine față de această răsturnare a valorilor și nu au făcut nimic pentru a contracara ideea că banii, bunurile materiale și aroganțele sunt cele care ne definesc ca indivizi, în detrimentul educației, a cunoștințelor temeinice într-un anumit domeniu și a bunului simț. Trend-urile în școli sunt impuse de cei care „își permit“ și standardele nu sunt aliniate după cei care au posibilități financiare medii.

Festivitățile de final de an nu mai sunt despre școală, despre munca pe care ai depus-o de-a lungul anilor și formarea intelectuală, sunt mai mult despre ședințe foto costisitoare, machiaje, coafuri, limuzine, baluri cu meniuri costisitoare la care profesorii iau parte cu drag. Nimeni a nu a atras vreodată atenția că unii elevi cu o situație financiară modestă își permit cu greu bucuria absolvirii, care ar trebui să fie un lucru simplu, accesibil tuturor. Nu insist asupra cadourilor pe care le primesc unii profesori și diriginți cu diverse ocazii, unele deloc simbolice și deloc din sfera unui voucher la o librărie, spre exemplu. Aici o mare parte din vină o poartă părinții care insistă să păstreze aceste obiceiuri, dar nici nu văd o mare fermitate din partea școlilor de a interzice categoric astfel de gesturi.

Nu am văzut profesorii atât de porniți să atragă atenția, din timp, asupra ștachetei care s-a lăsat tot mai jos în privința educației. Școala, perseverența, memorarea, exercițiul au devenit un stres pentru elevi și nimeni nu are voie să îi „traumatizeze“ cerându-le rezultate și performanță. Nu mai trebuie premii, nu mai trebuie teze, nu mai trebuie bac-ul ca să intri la facultate, azi mâine poți să îți iei diploma de la „drive-trhu“. Deci nu-i de mirare că s-a ajuns ca profesorii să nu mai reprezinte un reper atât de important.
Evident, nimeni nu vrea să își trimită copiii la școală într-un mediu ostil și umilitor, dar asta nu înseamnă că elevul trebuie să treacă prin școală fără niciun disconfort. Efortul de a-ți fixa niște cunoștințe, de a ține pasul, de a-ți depăși limitele, implică entuziasm, dar și un oarecare disconfort și, de multe ori, o senzație de greutate. Cu aceste lucruri se vor confrunta de-a lungul vieții, la muncă sau în viața de zi cu zi. Deci nu înțeleg de ce trebuie să mințim copiii că viața e roz și lipsită de griji. Munca ce îi așteaptă chiar și pe cei care au norocul să facă ce le place va însemna și competiție, și stres, și dezamăgire, și efortul de a gestiona relații cu oameni dificili. Cel puțin, deacamdată, asta dacă nu vom descoperi, în curând, rețeta de a clădi o lumea ideală în care toți oamenii să fie doar fericiți.

„Un popor needucat e ușor de manevrat“… Dar dacă și tu faci parte din manevră?

Multe nemulțumiri s-au îngrămădit pe umerii profesorilor în ultimii ani. Reformele ratate, miniștri incompetenți, relația tot mai dificilă cu părinții și noile generații de elevi, salariile, lipsa de respect… Dar mi-a atras atenția, în mod deosebit, unul dintre mesajele afișate de profesori zilele acestea: „Un popor needucat e ușor de manevrat“. Curios este că unele dintre cadrele didactice fac parte tocmai din aceasă „manevră“. Mulți profesori sunt membri de partid și cu toții știm că toată structura Inspectoratului Școlar este clădită pe relații politice. Vă amintiți să se fi solidarizat cândva profesorii ca să ceară criterii reale de competență la nivelul inspectoratelor și a conducerilor școlilor? Eu nu.

 

SPUNE-TI PAREREA