Pe 10 iunie celebrăm Ziua Eroilor, prin Decretul nr. 1913 din 4 mai 1920 prin care s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului, dată reconfirmată prin Legea pentru cinstirea memoriei eroilor căzuți.
Cu această ocazie, Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud au publicat o scrisoare trimisă din război, în octombrie 1914, scrisoare care creionează viața celor care au trecut prin ororile acelor vremuri.
„1914, octombrie 29
Dorite Nănașule!
Nu știu dacă ai primit sau ba, până acuma, vreo corespondență trimisă de mine de pe câmpurile de la nord, unde în adevăr, este locul de întâlnire tristă a fiilor tuturor naționalităților din țară. Tot aici se întâlnesc tot felul de ostași strânși sub steagurile lor, sub care își varsă sângele multe generații…Câți răniți, atâtea feluri de răni, câți morți, atâtea feluri de moarte, apoi câte întâmplări și primejdii nenumărate…Multe le-aș putea descrie, dar nu-i iertat, sub pedeapsa puștei.”
Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud, fond personal „Marcu Ioan”
„Ziua Eroilor este marcată în memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.
Omagierea eroilor neamului românesc în Ziua Înălţării Domnului a fost hotărâtă în anul 1920. La sfârşitul Primului Război Mondial, Tratatul de la Versailles, semnat de fostele ţări beligerante, în 1919, prevedea, printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora, în semn de recunoştinţă pentru sacrificiul suprem al celor căzuţi la datorie. Astfel că, prevederile Tratatului de la Versailles s-au concretizat în România prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălţării Domnului, dată decretată sărbătoare naţională.
Un rol deosebit de important l-a avut Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, înfiinţată în 1919, sub înaltul patronaj al Reginei Maria, care a devenit, în 1927, Societatea „Cultul Eroilor” şi mai târziu, de la 1 august 1940, „Aşezământul Naţional Regina Maria”. Acestei societăţi i se datorează inaugurarea, în anul 1923, a Mormântului Ostaşului Necunoscut, amplasat iniţial în faţa Muzeului Militar Naţional din Parcul Carol, dar şi construirea, în perioada interbelică, a numeroase monumente şi plăci comemorative în majoritatea localităţilor din ţară.
În anul 1948, având în vedere noua conjunctură politică, prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se, astfel, prevederile anterioare. Ulterior, prin Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, s-a menţinut prevederea potrivit căreia Ziua Eroilor era celebrată la 9 mai, cu prilejul Zilei Independenţei de Stat a României şi a Victoriei asupra Fascismului.
După 1990, ca urmare a demersurilor Ministerului Apărării Naţionale, s-a revenit la tradiția interbelică, astfel prin Legea nr. 48/1995, s-a proclamat Ziua Eroilor, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti – Ziua Înălţării Domnului. Ulterior, Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război completează manifestările dedicate promovării cultului eroilor la români, stipulând totodată că marcarea acestei zile“, mai precizează Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
