Rusaliile, la fel ca Sânzienele, sunt o sărbătoare care ne duce la mitologiile, credințele profunde și tradițiile precreștine ale românilor. În câteva sate din Bistrița-Năsăud, încă se mai păstrează obiceiuri pe care oamenii le-au moștenit de la bunicii și străbunicii lor și le-au perpetuat, chiar dacă, semnificația lor inițială s-a pierdut odată cu timpul. „Înstruțatul boului“, un ritual agrar care se mai reconstituie în satele Figa, Tăure, Căianu Mic și Căianu Mare, este o procesiune care are în centrul atenției boul, un simbol universal al fertilității, un animal sacru la multe popoare de agricultori.
Boul e un simbol solar, fiind pus în acelaşi timp în legătură cu ploaia binefecătoare a cerului, dar și cu brazdele arate, cu belşugul pământului, fiind prezent în multe rituri agrare ale românilor.
Riturile agrare în era inteligenței artificiale
O mulțime de imagini și știri ne-au sosit, zilele acestea, pe facebook sau la TV, despre ritualurile de Rusalii, obiceiuri păstrate de sute de ani, din vremurile precreștine. În mod ironic, acestea ne-au fost livrate concomitent cu știrea că un angajat google a susținut că un sistem de inteligență artificială la care lucra a devenit sensibil și rațional precum o ființă umană. Cu alte cuvinte, e timpul să ne punem întrebarea ce sens mai au aceste ritualuri arhaice în era inteligenței artificiale, ce credințe mai putem dezvolta în jurul acestor datini, când agricultura a devenit tot mai tehnologizată și robotizată?
Animalul îmblânzit, „dracii“ și cununa subformă de cruce
Am participat azi la evenimentul care se desfășoară an de an, de Rusalii, în Căianu Mic: „înstruțatul boului“. Am ajuns când procesiunea tocmai începea din capătul satului, circulația fiind strangulată de grupul pitoresc, presărat cu flori, costume tradiționale, muzică folclorică și măști grotești. Am stat câteva minute în coloană, alături de alte mașini, dirijați de autospecialele de poliție și jandarmi. Un tânăr cu perucă și cu o vestă fluorescentă pe care scrie „guardia civil“ ne-a cerut, în glumă, 10 lei ca să putem intra în sat. Alaiul se îngroșa cu oamenii de pe drum, care se alăturau procesiunii, în timp ce alți oameni, femei, copii, bătrâne uscate cu baticuri pe cap, urmăreau spectacolul de la porți. Celebrarea de anul acesta a fost integrată în cadrul zilelor comunei, așa că în centrul satului ne-au întâmpinat tarabe cu mâncare, băuturi, huse de telefoane, jucării, înfricoșătorul „huggy wuggy“.
Pe drum, alaiul s-a oprit pentru un dans popular, acompaniat de muzică folclorică. Procesiunea e condusă de un grup de călăreți și e însoțită de aplauze și sunete de trompete specifice galeriilor de fotbal. Animalul blând, împodobit cu o cunună de flori subformă de cruce și ținut zdravăn de câțiva flăcăi în haine tradiționale, a fost condus prin vacarmul mulțimii spre scena din fața căminului cultural. Acesta este, de fapt, o vacă, atât pentru că boii se găsesc mai greu prin satele din Bistrița-Năsăud, dar poate și din motive de siguranță, pentru că e greu să stăpânești un bou într-o mulțime gălăgioasă în care e plin de copii și oameni în vârstă.
M-am oprit să vorbesc cu o bătrână care ședea pe o bancă, îmbrăcată în costum popular. Mi-a spus că a prins această tradiție de când se știe, de la bunici și străbunici, dar nu știe ce semnificație are. E un obicei. Așa l-a apucat. Doar că, pe vremuri, oamenii își făceau coifuri din coajă de cireș, pentru că nu găseau măști ca în ziua de azi.
„Este o recunoaștere a faptului că omul, doar împreună cu animalul, poate să-și câștige pâinea de zi cu zi“
În fața căminului cultural, alaiul a fost întâmpinat de oamenii veniți să vadă spectacolul și de primarul comunei, Paul Știr, alături de alte oficialități, care au adresat câteva cuvinte mulțimii. Sub soarele torid, vaca dă semne de agitație, dar este calmată de tinerii și bărbații de care este înconjurată. După ce se rostesc cuvântările și grupul își face poze, cununa este urcată pe o scară și pusă pe acoperișul căminului cultural, iar vaca este eliberată din misiune.
Cunoscutul interpret de muzică populară, Alexandru Pugna, care se trage din Căian, ne spune că, pe vremuri, cununa era așezată pe acoperișul casei celui mai gospodar om din sat. Tot Alexandru Pugna ne spune că tradiția de a împodobi aceste animale blânde, simboluri sacre ale belșugului, are rădăcini și la alte popoare, cum ar fi indienii.
„Cununa se așeza, mai ales că avea un semn creștin, semnul Sfintei Cruci, pe casa celui considerat de comunitate cel mai bun gospodar din acel an. Cel care a fost ales de comunitate ca fiind cel mai bun gospodar al anului, cel care a ieșit primul la arat, primul la semănat, cel pe care comunitatea îl prețuia pentru faptul că este harnic și că a fost și este considerat ca și primul gospodar al satului. Această cunună rămânea pe casa lui până anul viitor când se lua jos și, din nou, se împodobea cu flori și, sigur, dacă era tot el cel mai bun gospodar, se ducea la el, dacă nu, se ducea la altcineva.
Este și o recunoaștere a faptului că omul, doar împreună cu animalul, poate să-și câștige pâinea de zi cu zi. Animalul a fost întotdeauna tovarășul de viață al țăranului nostru, cel care l-a ajutat l-a sprijinit să își câștige pâinea de zi cu zi, iar acest obicei al respectului față de animal îl găsim și aici. Dar un obicei asemănător există chiar în India, iată foarte departe, unde există obiceiul boului înstruțat, deci rădăcinile sale sunt extrem, extrem de adânci“, a spus Alexandru Pugna.
Nimeni nu are voie să atingă boul, păzit de ceata de „draci“
Alexandru Pugna a prins acest obicei și în copilărie, când el și tovarășii săi își confecționau măștile din vreme,dar în mare secret, pentru ca nimeni să nu știe ce costum vor purta. Spre deosbire de satul Figa, unde obiceiul este ca fetele nemăritate să atingă boul, în speranța că vor face nuntă în curând, la Căianu animalul este considerat sacru și nimeni nu are voie să îl atingă, cu excepția celor care fac parte din procesiune. Acest lucru putea să aducă ghinion sau chiar moartea animalului.
„Îmi aduc aminte că împreună cu vecinii mei ne pregăteam, poate, chiar cu o lună înainte. Pe vremuri, măștile erau confecționate din coajă de cireș. Mascații aveau platoșă, aveau coif din cireș și aveau o botă foarte lună și peste acest obicei al boului înstruțat s-a așezat și o reminiscență prin care sătenii de aici au amintit de venirea cohortei armatei romane așezate la castrul de la Ilișua. Când vedeai că vin călare pe cai dar și pedeștri, îmbrăcați cu cofuri, cu platoșe, cu acea botă, aveai impresia că vine armata romană și cere tribut dacilor liberi care erau așezați de aici în sus. La Ilișua era limesul roman. Și iată, e un obicei care are mult mai multe semnificații. Iar noi ne pregăteam înainte cu o lună aproape să ne facem măștile, să ne facem echipa . Nu trebuia să te vadă nimeni, nici ce mască ai pentru a nu fi recunoscut. După ce ajungeam la casa gospodarului și puneam cununa pe casă atunci fiecare era foarte interesat cine a fost cu o anumită mască. Abia atunci se descoperea cine era sub mască, dar, în rest, nu avea nimeni voie să vadă cine este sub mască și nu avea voie nimeni să se apropie de bou. Boul înstruțat era ceva sacru. Îl păzeau toți mascații, dracii cum le spune la noi, păzeau boul să nu se apropie nimeni de el“, a mai spus Alexandru Pugna.
Animalul sacru împodobit, un ritual întâlnit și în alte părți ale lumii
Decorarea animalelor cu flori sau diverse podoabe este un ritual specific și altor culturi mai îndepărtate. De exemplu, în India, vaca este un animal sacru și este împodobită cu ghirlande de flori la diverse ocazii.
În Vede, cea mai veche dintre scripturile hinduse, vaca este asociată cu Aditi, mama tuturor zeilor. Imaginile hinduse înfățișează adesea o vacă drăguță – de obicei albă – cu ghirlande de flori, ca semn al reverenței speciale a credinței. Hindușii au chiar și o sărbătoare dedicată acestui blând animal, numită Gopastami.
