Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a transmis un mesaj de Paște celor care îi urmăresc activitatea și îi calcă pragul. De asemenea, dacă vreți să rememorați atmosfera Sărbătorilor de pe vremuri ori să le arătați celor mici tradițiile religioase și obiceiurile de Paște, puteți vizita o expoziție cu teatică pascală până în data de 20 aprilie!
„Sfânta sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să dăinuie în inimile voastre, să vă lumineze viața și să vă aducă renașterea credinței, speranței, bucuriei cu bunătate și caldură în suflete, alături de familie, prieteni și toți cei dragi!“, a transmis managerul Complexului Mzueal Bistrița-Năsăud, Alexandru Gavrilaș.
Urarea este însoțită de câteva gânduri ale părintelui Crin-Triandafil Theodorescu.
𝙄𝙣-𝙏𝘼𝙈𝙋𝙇𝘼-𝙧𝙚 𝙙𝙚 𝙋𝙖𝙨𝙩𝙞
Că acolo, în tâmpla casei, în arhitrava sacră unde se încrustau evenimentele din viața familiei, nașterea și moartea, clădirea unei locuințe, acolo-și așezau strămoșii noștri icoana, să o îmbrățișeze cu privirea când ridicau ochii a rugă și-a ajutor, în tâmpla casei, cea care lega pereții de lut cu pereții nemuritori ai cerului, curțile țărănești din Țara Năsăudului și-a Bistriței cu curțile împăratului ceresc. E un psalm tulburător de-al lui David, ”cel care locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului Cerului se va sălășlui”, că una era casa pământeană, locuința de lut care le adăpostea sufletele, în care locuiau cu timpul și pe rând, și alta casa cerului, spre care priveau prin icoană (ca o fereastră prin care tragi cu ochiul în casa cea veșnică, în care se sălășluiau spre eternitate.
Iar ouăle de Paști, Doamne, să fim sinceri cu amintirile noastre, erau așa de simple și așa de curate! Cum simplă era Învierea și lacrima Marelui Prohod al anului, înaintea Paștilor, așa de simple! Culorile pământului și ale vegetalului (cele două regne, mineral și animal) adăugate sensului vieții veșnice, care era oul de Înviere. Vopsite uneori cu modele obținute prin stratificarea cu frunze din curte, de pe lângă gardurile casei, cu coji de ceapă și scoarță de arin, fără sofisticării și alambicate volute grafice, că rostul ouălor de Paști era să bucure ochi de copii și să se îndese în guri pofticioase, la capătul unui post de așteptare cuminte.
Iar sub icoană, lângă lumânarea aprinsă a dor, Psaltirea, cartea sacră a Împăratului și Profetului David, cel ales să cadă și să se ridice. Că înainte de a fi Biblia întreagă, Psaltirea a fost cea care a adus mângâiere trecuților noștri părinți, circula din generație în generație, subțiată de degete și pătată de lacrimi și ceară mirosind a albine harnice, uneori încrustată cu notițe despre viață și despre moarte, despre ciume și bucuria nașterii vreunui prunc neașteptat, Psaltirea, a doua tâmplă a casei țăranului, Psaltirea. Că nicicând n-a fost în poporul nostru o carte mai iubită și mai oftată, și unde se deschideau paginile ei, în casa aceea se aducea alinarea și înțelepciunea lumii strecurate de sus în jos, prin ochiul Învierii.
În-TÂMPLA-rea de Paști, icoana, ouăle și Psaltirea, în simplitate și curățenie, în etosul timpurilor pierdute, când liniștea și pacea se puneau haină pe umerii strămoșilor noștri, în-TÂMPLA-rea de Paști cea de neuitat.
Înviere cu folos!
Pr. Crin-T. Theodorescu
