BULLYING. 1 200 000 de vizualizări, 29 000 de like-uri, peste 15 000 de distribuiri și încă numărăm – acesta este impactul pe care l-a avut un filmuleț de 2 minute și jumătate în care jurnalista Claudia Andron, în calitate de reprezentant al părinților, vorbește despre bullying.
Recunoaștem sau nu, mulți dintre noi, chiar și cei mai educați și informați, trăim în bula noastră, protejați de o oarecare bunăstare materială și socială care nu ne expune copiii batjocurii, hărțuirii și marginalizării. Recunoaștem sau nu, munca, perseverența și performanța nu mai cântăresc chiar atât de mult în sistemul actual de învățământ. Toți copiii sunt „egali“, toți primesc medalii la final de an, sunt feriți de calificative prea dure și eșec atunci când vine vorba de evaluarea competențelor. În schimb, competiția dură, în școli, se duce la categoria telefoane, haine de firmă, gadget-uri, aspect fizic, și, mai târziu, mașini și petreceri. Claudia Andron a pus punctul pe „i“ și impactul discursului său arată cât dureros este acest subiect pe care niciun director de școală, niciun politician, niciun polițist, niciun preot nu îl abordează în cuvântarea anuală de deschidere a anului școlar. Ceea ce ar mai trebui adăugat este faptul că, de multe ori, bullyingul apare chiar din partea unor cadre didactice, învățători sau profesori, și unii părinți știu despre ce vorbesc. Unii profesori au ieșit din sistemul de învățământ după lungi bătălii ale părinților și abia atunci când s-a ajuns la extreme. Mi-aș dori ca excluderea unor cadre didactice din sistem să vină mai prompt atunci când există zeci de reclamații la adresa lor pe niște criterii obiective. Direcțiunile școlilor și conducerea Inspectoratului Școlar ar trebui să aibă în vedere niște dezbateri mai serioase, întâlniri active între părinți și cadre didactice, atunci când vine vorba de astfel de conflicte. Sigur, aici aș sublinia că o implicare mai curoajoasă a părinților ar fi binevenită pentru că, de regulă, sunt aceiași doi-trei părinți din câte o clasă care se implică, în timp ce alții preferă confortul anonimatului.
BANI. Școala se face azi cu o mulțime de resurse care nu se află la îndemână în fiecare școală: videoproiector, flip chart, caiete speciale, cutii, mape, rechizite costisitoare. Aceste „nevoi“ sunt dictate de către părinții cu o stare financiară satisfăcătoare, iar ceilalți din clasă se conformează fără prea multe comentarii. De ce? Pentru că orice protest ar fi un motiv de bullying pentru copiii lor, așa cum am discutat mai sus.
RELIGIE. Mulți se întreabă ce e cu popii la deschiderea anului școlar și consideră că prezența lor este un semn că suntem retrograzi și chiar primitivi. Eu spun că prezența unui preot este una binevenită și ar fi și mai potrivită dacă preotul nu s-ar rezuma la un ritual ci ar vorbi despre demnitate umană, respect, droguri și chiar sex, din pespectivă spirituală. Poate câteva cuvântări inspirate și alese din partea preoților ar aduce un rost mai vizibil prezenței lor în mijlocul unor copii și tineri.
POLITICĂ. În prima zi de școală, am făcut câteva fotografii cu copiii din clasele pregătitoare, care se lipeau cu teamă și emoție de părinții lor. Am surprins mâinile părinților care îi mângâiau și îi țineau îmbrățișați pentru a le da curaj și a le transmite că totul e în regulă. Dragi politicieni, singurele mâini care ar trebui să mângâie copiii în prima zi de școală sunt ale părinților. Așa că, abțineți-vă! Și dacă nu aveți nimic notabil de spus la microfon, dacă nu aveți curajul de a aborda o problemă dureroasă din sistem, dacă nu aveți voi înșivă copii de condus la școală, stați acasă!
SEX & DROGURI. Drogurile și sexul nu mai sunt o taină nici măcar pentru copiii din clasele primare, așa că nu ar strica dacă mai marii educației s-ar ocupa și de altceva în afară de modiciarea și răs-modificarea structurii anului școlar.
