Căsătorii forțate de la 15-16 ani, bătăi, durere, avorturi, renunțarea la vise… Așa arată tabloul căsniciei la țară, creionat de Maria Amarinei, care a petrecut o lună în comunele Telciu și Romuli din județul Bistrița-Năsăud, unde a documentat motivațiile femeilor din rural pentru a se căsători. Autoarea eseului care este copywriter s-a interesat de parcursul mariajelor la sat, de proporția în care femeile au luat în considerare divorțul în anumite cazuri și factorii care le-au convins să renunțe, cel mai adesea, la gândul de a se despărți de soții lor.
Maria Amarinei este unul dintre cei șase rezidenți care fac parte din proiectul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, în parteneriat cu Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, co-finanțat de AFCN, ”Culese din rural”.
Citește și:
Un eseu al autoarei, după acest demers documentar, a fost publicat în Scena9 și ilustrează istorisirile unor femei care și-au dezvăluit poveștile de viață.
„La douăzeci și doi de ani a născut primul copil. Îl lua cu ea pe deal, la prășit sau la fân, pentru că nu avea cu cine să-l lase acasă. Nu s-a bucurat de susținere din partea socrilor, în special a soacrei, care o bănuia că a rămas însărcinată cu un amant. De altfel, bătrâna își dorise ca fiul ei să se căsătorească cu o fată cu avere, iar Ilinca nu se ridica la aceste standarde. Neîncrederea soacrei în Ilinca avea să îi fie transmise soțului ei, al cărui defect întreaga viață a fost gelozia. Deși soacra i-a făcut zile negre pe tot parcursul căsniciei, ultimii ani din viață i-au fost ocrotiți tot de Ilinca, care a îngrijit-o la pat până când bătrâna a murit“, scrie Maria Amarinei.
Eu mă îndoiesc că au fost doar lacrimi și durere . Tare vă mai place să dramatizați . ( Tipic ziariștilor)