Acum trei ani, într-o seară de decembrie, la sfârșit de săptămână, o femeie mi-a scris disperată pe adresa redacției, după ce a fost implicată într-un accident în Negrilești. A povestit că un bivol fugărit pe stradă de către proprietari i-a sărit, speriat, în fața mașinii. Problema ei nu era că și-a avariat mașina, ci faptul că animalul a fost grav rănit, suferind o rană deschisă la un picior. Cu un picior frânt, care îi atârna, proprietarii aveau de gând să îl țină în grajd peste weekend ca să îl valorifice la abator. Femeia implicată în accident a insistat ca la fața locului să vină un veterinar și să eutanasieze animalul în agonie, dar i s-a spus că nu se poate face nimic. Eu nu am putut decât să aduc acest incident în atenția publică și să anunț poliția.
Dar cred că această întâmplare spune multe despre noi, ca nație, în pragul alegerilor din 2020, când ni se aduc în atenție drumurile asfaltate, clădirile construite ori reabilitate și ni se promit noi și noi investiții, modernizări, parcări, amenajări și locuri de distracție. Sunt demni de apreciere toți cei care au pus umărul la realizarea unor lucrări de anvergură, în hățișul birocratic din România. Dar dacă nu realizăm că toate aceste achiziții materiale nu își au sensul în lipsa respectului față de orice ființă vie, e clar că nu suntem pe drumul cel bun.
Am umblat mult prin județul Bistrița-Năsăud, anul acesta, și am văzut ulițe asfaltate în toate ungherele satelor. Poate părea absurd, dar, în unele zone m-am întrebat dacă era necesar asfaltul, sau era suficientă o pietruire? Nu de alta, dar sunt locuri prin județ unde nu s-au întâmplat niciodată accidente rutiere, iar odată cu asfaltarea drumurilor, au început și tragediile. Un bătrân neatent ieșit să scoată gunoiul, un copil ieșit în fugă pe poartă, o femeie pe bicicletă… Și te întrebi la ce bun? La ce bun să asfaltezi un drum pentru niște oameni care nu au respect pentru semeni, pentru viață, și circulă ca nebunii pe ulițe, de parcă ar fi pe autostradă? Dacă respecți viteza legală în localitate, vin alții din spatele tău, îți fac flash-uri cu farurile, te înjură, nu păstrează distanța și fac depășiri riscante.
Dincolo de străzi asfaltate, trotuare pavate, parcuri, piețe, clădiri modernizate și utilități, bunăstarea unei comunități se vede în felul în care trăiesc și se comportă oamenii. Să nu uităm că civilizația nu înseamnă doar felul în care arată un oraș sau un sat, ci și atitudinea oamenilor, respectul lor unii față de alții, față de viață, de familie, compasiune, solidaritate, sensibilitatea la problemele semenilor, la problemele culturale și de mediu.
Dacă s-a construit o școală, acolo trebuie existe respect pentru educație, respect reciproc între elevi și profesori, dacă s-a construit un cămin cultural, acolo nu trebuie să se organizeze doar nunți și paranghelii stropite cu alcool, ci evenimente care să ridice standardele educative ale comunității, dacă s-a construit un dispensar, acolo omul trebuie să găsească alinarea pentru suferința lui, dacă s-a construit un centru pentru copii orfani sau oameni cărora soarta nu le-a dat nicio șansă, acolo trebuie să găsească ocrotirea de care au nevoie, dacă s-a construit un drum, acela trebuie să ne ajute să ajungem mai repede unii spre alții, spre locurile în care ne găsim rostul zilnic, fără să ne punem în pericol unii pe alții. Ar trebui să avem clinici și adăposturi adecvate pentru animale, și nu doar oameni disperați care salvează zilnic pui de pisici sau câini, aruncați la tomberon sau pe marginile drumurilor, încercând, de cele mai mutle ori în zadar, să găsească ajutor, grijă și compasiune din partea altora. Dacă nu ținem cont de aceste lucruri, nu suntem decât un popor de oameni schingiuiți sufletește, care gonesc pe drumuri asfaltate, intră și ies fără rost pe ușile unor clădiri moderne.
Mai sunt câteva zile până la alegerile locale din 2020 și e important să ne gândim ce fel de oameni punem în fruntea comunităților. Oameni care să administreze cu chibzuință banul public, să aibă ușa deschisă pentru cetățeni, să aibă viziune și să știe problemele oamenilor. Campania electorală e aproape de final (slavă Domenului), și am văzut suficiente filmări cu drona, povești de succes, plimbări prin piețe și prin parcuri, cadre înduioșătoare de familie, planuri de viitor ale candidaților, dar și dezvăluiri de ultim moment, mizerii și subiecte cu impact emoțional, lăsate pe ultima sută de metri.
Contează reputația unui candidat sau e important să fie doar bun „gospodar“? Eu spun că sunt importante amândouă. Asfaltările, pistele de biciclete, parcările, centrele civice, canalizările, parcurile și amenajările de orice fel se vor face oricum, e cursul firesc al lucrurilor. Nimeni nu mai înghite indolența și trândăvia pe banul public. Dar, din urmă, vin multe alte probleme spinoase ale societății care trebuie să-și găsească rezolvarea: probleme de mediu, probleme de educație, inegalitatea socială, protecția copiilor, egalitatea de șanse, infracționalitatea, traficul de carne vie, bullyng-ul etc. Fără atenția pentru aceste aspecte, societatea în care trăim e un măr stricat în interior, care arată bine pe dinafară, în clipurile electorale.
Candidatul „independent“ de la Sângeorz-Băi a iscat o dezbatere în spațiul public vizavi de integritatea și reputația unui candidat. Nu e singurul, dar el a făcut înconjurul presei și la nivel național. Sigur, nu ar trebui să privim prea departe, în occident, ar fi suficient să trecem granițele la vecini să constatăm că astfel de discuții nu ar exista în alte părți și că, în locul lui, orice om public și-ar fi prezentat demisia în aceeași zi, din orice funcție publică.
Într-un fel, primarul ajuns subiect de scandal are dreptate. Chiar dacă oprobiul public este, într-o oarecare măsură, un factor care moderează derapajele dintr-o societate, nu e treaba noastră ce se întâmplă în familia lui. E treaba autorităților să constate dacă a încălcat legea sau nu, și să ia măsurile necesare. Mai mult de atât, nimeni nu are căderea să îl judece, ca om. Toți ne purtăm prin lumea asta, monștri din noi, rănile suferite în familie și problemele scandaloase. Faptul că ale lui au ieșit la iveală, ar trebui să fie o lecție și pentru alții, care, poate, până acum, au crezut că ele reprezintă normalitatea. Sunt sigură că în spatele multor imagini de familie impecabile, făcute de fotografi și videografi profesioniști, în campania electorală, se află o grămadă de balast uman. După cum am mai spus, dacă mulți candidați găsesc de cuviință să își scoată la rampă familia pentru a câștiga respect și puncte la imagine, să fie pregătiți și pentru momentele în care se află că viața lor de familie nu e chiar roz. Și să se retragă din spațiul public, cu decență, dacă nu corespund unor exigențe elementare. Pentru că, deși unii spun hai că toți greșim, că nimeni nu e perfect, eu spun că nu toți oamenii sunt la fel. Sunt oameni care au grijă de familiile lor cu blândețe, oameni implicați în asociații non-guvernamentale care fac sacrificii imense pentru niște principii, sunt oameni care alină și vindecă răni și nu e corect care lumea să fie condusă la nesfârșit de cei care sunt total opusul lor.
Sigur, societatea noastră încă are o toleranță deosebit de mare la abuzuri, agresiuni și alte derapaje. Nu e surprinzător pentru nimeni că oamenii din Sângeorz-Băi, din echipa electorală și chiar cetățeni, au făcut caterincă de acest subiect, au râs și s-au maimuțărit spunând că toți sunt nebuni dacă trag o pipă, în aplauzele mulțimii. De aceea e treaba partidelor și a liderilor politici să regleze aceste lucruri, de la nivel de conducere, și să impună anumite principii și un set de valori. Violența, hărțuirea, limbajul vulgar, problemele penale, lipsa celei mai mici preocupări pentru reputație și integritate, au fost asociate, în mod tradițional, cu PSD-ul. Dar mare schimbare nu vine nici de la PNL, nici de la USR, care fac aceleași compromisuri pentru candidații lor, și nu luptă pentru niște principii solide, ci doar pentru putere. Oameni cu probleme au fost luați de la PSD și băgați în PNL sau chiar USR, partid care a luptat cu vrednicie pentru idei ca fără penali în funții publice, fără penali în școli, care pretind că luptă educație ori împotriva abuzului față de femei și copii. Acești oameni cu probleme legale și/sau de reputație, au „fost frecați cu tix“, și acum sunt ca noi, doar pentru că nu mai sunt de la PSD. Ioan Turc candidatul PNL la Primăria Bistrița, a recunoscut, pentru hotnews.ro, că partidul său nu a pus, oficial, un candidat la Primăria Sângeorz-Băi doar pentru că a vrut să nu câștige PSD-ul. Cu alte cuvinte, toată povestea privind lupta împotriva penalilor, scursurilor și mizeriilor PSD-iste, nu e decât o poveste: schimbăm mizeriile PSD-iste cu mizeriile PNL-iste, și e ok. Nu contează schimbarea în profunzime, schimbarea unor metehne, contează doar schimbarea puterii. Îndemnul stupid de a vota un partid pentru ca să nu câștige un alt partid, e cea mai mare și periculoasă tâmpenie electorală. Nu, oameni, buni, prin vot trebuie să amendați anumite derapaje, și nu partide. Mizeria trebuie să dispară și de la PSD, și de la PNL, și de la orice partid, mai mic sau mai mare. Altfel nu facem decât să ne mințim singuri, odată la patru ani, să ne păcălim că votăm „schimbarea“. Nu uitați că nu votați o siglă, votați un om. Așa că fiți băgare de seamă ce oameni aveți în comunitate, ce oameni alegeți ca lideri și ce valori îi reprezintă.
Anul acesta au fost câteva subiecte majore abordate de presa din România și ar trebui să ținem cont de ele pentru că reflectă gradul de sănătate și igienă morală a unei societăți: suntem încă pe primele locuri, ca sursă de proveniență a victimelor traficului de carne vie, în Europa, pedepsele pentru cei care abuzează minori sunt încă prea mici, multe copile de 9, 10 ani au fost tratate umilitor de justiție și sunt jduecători care au considerat că s-au comportat provocator și au o parte din vină pentru că au fost violate; am avut cazul Caracal, am avut cazuri de dosare închise pentru trafic de minori. Și nu e doar vina instituțiilor corupte, e și vina oamenilor din comunități mai mari sau mici mici, care închid ochii și văd abuzul, hărțuirea, umilirea, limbajul violent ca pe o normalitate.
Aceste aspecte nu sunt singurele care țin de considerația pentru demnitatea umană. Primarii, președinții de consilii județene, consilierii, trebuie să aibă grijă și să lupte ca munca oamenilor dintr-o comunitate să fie răsplătită corect, ca truda oamenilor ce muncesc în agricultură să își aibă rostul, ca bătrânii comunităților să își ducă zilele cu demnitate, după ani de muncă, taxe și impozite plătite la stat, ca oamenii care au nevoie de ajutor să aibă parte de ocrotire și grijă. Cei care conduc comunitățile sunt cei mai apropiați de omul de rând, de nevoile lor, așa că înainte de toate, aveți grijă ca liderii pe care îi votați să fie umani. Pentru că investițiile nu sunt făcute ca să fie, nu sunt făcute pentru clipuri electorale cu drona, sunt făcute pentru oameni!
