În 2020, mai mult ca oricând, femeile și-au făcut curaj să intre în politica și administrația din Bistrița-Năsăud. Mai multe femei se regăsesc pe listele de consilieri și, pentru prima dată, avem candidați din rândul femeilor la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și la Primăria Bistrița. Unul dintre candidați este Doris Rai, o persoană care a fost mereu implicată în politică și în viața publică, într-un fel sau altul. Evenimentul care a consacrat-o a fost „Femeia Europeană“, o gală care a recompensat și a alinat dorul de afirmare multor femei din județ. În ciuda faptului că multe femei din politica românească nu sunt tocmai cele mai potrivite modele, trend-ul feminist pare să ia amploare și candidatura lui Doris Rai este o adevărată provocare. Este candiatul cu cea mai mare popularitate pe facebook, dar rămâne de văzut cum se va reflecta acest lucru la vot și, este o curiozitate, mai ales, dacă femeile vor dovedi solidaritate și vor vota pentru semenele lor.
Ai transmis, în ultima vreme, că ai o viață împlinită. De ce ai decis să candidezi la Primăria Bistrița?
Da, așa este, am o viață împlinită astăzi din punct de vedere familial, am familia și liniștea la care am visat mereu. Și când toate merg bine acasă te gândești că poți face mai multe, că trebuie să faci mai multe, să-ți împlinești visele. Iar eu mereu am visat să fac mai multe pentru oameni. Și de câte ori am avut ocazia am făcut-o, e ceva care vine din educația de acasă. Dacă poți ajuta pe cineva chiar și cu o vorbă bună, fă-o. Când eram mică îmi umpleam buzunarele de dulciuri și le împărțeam cu prietenele mele. Deși studiasem la liceu Limbi Moderne la Liviu Rebreanu, am ales să urmez cursurile Facultății de Științe Politice și Administrative, secția Administrație Publică, tot pentru că intuiam eu că printr-o astfel de calificare voi putea lucra pentru oameni, pentru comunitate. După câțiva ani de muncă în mediul privat, am intrat în politică tot din dorința de a face ceva pentru comunitate. Am avut șansa să ajung director la AJOFM, apoi am condus Direcția Control din Primăria Capitalei, am câștigat experiență, am învățat să organizez servicii, oameni, să scot performanță găsind soluții și formând echipe care se armonizau perfect. Cumva, hotărârea mea de a candida pentru Primăria Bistrița a venit natural, m-am simțit pregătită pentru o astfel de provocare. Am studiile, experiența, determinarea de a duce lucrurile la capăt. Am studiat mult în ultimii doi ani administrația locală și felul în care funcționează primăria. Am căutat și am găsit soluții pentru problemele bistrițenilor, m-am autoevaluat dacă aș putea face față unei astfel de funcții și mi-am spus că da. Mai departe vor decide bistrițenii dacă merit încrederea lor, dacă sunt cea mai potrivită pentru a conduce acest oraș. Chiar îmi doresc să schimb Bistrița și știu că pot.
E primul an în care avem candidați- femei la Primăria Bistrița. Crezi că e momentul oportun pentru femeile care vor să-și dovedească competența în administrație?
Da. Acum opt ani aș fi fost mai rezervată, erau puține femei în politică. Numărul lor a tot crescut în ultimii ani, astfel încât astăzi am ajuns să privim ca pe un lucru firesc candidatura unei doamne. Avem femei candidat pentru patru primării din Bistrița-Năsăud, pentru funcția de președinte la Consiliul Județean, sunt cu zecile pe listele de consilieri locali. Este bine. Aceasta e normalitatea. Am depășit prejudecățile legate de cât de multe poate să facă o femeie în politică sau în administrație. Da, cred că e cel mai potrivit moment, nu mai avem de dat explicații de ce o femeie poate să facă unei funcții la fel ca un bărbat, putem trece direct la rezolvarea problemelor, la soluții și proiecte, ceea ce de fapt contează cu adevărat când candidezi pentru a gestiona binele comunității. Cu siguranță mai sunt unii care trăiesc cu mentalități învechite, dar majoritatea e pregătită. Avem șansa noastră, o jucăm de la egal la egal cu toți candidații.
Cu ce te avantajează faptul că ești femeie, într-o competiție electorală? Cu ce te dezavatanjează, în același timp?
La o primă impresie ai putea fi tentat să spui că nu e un avantaj faptul că sunt femeie. Poate că așa e prin prisma unei mici categorii blocată încă în prejudecăți de ev mediu. Dar majoritatea privește normal lucrurile. Nu pot să spun că e un dezavantaj faptul că ești femeie. Vreau să cred că e absolut firesc să fie femei într-o competiție electorală. Cred că altele sunt lucrurile care mă avantajează și mă disting față de ceilalți candidați.
4. Politica românească nu a scos „pe piață“ tocmai cele mai bune exemple de femei în funcții de decizie. Crezi că se poate schimba opinia publică despre femeile din politică și administrație?
Da, cred cu tărie că se poate. Alfel nu eram astăzi aici, candidând pentru funcția de primar al Bistriței. În contextul prezentat de dumneavostră știți care cred că e avantajul meu? Că nu voi fi obligată să urmez politica unui partid, că voi avea libertatea de lucra cu profesioniștii din fiecare domeniu de interes, că voi putea asculta vocea oamenilor fără a mai primi directive de partid care să distorsioneze mesajul cetățenilor. Vom fi într-o relație directă cu bistrițenii. Nu are cum să funcționeze greșit această legătură directă. Ei îmi transmit problemele pe care le au, eu caut soluții alături de profesioniști, fără indicațiile unui partid. Mi se pare perfect.
Care sunt modelele tale, în acest domeniu, al femeilor care au făcut diferența în societate?
Primul model este cu siguranță Regina Maria, o personalitate fascinantă, o femeie puternică cum poate se naște o dată la 100 dE ani. Am admirat la ea curajul de a deschide drumuri care păreau închise, ambiția de a nu renunța până nu și-a băzut obiectivul atins, chiar dacă cei din jur îi spuneau că nu are nici o șansă. Și poate mai mult decât orice admir dragostea pe care a purtat-o acestei țări. Și devotamentul față de ea. Cred că asta lipsește cel mai mult astăzi țării noastre, oameni de stat, care să iubească țara asta și oamenii ei cum a făcut-o Regina Maria.
Un alt model de femeie care mă inspiră este Margaret Thatcher, prima femeie premier din istoria Marii Britanii, care a reformat efectiv statul și a avut performanțe greu de egalat de cei care i-au succedat în funcție. Este un model greu de atins, dar la care poți aspira și în mod categoric te poate inspira.
Îmi place foarte mult și Angela Merkel, care a adus Germaniei o bunăstare greu de atins, au politici sociale la care noi nu putem spera în următorii 100 de ani.
Jacinda Ardern, premierul Noii Zeelande este iarăși un model. A fost o supriză a alegerilor și a cucerit electoratul prin felul deschis de a comunica, unghiul diferit de a privi lucrurile. Mă inspiră cel mai mult în acest moment.
Ai fost o perioda îndelungată în viața publică, timp în care ți-ai revizuit prioritățile, imaginea, modul de comunicare. Care sunt cele mai importante schimbări pe care le-ai făcut, pe parcurs?
Un moment important din viața mea s-a petrecut în urmă cu 5 ani, când am parcurs El Camino, un drum greu, 760 km de mers pe jos, în care te descoperi, ajungi mai aproape de Dumnezeu. M-am redescoperit, mi-am recalculat prioritățile și mi-am educat voința, curajul. Nu voi mai renunța la nimic din ceea ce îmi propun pentru că spun unii sau alții că nu se poate, că nu pot. Pot. Pot să fac chiar și ceea ce pare imposibil cu o singură condiție: să vreau și să cred în asta. Nu aș spune că m-am schimbat în ultimii ani, doar că am prins mai mult curaj, cred astăzi mai mult în mine și în forțele mele. Alte schimbări au venit de la sine, odată cu maturizarea mea.
Cum a decurs campania electorală până acum? Ce feedback ai primit din partea oamenilor, pe stradă și în mediul online?
Campania electorală de acum e cu totul diferită față de ceea ce știam. E puțin ciudat că nu te poți apropia de oameni, că nu poți dialoga cum erai obișnuit, oamenii sunt reticienți, e la mijloc o pandemie, dar și o saturație de promisiuni politice. În online e mai simplu, comunicarea cu ei e chiar ușoară. Cel mai trist mi se pare că oamenii și-au pierdut speranța. Nu mai cred în nimeni și în nimic. Au votat oameni în care chiar au crezut că vor lupta pentru ei și care apoi le-au întors spatele, i-au tratat de sus, cu superioritate, n-au rezolvat probleme mici ale orașului și s-au hazardat să arunce banii în proiecte care s-au dovedit a fi inutile. Nu e simplu să le câștigi votul când nu mai cred în nimic. Mă bucur însă că am printre cei care mă susțin oameni care văd în mine speranța, văd că sunt mai ușor de abordat, legăm ușor conversații și chiar dacă la început sunt reticienți, pe parcurs reușim să ajungem la un numitor comun și la final sunt chiar entuziasmați că ne-am cunoscut și mă asigură că îmi vor da votul.
Ce ai avut de învățat din critici și aprecieri, de-a lungul timpului?
Cred că sunt învățată mai mult cu critica, atunci când primesc aprecieri chiar nu știu cum să reacționez, sunt dezarmată. Critica, cea cu argumente, este bună, mă ajută să fiu mai bună. Sunt atentă la fiecare critică și încerc să îndrept ce e de îndreptat. De exemplu mi s-a atras atenția la un moment dat să nu mai critic actuala administrație și mi-am dat seama că fără să vreau acționam ca un om politic. Mi-am asumat critica și am început să-mi prezint proiectele pentru că de fapt asta voiau oamenii să afle de la mine, ce soluții aveam pentru problemele lor, ceea ce era rău făcut era evident.
