Are un atestat de prezentator de discotecă din anul 1987, și-a cumpărat un magnetofon cu jumătate din suma pe care o dădeai pe o Dacie și a trăit vremuri în care era greu să faci rost de muzică, era intezis să aculți rock și oamenii trăiau la maxim nopțile petrecute în discotecă. Nu înțelege de ce oamenii din ziua de azi ascultă muzică proastă, când au acces gratuit la muzică bună pe toate canalele de pe internet. Chiar dacă și-a încheiat cariera de DJ, mai pune muzică pe la întruniri și petreceri și azi, dar refuză să pună manele.
Sandu Tenkey s-a prezentat ca fiind primul DJ din Bistrița, la conferința de presă organizată de către omul de afaceri Gelu Drăgan, care organizează, în acest weekend, un concert cu Boney M, o trupă consacrată a erei disco. A fost, astfel, un prilej de a rememora atmosfera din discotecile de altădată.
Tenkey a lucrat în jur de 18 ani la DJ, având și un atestat din vremurile acelea, cu fotografia sa, alb negru, aplicată pe actul oficial. Și-a început cariera la 21 de ani și , la început, a pus muzică la discoteca de stat. Erau vremuri frumoase, în care oamenii savurau muzica și distracția la maxim.
„Cam 18 generații au trecut prin discotecă pe vremea când se făceau acele discoteci. Erau alte vremuri. Lumea se distra cu adevărat. Erau doar trei ore de distracție, dar după aceste trei ore, mulți dintre tineri ieșeau curgând apa de pe ei. Atât de mult se distrau în 3 ore. Prima discotecă a fost în Ștefan cel Mare, într-o casă veche care s-a transformat în Clubul Tineretului și a fost luat de UTC. Acolo a fost discoteca tineretului, apoi s-a mutat jos, la groapă, la Casa de Cultură, și acolo s-a mai ținut încă o bună perioadă de timp până s-a făcut noua discotecă, la Apollo“, a povestit fostul DJ.
Aparatura era scumpă, dar erau și greu să faci rost de muzică. Aceasta era adusă de stewardese, multiplicată și vândută mai departe, în țară.
„Aveam niște magnetofoane cu două piste. Mergea banda, se întorcea și era gata, nici măcar stereo nu erau, erau mono, dar pe parcurs am tot luat alte scule și mai performante ca, într-o bună zi, să-mi iau un magnetofon Akai, de fabricație japoneză, încât mi-a zis toată lumea că-s nebun, nu-s normal. Am dat pe el cât costa o jumătate de Dacie: 35.000 de lei. Era foarte greu de găsit la noi în țară, se aducea cum se aducea. Muzica era adusă, în special, de stewardese. Ele mergeau zilnic afară, veneau cu discurile. Soții lor, la București, făceau multiplicări de benzi, trimiteau în țară peste tot. Bineînțeles că o cumpăram. Plăteam muzica cât costă, plus suportul, banda magnetică”, a spus Tenkei Alex Ștefan.
Pentru a primi atestatul, a suținut un examen. Dacă, în ziua de azi, e facil să pui muzică, având tehnologia la dispziție, pe atunci era mult mai dificil, în ceea ce privelte partea tehnică.
„Prima probă a fost cât de repede ești în stare să pui banda pe magnetofon. Dacă se termina banda și piesa, trebuia să fii rapid să-i dai drumul că nu puteai apăsa ca acum pe un buton. Proba era de rapiditate: cât de repede poți să pui benzile pe magnetofon”, își amintește Sandu Tenkey.
De asemenea, nici autoritățile nu era, tot timpul, de partea DJ-ului care avea voie să pună doar un anumit gen de muzică. Dar Tenkey mai fenta sistemul și îndrăznea că pună și muzică rock, care atunci era interzisă total.
„Am avut probleme cu Miliția și cu conducerea discotecii: nu era voie să pui muzică rock. Și, bineînțeles că, pentru ca să-mi țin tot tineretul în discotecă și pe rockeri, nu am ascultat de ce mi se spunea. Ascultam un timp, dar, la urmă, cam un sfert de oră, puneam muzică rock”, a povestit el.
S-a retras din activitate, dar mai pune muzică pe la petreceri, în special oamenilor care au aceleași gusturi muzicale ca și el. Și-a păstrat toate casetele și benzile de pe care asculta muzică, în tinerețe, și refuză manelele sau alte genuri muzicale din ziua de azi, despre care nu are o părere foarte bună.
„Nu aș vrea să fiu un critic foarte rău, dar am o părere foarte proastă. Din păcate, nu există melodicitate, nu există voce, există doar bass și bum-bum-bum. Asta e toată muzica de acum. În toate mașinile care trec prin oraș auzi numai gălăgia asta de bătaie de tobe. Nu auzi muzică adevărată, deși acum internetul este plin cu ce muzică vrei. Poți să iei ce e mai frumos și nici nu mai trebuie să plătești ca altădată când noi dădeam o groază bani pe muzica respectivă. Acum degeaba au de gratis, nici nu o ascultă. Eu nu ascult de pe internet pentru că am muzica mea pe benzi, iar acum am benzile acasă“, a mai spus Tenkey.
