Mulți artizani din ziua de azi încearcă să creeze lucruri care imită urmele lăsate de trecerea timpului, dar este fascinant când ai în fața ta un obiect peste care au trecut, cu adevărat, secole. Când ai în fața ta un registru din 1539, îți dai seama că, până acum, ai văzut hârtie învechită doar în căutările pe google cu „vintage paper texture“. Prins în coperți groase piele, cu închizători și ornamentații metalice, caietul nu are nici un format, nici vreo grosime standard. Hârtia îngălbenită și pătată de vreme, liniată atent cu creionul, caligrafia meșteșugită, te fac să îți imaginezi cum arăta orașul în acele timpuri, ce fel de oameni cârmuiau, cine a scris cuvintele misterioase în latină, română sau germană.

Documentul a fost descoperit la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud în timpul unui proces de reinvantariere și este un registru cu jurămintele depuse de funcționarii statului din Bistrița.

Este datat ca fiind realizat în perioada 1534-1539, când notar al orașului Bistrița a fost Christian Pomarius. De altfel, primul jurământ îi aparține. Registrul a fost completat din perioada menționată până la dualismul austro-ungar (1867).

Christian Pomarius, născut Christian Baumgarten în Bistrița, a fost un istoric și pastor evanghelic, sas transilvănean. De numele lui Christian Pomarius se leagă un moment important pentru istoria arhivelor din Transilvania, în general. Este vorba de întocmirea primelor inventare de arhivă cunoscute şi păstrate până azi, în original sau sub formă de copie. Între anii 1534-1539 a fost notar al primăriei din Bistrița, fiind un fidel al judelui-primar Thomas Werner, între 1546-1547 se afla într-o poziție similară la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben, iar între 1552-1553 la Brașov/Kronstadt/Brassó.
În timpul mandatului judelui-primar Peter Haller a condus arhivele orașului Sibiu. Din materialele colectate aici, el a editat colecția care, pe baza documentelor vechi, explică originea sașilor(sub titlul „Regestum literarum in cellas ordinantarum”).
În 1552 îl regăsim la Brașov/Kronstadt/Brassó, lucrând împreună cu judele-primar Simon Miles. Au fost împreună și la Dieta din 1552 de la Pojon/Pozsony/Pressburg, azi Bratislava în Slovacia.
În 1552 întocmeşte inventarul documentelor oraşului Braşov, pe care îl dotează la începutul anului 1553 cu o dedicaţie.
Revenind la o carieră religioasă, el a devenit preot luteran la Lechința, unde a și murit.

S-a scris în el timp de peste 400 de ani

Cornelia Vlașin, şef Serviciu Judeţean al Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, a povestit că a descoperit acest document în timpul reinventarierii unor materiale mai puțin cunoscute din arhivă. A văzut acest caiet pe care scria simplu „registru“ și anul 1603.

„Noi mai reverificăm mai ales aceste documente care au un conținut succint. Am vrut să vedem ce fel de registru este, că erau registre ale protocolelor de ședință, registru cu cheltuieli.
Și așa am descoperit că este un registru cu toate jurămintele depuse pe 400 și ceva de ani. Dacă luăm de la 1504 și ajungem la dualism, 1867, avem 400 și ceva de ani. Practic întreaga perioadă este sintetizată din punct de vedere al jurămintelor“, a explicat Cornelia Vlașin.

Erau scrise de copiști care cunoșteau scrisul caligrafic

Jurămintele erau scrise în română, latină, germană și, probabil maghiară (registrul nu a fost, încă, parcurs în întregime). Ele erau redactate de copiști care aveau obligația să stăpânească scrisul caligrafic, aveau formule standard, stabilite la nivelul orașului, sau formule care veneau de la cancelaria princiară, regală sau imperială. Jurămintele făceau referire, în primul rând, la Dumnezeu și percepte religioase, iar unele la personaje ca Împărăteasa Maria Tereza

„El a fost completat până în 1867 cu diverse jurăminte, în funcție de funcționarii și ocupațiile care au apărut. Nu de la început au fost menținuți aceiași funcționari ai statului și ai orașului Bistrița. Normal că apăreau noi meserii care erau trecute aici. Avem și un jurământ în limba română, un jurământ de slugă. Avem jurăminte depuse de judecătorii și juzii reprezentanților românilor din district, în limba română“, a mai spus Cornelia Vlașin.
Pe marginea aginilor, se vede urma unei vopsele roșii. Cornelia Vlașin spune că vopseaua roșie era folosită doar de anumite cancelarii princiare și împărătești, având și un rol de a spori rezistența paginilor.

„Arată cât de ancorat era orașul la realitățile politice și economice“

Descoperirea unui astfel de registru este o mândrie pentru un oraș, atât pentru aspectul său deosebit, cât și pentru faptul că atestă cât de ancorat erau orașul în realitatea politică a vremii și care era poziția sa în Transilvania sau la curtea din Viena. De asemenea, felul în care a fost realizat arată priceperea meșterilor vremii. Hârtia are un filigran și poate fi studiată mai atent pentru a stabili de la ce tipografie provine.

„Brașovul are un astfel de registru din 1787. Deci vă dați seama cât de vechi este acest registru. Trebuie să îl promovăm. Ca și vechime, ca și valoare, ca și realizare duce la promovarea orașului. Și în străinătate, când apare un astfel de document, este amplu promovat. Acest registru arată și că orașul Bistrița a avut o istorie bogată, îți arată cât de ancorat era orașul la realitățile politice și economice, atât la nivelul Transilvaniei, dar nu numai. Pentru că vedem legătura cu Viena. Este o mândrie să ai astfel de obiecte“, a mai spus Cornelia Vlașin.

SPUNE-TI PAREREA