Fiind tânăr, îmi doresc ca societatea în care trăiesc să fie una cât de cât normală. Da, știu, nu prea se poate, aceea este lumea perfectă, bla, bla, bla. Însă îmi doresc ca măcar principiile să ne rămâne bastion și să trăim, împreună, așa cum ne-au învățat predecesorii noștri. Iar când pui mâna și faci un lucru voluntar, parcă simți cum ai schimbat lumea.

În acest moment, lumea burgului nostru este schimbată de „Oameni pentru Oameni”, o inițiativă pornită de tineri și continuată tot de ei, la care s-au alăturat câteva organisme ce asigură principala siguranță a unui trai bun, respectiv firmele de salubrizare. Însă fără tinerii care să pornească o astfel de mișcare, malurile râului Bistrița erau îmbâcsite de gunoaie, de Pet-uri, polistiren și multă nepăsare. Când arunci în apă un chiștoc ori o sticlă, gândește-te că tu bei din apa în care arunci. Doar că e tratată și filtrată, asta ca să nu simți cât de prost ești în cazul în care faci din cursul apei groapă de gunoi.

Ni l-a trebuit pe Vlad Grigoraș, un tânăr pe care îl cunosc de puțin timp, dar cu care am colaborat în trecut, să ne dăm seama că numai noi putem aduce schimbarea și asta începe cu tine, nu cu autoritățile. Dacă încă nu ți-ai dat seama de asta, uită-te la grupul „Oameni pentru Oameni” și la cât de multe lucruri au realizat în două săptămâni de existență. Ei nu ajută neapărat natura. Evident, îi fac un serviciu enorm, o salvează. Dar ne ajută pe noi să trăim împăcați când vedem curățenie și să ni se facă inima purice când găsim maldăre de jeg pe maluri, în iarbă, în stuf, pe bolovani sau plastic acolo de unde trebuie să răsară o floare.

Sistemul este unul ignorant și incapabil să aplice de la A la Z o epurare a maselor de incompetență. Parcă se vrea să trăim prost și impardonabil de diletanți. Ne facem că aruncăm o pungă la gunoi, dar depozităm gunoi cu remorca pe malul apei sau e destul să arunci un Pet și se adună. Natura strigă de fiecare dată. Urlă, suferă. Dar n-o auzi și n-o înțelegi deloc. Ești captiv în propria ta bulă și n-ai cum să bagi în seamă gestul care schimbă cursul vieții unui fir de iarbă, a unui copac sau al oxigenului pe care îl asimilezi.

Dacă simți că vrei să se facă ceva în țara asta ahtiată și bușită de „noi vrem schimbare”, fii tu schimbarea. Începe tu, la fel cum a făcut Vlad și prietenii lui sau voluntarii care s-au alăturat. Du-te cu ei pe malul apei, în pădure, oriunde vor face acțiuni. Cu oameni ca ei devenim schimbarea și ne obișnuim, în sfârșit, să avem caracter. Da, Vlad. Ne-ai dat o lecție și îți mulțumim.

 

Foto: Patricia Platon

SPUNE-TI PAREREA