Bistrița-Năsăud, pe harta județelor fără teatru. Regizorul Radu Afrim: „E cea mai periculoasă dintre arte pentru că poate pune cetățenii pe gânduri (și pe fapte)“

Sălajul, Bistrița-Năsăud, Mehedinți, Teleorman și Ialomița sunt județele din România fără teatru. Regizorul originar din județul Bistrița-Năsăud, Radu Afrim, a comentat acest aspect într-o postare pe facebook. Radu Afrim a regizat piesa „Pădurea Spânzuraților“, inspirată de opera lui Liviu Rebreanu. În piesă au fost cooptate horitoarele cu noduri Lenuța Purja și mama ei, Teodosa Purja, dar această piesă nu s-a jucat niciodată la Bistrița.

„M-am născut într-un județ fără teatru. Ceaușescu s-a sesizat și a început să construiască unul. Măreț , conform epocii. Nu l-a terminat. Imediat după revoluție, responsabilii cu cultura din județ au zis că nu ne trebuie teatru, că suntem un județ folcloric, așa că l-au dat. Sau le-a fost luat (varianta agreabilă). S-a făcut acolo celebrul bingo /cazino Metropolis și Billa (defunctă, între timp). Și alte mezelicuri . Pentru că cladirea e huge. Acum vreo doi ani, ieșind eu de la zilele poeziei de la Bistrița, un rafinat om de cultura (dar și șef la direcția cultură) mi-a zis în parcare: „nu avem noi public pentru teatru“. Am fost șocat să aud asta din gura lui, însă bunul simț ardelean (!) mi-a zis ca ar fi mai înțelept să tac. Acuma mă uit la harta asta și mă gândesc la oamenii de teatru tineri și mai puțin tineri care au plecat de prin locurile astea și ar juca cu drag pentru oamenii din județ (care iau masina sși merg la Cluj sau Mureș să vadă teatru bun). Și mă gândesc la actorii care nu au nicio legatura cu Ardealul, cu care am vorbit și ar juca cu drag aici. Și nu șușe ieftine cu care unii recunosc ca au fost deja în oraș la Casa de Cultură (care nu e teatru). Bistrița are o Sinagogă în care se cântă muzică clasică pentru o elită a orașului, are poeți și festival, are artiști vizuali excelenți (unul din ei a fost profesorul meu de pictură în adolescență , o are pe femeia-spectacol Ada Milea. Și, totuși, teatrul e cea mai populară dintre arte, se adresează celor mai diverse categorii sociale (atunci când e făcut cu cap), a fost dintotdeauna și pentru oamenii care se pot bucura de lucrurile simple cât și pentru cei care așteaptă lucruri sofisticate. Poate da emoții dintre cele mai nebănuite, dar e și cea mai periculoasă dintre arte pentru că poate pune cetățenii pe gânduri (și pe fapte). Și totuși, mă obsedeaza cuvintele pe care omul de cultura mi le-a zis în parcare, de aia vă întreb: într-adevar așa e, credeți că nu e nevoie de teatru aici, credeți că suntem un județ condamnat la Nunta Zamfirei cu iz de campanie electorala și nimic mai mult? Credeti că doar bistrițenii exilați la Cluj sau mai departe merită să se bucure de viața concentrată în cateva minute de magie într-o sală de spectacol? Chiar credeți?“, a scris Radu Afrim.