Toni Chira este un tânăr poet care s-a născut la Dej, în 2003. A publicat până acum în revistele Poesis International, Vatra și pe blogul DLITE. A organizat, împreună cu o „gașcă” minunată de poeți „Maratonul de Poezie Online 2020” și Festivalul Augustin Doinaș. A fost prezent la ediția dn 2020 a festivalului „Poezia e la Bistrița“, o ediție de pandemie, dar care a ținut oamenii aproape de lirismul evenimentului.
Când ai aflat că vei fi unul dintre poeții care-și prezintă creația la Poezia e la Bistrița?
Am aflat cam cu trei sau patru săptămâni înainte de evenimentul în sine.
Cum ți-ai ales repertoriul pe care l-ai prezentat?
Mi-am ales poeziile gândindu-mă la modul în care voi reacționa eu citindu-le, având în vedere că sunt un om destul de emotiv. De altfel, ordinea lor a fost decisă în felul următor: mai întâi textele care vorbesc întocmai despre nesiguranța mea, despre fricile mele și modul în care mă raportez eu la mine însumi și aș prefera să se raporteze și ceilalți, iar apoi, pe rând, texte cu subiecte tot mai generale (cred eu), texte în care sper să se fi recunoscut măcar o parte dintre cei prezenți.
Dacă am scris și despre altcineva, în afară de mine, iar acea persoană a fost ieri la recital, atunci am reușit.
Ai avut trei zile în care ai stat pe lângă poeți consacrați. Care te-a inspirat cel mai mult?
Te rog să mă crezi că fiecare invitat m-a inspirat, organizatorii au marele merit de a fi adus împreună numai scriitori extraordinari: Florin Iaru, Ion Mureșan, Ioan Es Pop, Radu Vancu, Bogdan- Alexandru Stănescu, Andrei Doboș, Florin Partene, Deniz Otay, Olga Ștefan, Gabriela Feceoru, Anastasia Fuioagă, Monica Stoica și Alex Văsieș. Și totuși, atmosfera a fost cea care m-a inspirat cel mai mult, cea care mi-a oferit curaj. Când te uiți de jur împrejur și vezi autori pe care nu doar că i-ai citit, dar ai încercat să le și „răpești” o bună parte din operă, să o folosești pe post de zid între tine și lume atunci când nu aveai o stare potrivită, cred că ar trebui să te simți mobilizat sau, mai bine spus, motivat.
Cum ți se pare inițiativa organizatorilor de a aduce poezia la Bistrița în fiecare an?
Nu cred că poți să aduci poezia unde ea nu există deja, iar Bistrița are suficientă încât să și exporte. De altfel, nu mai cred nici că e un secret pentru cineva generozitatea bistrițenilor, iar pentru mine, din acest an, nu mai este un secret nici dragostea lor pentru literatură. Faptul că în prima zi, când lecturile au fost în aer liber și vremea a fost oribilă, nimeni nu a plecat de la eveniment, îmi spune multe. Organizatorii nu pot fi decât admirați pentru ceea ce fac.
S-a simțit lipsa autorilor străini? Anii trecuți erau invitați și din afară, care, poate, ofereau o altă perspectivă.
Având în vedere că este prima ediție la care sunt invitat, nu pot să am o părere referitoare la acest subiect. Sper să fiu invitat și la o ediție post-pandemică, apoi am să fac o comparație
P.S:Le mulțumesc din nou organizatorilor, lui Gavril Țărmure, Dan Coman și Marin-Mălaicu Hondrari!
Foto: prof. Karina Ciurus
