Jurnalistul Alex Nedea, cunoscut pentru investigațiile de la Recorder, a fost prezent în acest weekend, la Tabăra Națională a revistei POV21, un eveniment care a adunat în jur de 40 de tineri veniți din mai multe localități din țară pentru un team building în jurnalism, dar și în domeniu organizării de evenimente. Alex Nedea le-a prezentat câteva dintre materialele sale jurnalistice și le-a explicat pașii în realizarea unei investigații, le-a dat ponturi ale meseriei, dar le-a prezentat și principiile după care trebuie să se ghideze în jurnalism. Tinerii, elevi și studenți între 16-23 de ani, i-au adresat întrebări și au încercat să afle cât mai multe informații despre jurnalism, unii având deja un start în acest domeniu.
Într-un interviu acordat publicației Observator BN, Alex Nedea a vorbit despre impresia pe care i-a lăsat-o acest eveniment, despre resursele din presa locală, dar și despre problema finanțării presei.
Au fost 30-40 de tineri care te-au ascultat, ți-au pus întrebări… Ce impresie ți-au lăsat și care crezi că este viitorul lor în meseria de jurnalist?
De fiecare dată când vorbesc cu tinerii de vârsta asta, am revelația că e o generație care are acces la o cantitate uriașă de informații față de ce am avut noi. Mi s-au părut extraordinar de isteți, de implicați și foarte interesați de meseria asta. Viitorul lor în meseria de jurnalist depinde doar de ei. E o meserie care devine din ce în ce mai puțin atractivă. Mai ales pentru generația asta. Ei au deschis ochii într-o perioadă în care jurnalismul e din ce în ce mai hulit, dar cred că are foarte multe să le ofere, doar că ei trebuie să descopere care e frumusețea, ce anume are să le ofere jurnalismul, dacă vor să meargă pe calea asta.
Ei au o grămadă de unelte la dispoziție, pentru documentare și informare. Crezi că știu să le folosească cum trebuie, mai au răbdarea necesară?
Ei sunt încă la vârsta la care sunt convinși că tot ce e pe google e informație verificată și credibilă. Ei au atâtea instrumente acum că noi nici nu visam când am intrat prima dată în presă, deși nu sunt foarte bătrân. Când am intrat eu în presă nu exista nici google, nu exista nici facebook, nu existau rețele sociale. Google-ul era la început, dar nu-l foloseam în redacții. Acum ei, practic, sunt ca o furnică într-un ocean de informații. Numai că e greu, la vârsta lor, să înoate în oceanul ăsta de informații.
Care este elementul din jurnalimsul clasic ce trebuie păstrat, care e de bază, indiferent cum se schimbă uneltele de căutare, documentare și dinamica surselor de informație?
Fapte, nu opinii. Fapte, nu vorbe. Dar fapt, e nu opinii, acesta este principalul lucru. „Facts are sacred, comment is free.
Unii cititori și poate și jurnaliști exacerbează rolul punitiv al presei. Care este echilibrul între a semnala un derapaj și a te tranforma într-un fel de ciomag…?
Acum a apărut genul ăsta de jurnalism militant practicat de cei care spun că România trece printr-o perioadă în care nu mai ai timp de finețuri. Cred că un jurnalist militant este de fapt un activist, or un ONG-ist nu este jurnalist. Rolul jurnalistului nu este să dea cu ciomagul în cap la oameni, ci să informze, să caute informații, să o verifice și să o livreze publicului. Publicul trebuie să acționeze dacă e de acționat. Noi trebuie să livrăm, de fapt, fragmente de realitate, să îi lăsăm pe oameni să acționeze. Nu suntem niște soldați înarmați cu ciomege gata să spargă capul la toate autoritățile care par ca încalce legea sau moralitatea.
Totuși, spuneai că sunt unele locuri prin care mergeți, unde oamenilor le este cam frică de voi, știu că iar au venit cei de la Recorde… Cum te face să te simți acest lucru?
Îmi complică existența. Înainte, când nu știa nimeni ce este Recorder și ce poate Recorder, aveam o atitudine foarte relaxată din partea intervievaților și oamenii colaborau. În momentul în care Recorder a început să dea, de trei ani, materiale foarte percutante, în momentul în care am devenit din ce în ce mai populari, în sensul negativ al cuvântului, pentru primari, cu atât meseria noastră se îngreunează. Întâmpinăm reticență, din ce în ce mai mult, din partea autorităților
Ai precizat că presa locală este o resursă importantă pentru voi. Ce e în regulă, ce nu e în regulă, în presa locală, din punctul tău de vedere?
Ce îmi place, în primul rând, la presa locală, este că sunt jurnaliști extraordinar de abili, extraordinar de bine informați, pe felia lor, niște jurnaliști care cunosc foarte bine realitatea din teritoriu. Mai mult decât atât, mi se pare că adevărații eroi ai presei din România, din punctul meu de vedere, sunt jurnaliștii din presa locală. Pentru că e din ce în ce mai greu să te finanțezi corect, e din ce în ce mai greu să reziști tentației de a face partizanat politic pentru un primar sau un consilier județean și așa mai departe, și atunci când găsești jurnaliști independenți în presa locală, e un adevărat miracol. Pentru noi, jurnaliștii de la centru, având și foarte multe opțiuni și locuri de muncă, putem să jonglăm cu… „ nu îmi place astăzi în redacția Antena 3, mă angajez la Realitatea. Dacă nu îmi place nici la Realitatea, mă duc la Adevărul“. Și sunt foarte multe opțiuni pentru un jurnalist care, în momentul în care se simte inconfortabil la locul de muncă, să și-l schimbe. Lucrul ăsta nu e la fel de valabil în presa locală, unde oportunitățile sunt limitate.
Care ar trebui să fie sursa de finanțare a redacțiilor locale?
Ideal ar fi să fie publicitatea. Dar, deja, nici măcar presa mare nu se mai poate finanța doar din publicitate, atât timp cât google-ul canibalizează cea mai mare parte din această piață.
Un material Recorder, unul dintre cele mai vizionate, a făcut 300 de euro din youtube, de exemplu, în condițiile în care a generat trafic. În mod clar este o perioadă în care discrepanța asta între cât câștigă marile companii din publicitate și cât ajunge și la presă, e foarte mare. Cred că asta ar fi soluția și pentru presa locală. Ideal ar fi să fie finanțare din publicitate. Poate ar fi o șansă și în a primi donații de la oameni care își doresc o presă corectă la ei în oraș, în județ. Poate, dar, iarăși, e o chestie pe care o testează lumea cu degetul… chiar și presa de la nivel mondial. Nu poate funcționa peste tot, e ceva foarte incert, încă.
Ai pomenit de trafic. Tinerii, familiarizați cu instagram tik tok, rețele de socializare, își verifică traficul și se raportează contant la numărul de vizitatori, followers. E un reper pentru ei. Este traficul o certificare a calității conținutului jurnalistic?
Pe noi nu ne interesează traficul, desigur, ne place să vedem că suntem vizionați de foarte multă lume sau că materialul nostru a făcut 2 milioane de unici într-o lună, dar, în momentul în care redactăm și gândim materialul, și chiar când dăm titlul nu ne gândim la trafic. E ultima noastră grijă.
Pentru că noi nu trăim din publicitate, nu încasăm venituri din publicitate decât în proporție de 1%.
Nu tot timpul, impactul unui material jurnalistic este legat de trafic. Sunt o groază de indicatori care, împreună, generează traficul. Poate fi un subiect bun, poate fi scris bine, pot fi ambele, poate fi un subiect la zi de interes general și atunci faci trafic. Dar nu cred că traficul este oglinda fidelă a meritelor jurnalistului.
