Iernile cu zăpezi grele, ghețuș, tăiatul porcului, Crăciunul celebrat cu rugăciuni, mere aurite și turtițe cu miere, jucăriile de care copiii nu se mai săturau – toate acestea sunt evocate în amintirile lui Iuliu Moisil, publicate azi de Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
Iuliu Moisil – „Amintiri”
„(…) Îndată ce înghețau bălțile, Valea Caselor, râul Someș sau Bălhuiul- o baltă mare lângă râul Someș- încipea patinarea pe gheață, de care nu ne mai săturam până noaptea târziu. Dar când îngheța și da și zăpada, ne luam săniuțele gata de cu bună vreme, și ne dam pe ridicăturile formate de strada principală față de împrejurimi, sau pe dealurile din partea de nord ale Năsăudului.
Afară de acest sport foarte plăcut și sănătos, pe care noi copii îl practicam zilnic mai era și patinatul. Mai intâi am învățat a patina cu patine de lemn de forma aceasta, lungi cât piciorul și late de vreo patru centimetrii, cu găuri pentru sforile sau curelele cu care se legau de picioare. Cu aceste patine pătinam numai pe străzi.
După un exercițiu făcut cu acestea, am trecut în urmă la cele de oțel, pentru gheață. Cu acestea făceam adese excursiuni pe Someșul înghețat, pe distanțe de mai mulți kilometrii.
Când se apropia serbătorile Crăciunului și porcii erau destul de grași, tăiau câte unul sau mai mulți, pe unii îi pârjolea-pentru slănină- pe alții îi tăia numai pentru a le lua unsoarea. Zilele aceste erau earăși pentru noi copii zile de bucurii, ajutam și noi cu ce puteam și în schimb ne da coda pârjolită, iar seara ne desfătam la cârnații proaspeți și la ”călbașii” cenușii, dreși cu strugurași (stafide) și fripți așa de bine că scronțania .
În ajunul Crăciunului, sara când se aprindeau luminările, sosea și ”Moș Crăciun”, cu nuiaua și cu sacul plin de jucării, mere aurite și turtițe de miere. Părinții primeau pe “Moș Crăciun” cu bucurie și-l introduceau în odaia unde ne aflam noi copii. Aici ne punea să recităm mai întâi rugăciunile se informa despre purtarea noastră pe care o răsplătea după merit cu nuiaua sau cu bunătățile din sac. Mie firește îmi plăceau și turtiț Copilăria ele, iar dintre jucării mai ales soldații și tunurile. Dragostea pentru armată era și la mine dezvoltată ca si oricare copil și ni-am jucat “de-a soldații” cu prietenii mei foarte mulți , până la vârsta de 13-14 ani. Aveam în grădina noastră o uscătoare de prune-“losniță”- care era arsenalul nostru plin cu puști și săbii de lemn, lucrate de noi copii și ațe și chipuri de hartie colorată. Executam adevărate lupte și în focul războiului de multe ori ne aruncam prea violent și luptele se sfârșeau serios și cu răni sângeroase.
Vacanțele Crăciunului le petreceam cu jucăriile primite, de care nu mă mai saturam”
Serviciul Județean Bistrița-Năsăud al Arhivelor Naționale, Colecția „Moisil”, „Amintiri”
Fotografiile din Colecția „Dumitru Nacu”
