Scriitorul Mircea Cărtărescu s-a aflat vineri la Bistrița, într-o întâlnire nonformală cu cititorii. Acesta a discutat, pe terasa din fața Librăriei Humanitas, despre două dintre cărțile sale: „Nostalgia“ și „Melancolia“, dar nu înainte de spune câteva lucruri despre Bistrița. Discuțiile au fost conduse de către Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Județene „George Coșbuc“.
„Mă bucur foarte mult că suntem împreună astăzi, la Bistrița, un oraș foarte cultural. Unul dintre puținele orașe de această dimensiune și chiar dintre orașele mult mai mari care se bucură de patru librării, care are o minunată Bibliotecă Județeană condusă chiar de părintele Ioan Pintea. Am vizitat-o astăzi și am fost foarte, foarte încântat de ce am văzut. Este o dovadă de gospodărire aproape țărănească în domeniul culturii pentru care eu îl felicit pe părintele Ioan Pintea care a făcut ce trebuie făcut. A făcut un echivalent al unui ogor foarte bine lucrat. De altfel, cuvântul cultură se găsește și în agricultură și înseamnă, în cele din urmă, progres, ridicarea unei generații, ridicarea unei spiritualități. Este un oraș plăcut. Mă simt foarte bine aici, mă simt foarte bine pe această promenadă, mă simt bine împreună cu oamenii de aici, mă simt bine cu prietenii mei de aici care sunt nu doar niște prieteni inocenți ai mei, dimpotrivă sunt foarte vinovați de versuri și proză extraordinare, printre cele mai bune din generația lor și din literatura română“, a rostit Mircea Cărtărescu.
Volumul „Nostalgia“ a lui Mircea Cărtărescu include titlurile „Mendebilul“, „Gemenii“, „REM“, „Ruletistul“, „Arhitectul“ și este o reapariție sub această denumire a cărții care se numea „Visul“. Cartea este o expresie a nostalgiei după universul copilăriei, subforma „imaginației derbordante, a situațiilor bizare, fantastice, hiperbolizate“.
Volumul „Melancolia“ a apărut la editura Humanitas, pe 1 iunie 2019, la 30 de ani de la apariţia volumului „Visul“/„Nostalgia“ și conține trei povestiri – „un summum al tuturor obsesiilor cărtăresciene, aşa cum le știm“.
„Nostalgia și Melancolia, două cărți ale căror titluri seamănă periculos de mult. Sunt două experiențe literare, într-un fel, cum se zice în fizica cuantică, intangled, cum sunt doi electroni uniți în fizica cunatincă în așa fel încât dacă schimbi o caracteristică a unuia, se schimbă și o caracterstică a celuilalt, chiar dacă există un univers distanță între ele. La fel, aceste cărți sunt intangled, legate, unite într-un fel ciudat, metafizic, teologic cum a spus părintele Pintea, fiind, în același timp, extraordinar de diferite. Această reamintire a Nostalgiei de către Melancolia a fost absolut voită din partea mea, eu mi-am dorit acest lucru, mi-am dorit această legătură care să unifice, la un mod simbolic, scrierile mele. Cărțile acestea au similitudini și au deosebiri foarte mari“, a explicat scriitorul.
Mircea Cărtărescu a avut un discurs complex și consistent despre cărțile sale, dar a vorbit și despre importanța scrisului de mână, dar și despre experiența personală a scrisului, ca soluție la descoperirea de sine.
„Eu sunt un autor care scrie de mână, în general. Pentru că am scris jurnale. De la 17 ani eu am un jurnal din care am și publicat câteva volume și care, bineînțeles, fiind un jurnal, nu poate fi scris decât de mână. E absurd să scrii jurnal pe computer sau pe mașina de scris. De aceea eu am scris Travesti, tot Orbitor și tot Solenoid, de mână. Cu mare bucurie, cu mare plăcere. Scrisul de mână este un lucru pe care eu îl recomand tuturor. Astăzi este în pericol. Este o specie în pericol. Copiii, încă de mici, ajung să scrie mai curând pe tabletă, pe computer, ajung să dactilografieze în loc să scrie de mână. Și în unele țări chiar s-a renunțat la scrisul de mână. În Coreea de Sud, copiii nu mai învață să scrie de mână. Scrisul de mână este o minune“, a spus Cărtărescu.
„Multe lucruri mi s-au arătat mai bine prin scris. Scrisul, pentru mine, a fost și o imagine a creșterii mele cu toate scorburile trunchiului în care s-a săpat, s-au bătut cuie, s-a scrijelit, s-au scrijelit inițiale și inimioare – am căutat explicații pentru toate acestea și este, în același timp, o metaforă pentru mine însumi. Din acest punct de vedere, Melancolia este tipică , este cea mai reliabilă, cea mai demnă de crezare imagine a mea din câte cunosc și am scris această carte tocmai pentru ca să îmi rezolv aceste probleme interioare. Probleme foarte sâcâitoae, foarte penibile, foarte grave pe care le resimt. Cum fiecare dintre dumneavoastră le resimte. Fiecare avem dramele noastre, fiecare avem lucurile pe care nu ni le putem explica din trecut și din istoria noastră personală“, a completat autorul.
