Se împlinesc 162 de ani de istorie pe 24 ianuarie, momentul în care Moldova și Țara Românească s-au unit, de această dată fără teritoriul transilvan, cum a reușit Mihai Viteazul la 1600.

Mic istoric și desfășurare:

Mică Unire săvârșită de Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei și Țării Românești, a venit în urma unor schimbări pe plan european, cu influențe mari de la Revoluția Pașoptistă, când oamenii de cultură cât și politicienii au făcut presiuni și au câștigat într-un final independența națională, culturală și la final unirea principatelor române, fără Transilvania, care se afla sub dominație austriacă.

Țările române se aflau între două mari imperii în plin conflict, cel Rus și Otoman. Soarta s-a schimbat în urma războiului Crimeei din 1853-1856 dintre cele două mari puteri care strângeau ca într-un clește principatele române, atunci dezbinate.

După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești, pe lângă o întreagă polemică a Europei.

Atunci Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad, iar în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.

În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

Opinia publică din Țara Românească, lucrurile au mers așa cum sperau politicienii. A fost un “Da!” răspicat, pro-Unire, dar în Moldova lucrurile au stat diferit.

Nicolae Vogoride, un soi de domn al țării, dar cu o influență cu mult mai mare din partea Porții (Imperiul Otoman), a falsificat listele, fiindu-i promisă “mâna” tinerei Moldova.

Greșeala mare făcută de Vogoride a dus la pronunțarea Europei asupra listelor falsificate. Acesta s-a confesat fratelui său, însă corespondența a fost furată și toate confesiunile au ajuns în presa de la Bruxelles și în ochii Marilor Puteri. Astfel Napoleon, Regina Angliei și alți reprezentanți ai tarilor puternice din secolul XIX au decis ca în toamnă Ad-hoc-ul să fie repetat, iar de această dată Moldova a fost pro-Unire.

În anul următor, 1858, Marile Puteri decid ca cele două principate să fie parțial Unite, fiind o mișcare mai mult de imagine făcută de Convenția de la Paris, Țara Românească și Moldova urmând să fie sub suzeranitate otomană și sub protecția Marilor Puteri. Mai mult, ar fi avut două capitale diferite, la București și la Iași, instituții diferite și domnitori diferiți.

Totul până la alegeri…

Alegerile din Moldova (5/17 ianuarie 1859) și din Țara Românească (12/24 ianuarie 1859) au dus la Unire după o mică eroare pe care și-o asumă Marile Puteri. În legislație nu se specifica nicăieri faptul că principatele nu puteau avea același conducător, iar Cuza a profitat și a participat la alegeri și în Moldova, și în Valahia. Astfel s-a realizat Mică Unire, după mulți ani de controverse, dorințe și mișcări politice mai mult sau mai puțin murdare, dar care ne-au adus un avantaj. Reformele lui Cuza au pus bazele statului român modern, iar în 1866, după expulzarea sa și venirea lui Carol I din sânul Germaniei au dat glas numelui țării, România.

Evenimentul va începe la ora 13.00 și se va desfășura respectând normele impuse de legislația referitoare la starea de alertă.

Mica Unire, sărbătorită la Bistrița! 

Primăria Municipiului Bistrița și Palatul Culturii Bistrița vă invită duminică, 24 ianuarie, de la ora 13:00, să vizionați online un colaj video realizat cu ajutorul imaginilor din edițiile precedente – pe când restricțiile impuse nu ne împiedicau să “dăm mână cu mână” și să ne desfășurăm activitatea într-un mod plăcut – colaj, ce va cuprinde ceremonialul militar-religios și câteva momente artistice dedicate zilei în care, la nivel național, se sărbătorește “Unirea Principatelor Române”!

SPUNE-TI PAREREA