O impresionantă colecție de mobilă și obiecte casnice, pictate cu motive tradiționale săsești, se află la Casa Argintarului, în cadrul unei expoziții vernisate cu ocazia Festivalului de Arte Vechi din Bistrița.
Obiectele de mobilier au fost realizate, din lemn, de către Ciprian Pop și pictate de către Silvia Țogorean, artist decorator. Silvia Țogorean provine dintr-o familie mixtă, româno-maghiară, din secuime, și după ce s-a retras din activitatea de artist decorator de la fabrica de sticlă din Bistrița și-a descoperit pasiunea pentru arta decorativă săsească, studiind istoria și tradiția locului.
„S-a născut într-o familie mixtă, româno-maghiară, la Miercurea Ciuc, a copilărit la Corabia, la Dunăre, și destinul a dus-o apoi înapoi în Transilvania. Aici și-a dezvoltat cariera profesională, a lucrat ca și pictor decorator la fabrica de sticlă și apoi Cristiro. După ce profesia s-a mai domolit, a zis că nu vrea să se lase de pictură. Are acel zbucium creator în sânge, îi curge prin vene. Și a ales să picteze în continuare și pictează mai ales pe lemn pentru că i se pare mult mai cald, mult mai apropiat. Este un autodidact și a învățat singură să se inspire din motivele săsești. Și a devenit astăzi o inspirație pentru noi toți cei care iubim artele frumoase“, spus Elena Bărbos, directorul Asociației Produs în Bistrița-Năsăud.
Bistrița-Năsăud este o zonă care a fost populată de sași, iar mobila pictată săsească este o tradție a locului. Exponate vechi se mai găsesc în colecțiile muzeelor, dar mulți meșteri din Transilvania au reluat această preocupare și mulți oameni își doresc astfel de mobilier în casa lor. Prin măiestria picturii, care abordează, în special, motivele florale, orice obiect de mobilier și orice obiect casnic devine o operă de artă. Acest gen de pictură necesită documentare, talent, viziune, dar și precizie și îndemânare. Iar Silvia Țogorean le are pe toate.
„De mică, mi-a plăcut să pictez. Am început cu picturi ca la școală, buchete de flori, vaze. Am continuat cu liceul de arte unde am mai făcut și altele și, după aceea, am ajuns în fabrica de sticlă din Bistrița, unde am căpătat foarte multă expeiență în arta decorativă și de acolo mi-a și rămas dagostea pentru flori. După ce am mai avut mai multă vreme, am căutat să văd ce aș puea să fac pentru că nu puteam să stau. Am căutat în istoria locului și am văzut mobilierul săsesc care mi-a plăcut foarte mult. Am încercat la început pe obiecte mai mici și mi-am dorit foarte mult să ajung și să recondiționez sau să fac și obiecte mai mari pe care care să pot să îmi arăt măiestria. Să susprind amăuntele pe care care nu le poți face pe obiectele foarte mici. Am căutat să fac sau să expun tot felul de obiecte, mai mici, mai mari și recndiționarea am început-o pentru că am avut de la socrii mei o moștenire: un canapei, așa se spune în județul Mureș, și o ladă de zestre din 1874 – este scrisă data sub capac. Este și pictura inițială sub capac pe care am renovat-o eu puțin, am stabilizat-o“, a povestit Silvia Țogorean.
Obiectele de mobilier utilizate, pe vremuri, de către sași, erau specific românești (dulapuri, scaune, blidare, lăzi de zestre etc), doar că ei au adăugat pictura. Pe fiecare obiect era, de obicei, trecută și data la care a fost realizat. Cu timpul, oamenii au renunțat la aceste obiecte din gospodărie și le-au înlocuit cu mobilierul de furnir, făcut în serie, iar mobila pictată a rămas doar în muzee. Dar iată că azi mulți oameni s-au reorientat către tradiție și găsesc, în astfel de obiecte, frumusețea dar și utilitatea.
