În 2022, la 758 de ani de atestare documentară a municipiului Bistrița, sărbătoarea orașului s-a desfășurat pentru prima dată sub noua conducere a primăriei și, în mare parte, sub un alt format.
Au fost concertele, dar și alte evenimente mai puțin populare, dar poate cu o importanță mai mare. În opinia mea, zilele orașului, în cazul nostru, Zilele Bistriței, ar trebui să fie un prilej de întâlniri, reîntâlniri, discuții constructive care să aducă uniune în comunitate, dar, bineînțeles, și destindere și bucurie. În această atmosferă de veselie, sărbătoare și festivism, ar trebui să ne raportăm la producătorii locali, artiști locali, oameni care au diverse inițiative pentru a aduce plus-valoare orașului.
Și, într-o oarecare măsură, cred că Zilele Bistriței din acest an au atins acel target. Dincolo de concertele cu vedete mainstream, au mai fost și micile evenimente mai puțin vizibile și cu mai puțină audiență: un festival de poezie, o cină cu vecinii în curtea interioară de pe Strada Dornei unde s-a discutat despre reabilitarea caselor din centrul istoric, un târg vintage într-o altă curte interioară, pe Pietonalul Liviu Rebreanu. Am participat la festivalul Poezia e la Bistrița, unde am găsit o atmosferă plăcută, chiar dacă publicul a fost unul restrâns. Dar am văzut câțiva tineri dornici să își cumpere noutăți din literatura autohntonă, să discute despre cărți și chiar despre încercările lor literare. Am avut o conversație plăcută cu José Luís Peixoto, un scriitor portughez invitat la festival, un om foarte deschis și inteligent, care a interacționat cu toată lumea care i-a solicitat atenția și autografele. Puteți citi un scurt interviu cu el, aici!
Apoi am fost la discuția despre cum ne îngrijim casele din centrul istoric, în curtea interioară de pe strada Dornei 14-16, Pasajul VI, o discuție destinsă, dar și serioasă, între oameni preocupați de salvarea patrimoniului. În această curte s-a creat un spațiu cu o atmosferă plăcută, cu bun gust și evenimentul s-a terminat cu o cină livrată de la Elena din Deal, care are un punct gastronomic local pe Valea Bârgăului. Aceste experiențe restrânse, punctate de discuții și senzații gastronomice, sunt extrem de importante într-o comunitate, așa cum au fost mereu, de-a lungul istoriei, toate dezbaterile purtate în jurul unei mese. Având în vedere că, în curând, Centrul Istoric al Bistriței se va prăbuși peste noi în vibrația bașilor de la concerte, n-ar strica să dăm o mai mare iportanță unor astfel de evenimente. Tot într-o curte interioară, pe Pietonalul Liviu Rebreanu, amenajată la inițiativa privată a unui tânăr din Bistrița, s-a desfășurat un târg vintage, unde, la fel, oameni, artiști, mici antreprenori locali s-au întâlnire pentru a-și valorifica inițiativele.
Mi s-a părut o idee bună să nu se mai permită, la Zilele Bistriței, acele tarabe cu mici și hălci de carne sfârâind pe grătare care, apropo, nici măcar nu avea niște prețuri foarte accesibile. În schimb, poate mergea un street food care să facă servirea mâncării mai rapidă, mai accesibilă și să dea un aer lejer evenimentului. Mi-a plăcut că s-a pus accentul pe producătorii locali și am regăsit câteva stand-uri noi, cum ar fi berea MUSAI – prima bere artizanală din Bistrița.
În ceea ce privește latura de entertainment, cred că Primăria și palatul Culturii ar trebui să dea dovadă de mai multă exigență și responsabilitate în ceea ce privește selecția artiștilor de la Zilele Bistriței, pentru a evita controversele și conflictele între generații. După cum apuneam, Zilele Bistriței ar trebuie să fie doar despre unitate, și nu despre dezbinare.
Sigur, fiecare părinte e responsabil de educația copilului său și asta include și muzica pe care o ascultă, dar, la fel, instituțiile de cultură care folosesc banii publici sunt responsabile de educarea maselor. După cum atrăgeam atenția cu o săptămână înainte de Zilele Bistriței, traper-ul Killa Fonic nu a fost cea mai inspirată alegere, lucru care a fost confirmat și de alții. Nu că am fi toți niște pudici, dar când ai un public unde vârsta medie este de 12-13 ani, este destul de deplasat să pui pe scenă un individ care vorbește despre țâțe și f… târfe.
Din punct de vedere al concertelor, chiar și cu o nouă orânduire, Primăria Bistrița continuă același model prin care se plătesc niște onorarii astronomice unor vedete care nu ar avea același succes dacă nu s-ar face zilele orașelor și comunelor. Dacă le-ai chema să cânte la Bistrița pe biletele vândute, nu ar aduna niciodată mii de persoane la un concert și asta spune totul despre valoarea lor, dar și despre anomaliile industriei muzicale din România. Chiar dacă avem impresia că aceste concerte sunt pe gratis, de fapt, ele sunt plătite tot din banii noștri (nu puțini), bani cu care s-ar putea face lucruri mai bune. Și acest lucru ar trebui să ne intereseze mai mult, mai ales că suntem într-un colaps în ceea ce privește educația, consumul de droguri dar și patrimoniul local care se prăbușește peste noi.
