Calm și calculat, dar, în același timp, entuziasmat, Dan Ciobănică este sigur că va fi primarul Bistriței. Spre deosebire de alți candidați, independenți sau sprijiniți de partide mari sau mici, Ciobănică nu își face calcule meschine, nu face jocuri aritmetice pentru grupări politice și nu este intimidat de plafonul neglijabil al unor procente.
Deschide agenda și trasează câteva linii pe pagină: aici este zona industrială, calea ferată, cartierele, parcul, baza sportivă…
Are un plan pentru Bistrița, un vis în care crede și pe care îl împărtășește, zâmbitor, cu oamenii cărora le cere semnături. Crede în schimbare, dar pentru el schimbarea nu este doar un clișeu, nu este un slogan electoral, este atitudinea care face diferența între a rămâne un om posomorât, resemnat, care spune asta este, asta e viața și a avea curajul pentru pasul decisiv care schimbă cu adevărat mersul lucrurilor.

A venit în Bistrița pentru fotbal și nu a mai plecat

Bistrița, în 1196, când Dan Ciobănică a venit prima oară la Bistrița.
Foto: Laurențiu Grec

Își amintește cum a ajuns, acum 25 de ani, în Bistrița, venind din Slatina. Era un puști entuziasmat, venit să joace forbal la Gloria Bistrița, convins că a aterizat într-un fel de Las Vegas, la o echipă cel puțin de talia AC Milan.

„Am venit acum 25 de ani în Bistrița. Eram un copil. Am venit să joc fotbal pentru Gloria Bistrița. M-am dat jos în gara Bistrița Nord și am rămas foarte impresionat. Gara, Bistrița Nord, mi se părut o chestie foarte tare în sensul că mă gândeam la București… Gara de Nord. Eram trei tineri care am venit în probe de joc pentru Gloria Bistrița în ´96-´97. Mergând către Stadion, am văzut în partea stângă Cazino Metropolis. Ne-am întrebat unde am ajuns aici? Echipa Gloria Bistrița, Gară de Nord, cazino… ceva foarte tare. Mergeam spre stadion și am ajuns pe Titulescu. În geam, la 6.30 dimineața, era o bătrânică. O întrebăm «Nu vă supărați, cât mai avem de mers până la stadion?» «Ooo… păi mă aveți de mărs», exact așa a zis. «Trebuie să treceți printr-un parc și apoi ajungeți pe stadion. E de mărs».
Noi, prima dată în Bistrița… am zis în regulă. Ajungem în trei minute în parc, la Casa de Cultură, trecem parcul și dăm de stadion. Stadionul ne-a impresionat atunci, cu gard de beton, paznic la intrare… Am zis că am ajuns la o echipă ca AC Milan.
Ne-am așezat pe prima bancă și a venit ´nea Ghiță Hurloi, Dumnezeu să-l ierte: «Ce faceți mă șemecherilor? Voi cine sunteți?» «Păi știți că am venit pentru probe la Gloria Bistrița». «No, haideți cu mine!» Era cu o Dacie roșie, prin parc. Ne duce, ne cazează la Coroana de Aur. Ne-a chemat la antrenament. Cam asta este povestea despre cum am ajuns în Bistrița“, povestește Dan Dumitru Ciobănică.

A jucat, o bună bucată de vreme, la Gloria Bistrița. Era în lotul pentru echipa mare, dar juca în campionatul de tineret- rezerve. Între timp, a primit ordin să meargă în armată și, la solicitarea sa, a ajuns la unitatea militară din Prundu Bârgăului. O perioadă a făcut și armată, și antrenamente. Apoi a urmat facultatea de educație fizică și sport la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca. În cele din urmă, a renunțat la cariera de jucător de fotbal.

„Analizând șansele mele de a ajunge un jucător de mare performanță, mi-am dat seama că am pierdut niște timp. Cu armata, cu accidentările… În sportul de performanță, ca și în viață, dacă nu ai continuitate, pierzi timp și e greu să revii. După ce am ieșit din armată am mai jucat o perioadă fotbal și când mi-am dat seama că nu sunt condiții de antrenament, nu sunt anterenori, m-am lăsat de fotbal și m-am apucat de muncă. Muncă în privat. Dar nu puteam să stau în afara fenomenului sportiv și atunci m-am făcut arbitru“, relatează Ciobănică.

A activat 7 ani ca arbitru, după care a devenit observator de arbritri. Apoi a intrat într-o nouă etapă a vieții lui. A pornit de jos, dar a ajuns într-o postură care l-a consacrat în Bistrița, cea de manager în sectorul HoReCa, fiind unul dintre antreprenorii cu cele mai longevive afaceri în domeniu.

De la sport la antreprenoriat în domeniul HoReCa

„Am început de jos. Am fost șofer, delivery driver se chema, la o firmă de distribuție. Încet, încet, am trecut pe poziția de agent comercial, iar după un an jumate am devenit supervizor la o companie de bere. După o perioadă în care am fost supervizor, am fost avanasat și am preluat toată zona de Ardeal: Oradea, Satu Mare, Zalău, Bistrița, Borșa, Sighet… Am fost manager de zonă. Între timp, am hotărât să îmi iau viața în propriile mâini și m-am dedicat antreprenoriatului. Am construi Old House, un pub, o chestiune unică în Bistrița. După ce am reușit să fac Old House, m-am gândit la un alt punct de alimentație publică, Casa cu Bere – o viziune a mea în ceea ce privește activitatea și locurile de HoReCa. Este unul dintre cele mai frumoase și plăcute din Bistrița. În acest moment lucrez la un nou proiect în domeniu și o să reușesc să îl pun pe piață și pe acesta“, a spus Ciobănică.

Localul Coronița, în anii 1996-1997, când Dan Ciobănică a venit în Bistrița. Mulți ani mai târziu, avea să devină Old House, locul care l-a consacrat.
Foto: arhiva personală Laurențiu Grec

Locurile pe care care le-a reabilitat Ciobănică și le-a dat o notă originală nu au trecut neobservate de bistrițeni. Imobile vechi, lăsate de izbeliște, au căpătat o nouă identitate trecând prin mâna și viziunea lui.

„Tot ce am construit pe partea de antreprenoriat și locurile de alimentație publică a pornit de la niște locuri care arătau dezolant și cărora le-am dat o formă atractivă. Am învățat să construiesc, dar, cel mai important, am învățat să costruiesc corect. Ca să faci un asemenea loc, trebuie să știi etapele și să ai o viziune“, spune candidatul care are un astfel de plan, dar la o altă dimensiune, pentru orașul Bistrița.

 

Cum a ajuns în politică și care este proiectul său pentru Bistrița

Dan Dumitru Ciobănică era un simpatizant al Partidului Verde și, în cele din urmă, a fost convins de liderul Marius Bălan să intre în partid, cu acte în regulă. S-au organizat alegeri interne pentru stabilirea candidatului la Primăria Bistrița și el a fost favoritul.

„Le-am spus că dacă mă apuc de un lucru, vreau să îl și termin. Ăsta sunt eu, Ciobănică. Și am început să lucrez la acest aspect, pentru că îmi doresc schimbarea, pentru că oamenii care sunt în politică la acest moment sunt îmbătrâniți, nu neapărat ca vârstă, ci, mai ales, ca viziune. Orașul ăsta, când am venit eu în ´96, ´97, arăta altfel. Acum văd o dezordine în urbanism, blocuri între case, străzi neasfaltate, fiecare construiește cum vrea, unde vrea. Când am ajuns în Bistrița, orașul era cochet și foarte curat. Și ce mi-a plăcut la Bistrița este faptul că este atât de bine structurat că din orice punct la orașului, până în parc unde sunt Stadionul și Pădurea Codrișor, faci 15 minute, pe pasajele care întretaie toate bulevardele din oraș“, remarcă Ciobănică.

Fiind un pragmatic și înzestrat cu spirit de observație, a mai remarcat un lucru pe care, probabil, puțini oameni le-au observat în Bistrița.

„Am studiat planul urbanistic general între anii 1970-1990. Și am sesizat un lucru: Partidul Comunist Român, cum se numea el atunci, nu a gândit rău felul cum a fost construit orașul. În ce sens? Au construit o cale ferată pe nord, au poziționat toată industria pe nord, de pe calea ferată; fiecare întreprindere are linie de tren pentru transportul produselor finite.
Au început să construiască orașul lângă linia ferată, tot pe nord, pentru ca oamenii să nu piardă timp pentru a se prezenta la serviciu. E foarte important. Timpul este cea mai prețioasă resursă pe care o avem noi, oamenii. Cine înțelege asta, este în regulă. Cine nu înțelege, o să construiască niște muzee. Oamenii fac diferența, nu construcțiile“, spune Ciobănică.

Sportul din Bistrița, pus „în debara“

Cel mai mare regret al său, având în vedere că provine din mijlocul fenomenului sportiv, este faptul că Bistrița s-a extins, dar, în același timp, oportunitățile de a face sport s-au restrâns. Bazele sportive, extrem de importante pe vremuri, au dispărut rând pe rând, lăsând un gol în acest domeniu, la Bistrița.

„S-au construit, fabrici, cartiere și baze sportive. Era stadionul Gloria Bistrița, unde e Lidl mai era încă o bază sportivă, tot un teren, era stadionul Mecanica, acum în paragină, era stadionul Iproeb care ulterior a devenit o bază sportivă doar pentru angajații companiei, era stadionul din Viișoara. Noi, din toate bazele astea sportive, nu mai avem niciuna și am crescut, ca oraș. Sportul nu a fost neglijat, a fost pus în debara!, constată Dan Ciobănică.

Unul dintre obiectivele sale, ca primar, este cel de a reda Bistriței emblema de oraș al sportului. De asemenea, vrea să dezvolte zonele de agrement și mișcare în aer liber, realizând o extindere a Parcului Municipal spre Pădurea Codrișor, care să devină pădure-parc amenajată cu piste de alergare, piste de biciclete, alei, dar și către malurile râului Bistrița, unde trebuie prevăzute zone de promenadă.

„Eu, în momentul în care cetățenii o să mă aleag să fiu primarul Bistriței, vreau să dau o identitate orașului. Adică oamenii, la nivel național, când vor vorbi despre Bistrița, să aibă un motiv pentru care să vină la Bistrița“, spune Ciobănică.

Cum vrea Dan Ciobănică să ofere identitate orașului, să transforme Centrul Istoric, dar și revoluționeze administrația Bistriței, citiți aici:

Dan Dumitru Ciobănică, candidat la primăria Bistrița,. Care este planul său pentru oraș, ce revoluție propune în administrație

Puteți urmări activitatea candidatului Dan Dumitru Ciobănică, pe pagina sa oficială de facebook! 

1 COMENTARIU

  1. Este 100 adevarat tot ceea ce poveste Dan.
    Ne cunoastem de mult timp, si desi nu mai sunt prin Bistrita sunt sigur ca el este cam singura varianta pentru acel oras sa redevina frumusetea de oras care era inainte sa se instaleze toti coate goale-lipsa viziune la carma lui.

    Succes!

SPUNE-TI PAREREA