lvl, backpack, players, kill bill, tik tok, x2speed, timely fish, whistleblower, playlist, sexy, mcdonalds, free fall, crush… e o aventură să te bagi în lirica adolescenților de azi, preocupați de relații, narcisism, supraviețuire urbană, viziuni industriale, existență, pandemie.
Am primit volumul „Amplificator“ de la scriitorul Dan Coman. E vorba de o antologie a unui curs de scriere creativă și exerciții plastice experimentale, desfășurate la Centrul Județean de Excelență Bistrița-Năsăud, în care au fost implicați Ruxandra Barna, Mihai Băbuțan, Eliza Bocskai, Camelia Brătfălean, Diana Fiscutean, Emilian Horea, Mihai Iacob, Daria Mărăndel, Alexandra Mânzat, Ariana Mocanu, Adina Onița, Denisa Pap, Alexia Samson, Anca Spân, Aurora Sofia Uifelean, Ioana Bartha, Pop Niculina, Andrea Simion – toți liceeni.
Obișnuiesc să încep volumele de poezii de la sfârșit. Sau să le răsofoiesc și citesc versurile random.
Dar, de data aceasta, am parcurs cartea regulamentar, începând cu prefața lui Dan Coman, care a dsecris, preț de câteva pagini, experiența sa cu tinerii pe care i-a prins pandemia în toiul acestui experiment captivant în care s-a folosit hârtie, lipici, ziare, grafiti, muzică și tot felul de instrumente de redat emoțiile adolescenților anului 2020.
Dan Coman a descris efortul său de a lucra cu 15 personalități diferite ca pe munca unui inginer de sunet care trebuie să regleze tonalitatea fiecărui instrument, fiecărei voci, astfel încât ele să fie puse în valoare la potențialul maxim.
De aici și numele de „Amplificator“ – o instalație care mărește caracteristicile unui fenomen – în cazul de față, fenomenul de a scrie, de a experimenta arta, în efortul adolescenților de a se integra, manifesta, afirma, autocunoaște, accepta, de a nu se limita. Muzicieni îi spun, prescurtat, „amp“ și e ceea ce face să te ia valul când mergi la un concert LIVE.
Pentru o generație despre care se spune că treăiește în confort, tehnologie, autosuficiență și ultrasensibilitate la ofense, unele constatări poetice mi s-au părut surprinzător de mature. Și n-am găsit drame exagerate. Nici măcar superficialitate.
Dincolo de faptul că unele versuri m-au dus în starea de „flow“ (ceea ce mi se întâmplă foarte rar), cred că exemplul acestui atelier de scriere creativă ar trebui multiplicat. Amplificat.
Versuri care mi-au rămas în minte.
„Nevoi de apartenență/ Un grup social, toți trăiesc degeaba/ În centrul dramei, altă dată un fir de praf plutind/ Drept, înalt și cu tunsoare nouă/ Entertainment pentru morți“
„Credem minciuni ereditare/ Nu punem la îndoială nimic social acceptat/ Tot mai aproape de noi/ Pentru a ignora un mesaj/ Ne legăm viața de evenimente trecătoare/ Nu ne dezlipim de confortul fâșului. “