„Până la capăt cu poporul meu! Așa să îmi ajute Dumnezeu!” – Adrian Păunescu
O să redau un text pe care l-am scris în urmă cu 8 ani pe blog-ul meu, tot de 1 Decembrie. Multe s-au schimbat de atunci, dar multe rămân foarte actuale:
“Mă uit la ceas și mă bucur de ultimele două minute ale zilei de 1 decembrie. Spun asta după o zi în care am fost alături și împreună cu câteva mii de bistrițeni (și indirect milioane de români), la parada militară din oraș, la spectacolul folcloric de pe Pietonalul Liviu Rebreanu în care sufletul de român din fiecare, mai tânăr sau mai bătrân, mai înstărit sau mai puțin înstărit, cu mai multă sau mai puțină școală, lucrător la stat sau în privat parcă a cântat la unison cu glasul artiștilor ”Noi suntem români”!
Pentru prima dată de când mă știu…și am vreo 23 de ani, România a început să arate bine și la televizor! Am început să vedem că nu mai trebuie să ne plângem de milă la fiecare pas și să ne dăm seama că țara asta e atât de tristă din cauza fiecăruia dintre noi.
Dacă astăzi, fiecare, de la țară sau oraș, ”Pontist” sau ”Iohannist”, tânăr sau bătrân a arătat că poate fi bun, că își apreciază și iubește țara și pe oamenii care sunt în ea, de ce nu am putea face lucrul ăsta în fiecare zi?
Cred din tot sufletul că trebuie să punem un ”Punct 0” de la care să începem să scriem istorie! Să o scriem nu să trăim din nostalgia ei! O istorie realistă în care toți oamenii își găsesc locul în societate și își doresc să crească această societate. Zilnic vedem lucruri care ne despart și le promovăm cu o virulență ieșită din comun. Astăzi a fost exact reversul! Aproape fiecare dintre noi, am scos în față puținul sau mai multul bine din noi! A arătat minunat, credeți-mă!
PS. Mi-aș dori ca fiecare zi să fie 1 decembrie.
La mulți ani dragi frați români, oriunde v-ați afla!
Deputat PSD BN Bogdan Ivan Gruia
