Pandemia actuală ne pune, vrând, nevrând, în fața unui test psihologic destul de dur, accentuând sentimente precum teama de pericol, necunoscut sau chiar de pierdere. Se produc scindări sociale, direct sub ochii noștri.
Conștientizarea și asumarea, reprezintă pârghiile prezentului, pentru a nu deraia de la cursul firesc. Străbatem momente în care conștientizăm că am putea pierde ceva ce am avut mereu la îndemână și nu am apreciat, poate, îndeajuns. Suntem bombardați de mass media, în special, cu fel și fel de informații veridice sau nu, cu tendințe de exagerare, pe care le luăm de ”bune”, fără a încerca măcar să ne informăm și să ajungem la propriile concluzii.
Contextul actual, aduce în scenă mai multe variabile, pe care nu le putem controla, iar mintea noastră caută constat răspunsuri la întrebări precum: Cât o să mai dureze? Cum vom trece peste boală, în cazul în care rezultatul testării va fi pozitiv, dacă va apărea un vaccin și ce efecte poate avea, etc. etc. Din păcate, înnotăm într-o mare de ipoteze, cu teorii care se anulează reciproc, iar incertitudinea sapă din ce în ce mai adânc.
Termenul atât de frecvent utilizat „distanțare socială” evocă în mintea multor persoane mai ales în grupuri vulnerabile, asocierea cu ideea de a fi ținut la distanță, respins, izolat. Specialiștii în psihoterapie, recomandă utilizarea termenilor „distanțare fizică” și „apropiere emoțională” în loc de „distanțare socială” în această perioadă. Pe de-o parte, termenii propuși subliniază că ne distanțăm fizic cu scopul de a limita viteza răspândirii infecției; pe de altă parte, gesturile de empatie și apropiere emoțională manifestate în moduri diferite de nenumărate persoane sunt esențiale.
În Regatul Unit, de exemplu, s-a putut observa că stigma asociată cu anumite caracteristici poate fi amplificată de percepțiile sociale. Persoanele de origine chineză au fost tratate abuziv din cauza crizei Covid-19 (Haynes 2020). Se resimte o tensiune și o agresivitate crescută în societate și în mentalul colectiv din cauza izolării în casă. De exemplu, în țări care au ieșit din „lockdown”, cum este cazul Chinei, rata divorțurilor a crescut, iar în Franța, cazurile de violență domestică sunt pe o pantă ascendentă.
Multe guverne solicită „distanțare socială” impusă prin legislație sau politici sociale. Acest termen, este ușor de asociat cu excluderea socială și psihologică și cu atitudini negative, se arată într-un document al psihologului Nicoleta Sasu, din Bistrița.
Cheia reducerii răspândirii Covid-19 nu este distanțarea socială, ci distanța fizică de minimum 2 metri. Modificarea formulării din „socială” în „fizică” ne poate ajuta să evităm conotațiile și percepțiile negative asociate cu anumite grupuri, clase sociale, etnii sau persoane cu factori de risc pentru infecție Covid-19. E necesar să menținem și accentuăm empatia socială și apropierea emoțională, manifestate față de oricine, deoarece acestea pot deveni o adevărată linie a vieții. Recunoașterea și validarea existenței celorlați printr-un gest sincer de empatie și apropiere emoțională, poate fi un real tratament.
Este important să folosim limbajul incluziunii și să pășim împreună prin această criză, separați fizic de minimum 2 metri, asa cum se cere oficial, dar cât de aproape posibil unii de ceilalți din perspectivă emoțională.
Pentru a înțelege mai multe și a ne ajuta să privim mai liniștiți perioada extinderii epidemiei, am stat de vorbă cu psihologul Arpășteuan Silvia Dana, cu atestat de libera practică în Psihologie Educațională. Este important acum, mai mult ca oricând, să fim alături de persoanele cu grad mare de vulnerabilitate, de bunicii noștri, care nu și-au mai văzut nepoții de luni bune și de copii, pentru a le canaliza tot haosului actual din jurul lor, pe un făgaș cat de poate de real.
În calitate de psiholog, care este primul lucru care vă îngrijorează, din punct de vedere al impactului produs de această epidemie?
AS: Cel mai mult mă îngrijorează informațiile false, diferitele teorii nefondate pe date specifice, care apar în legătură cu această pandemie și felul în care acestea sunt interpretate de către anumite persoane. Unii oameni interpretează rigid ceea ce se întâmplă, se raportează irațional la acestă situație stresantă și ajung să dezvolte probleme legate de furie, agresivitate, panică și riscă să prezinte stări depresive. Zvonurile și speculațiile pot să alimenteze neliniștea și anxietatea .
Suntem nevoiți să ne distanțăm social de oameni, însă, cum facem să nu ne distanțăm și emoțional? Cum am putea să ne protejăm, fără să ne afecteze atât de tare din punct de vedere psihologic.
AS: Distanțarea socială, așa cum este numită oficial, în aceste momente, este una dintre măsurile care ne aduce atât avantaje cât și dezavantaje. Distanțarea socială ne apără într-adevăr de îmbolnăvire, reduce riscul de transmitere a virusului, dar în același timp pentru noi, oamenii, care suntem ființe sociale, acest lucru poate să devină foarte neplăcut, lipsa interacțiunilor sociale ne poate afecta puternic. Pentru cei care sunt predispuși către anxietate și depresie, aceste simptome se pot agrava.
Cu cât lipsa interacțiunii sociale durează mai mult, cu atât vor fi mai multe trăiri negative. Când suntem înconjurați de incertitudine, tindem să maximizăm negativul, să ni se pară groaznic, catastrofal tot ce se întâmplă, iar aceasta duce la furie, depresie și anxietate. În același timp, se adaugă și frica să nu ne îmbolnăvim, să nu ii infectăm pe cei din jurul nostru, însă este important să reacționam adaptativ în fata acestei situații. Rutina noastră zilnica nu mai este la fel ca înaintea pandemiei și poate ne simțim copleșiți de toate schimbările apărute dintr-o dată în viața noastră și ne este greu sa facem față.
Este normal să simți îngrijorare, teamă, nemulțumire, frustrare, tristețe. Aceste emoții negative sunt firești în fața amenințării, pentru că îndeplinesc funcția de adaptare a organismului în condiții de stres. Dar nu trebuie să extrapolăm, să ajungem să facem scenarii negative pe care, mai apoi să le proiectăm în viitor, să anticipăm negativ ce are să se întâmple. pentru că acest lucru nu mai este firesc.
Să încercăm să privim această situație, indiferent că ne place sau nu, ca pe una reală, prezentă, care se întâmplă efectiv și nu o putem schimba cu nimic, noi, ca indivizi. Ar fi bine să încercăm să ne schimbăm stilul de viață și rutina, să vedem aceasta perioadă ca pe o oportunitate de dezvoltare, să înțelegem că trecem printr-o perioadă grea, dar să vedem cum o putem folosi în avantajul nostru. Ne putem face un orar de activități zilnice, să ne raportăm la această situație într-un mod rațional, să găsim soluții și în același timp să nu întrerupem legăturile cu persoanele dragi.
Știm că interacțiunea socială este foarte importantă pentru copii. Cum ii putem face să înțeleagă situația prin care trecem?
AS: În primul rând, trebuie să explicăm adevărul într-un mod accesibil copiilor, fără a malforma realitatea, aceștia având dreptul la informații reale despre ceea ce se întâmplă. Trebuie să le minimalizăm îngrijorările, să arătăm înțelegere față de ce simt, să punem întrebări și să-i lăsăm să vorbească despre ceea ce știu în legătură cu aceasta pandemie, pentru a ne asigura că nu interpretează greșit această problemă.
Neapărat trebuie să le explicăm că unele informații din mediul online nu sunt corecte. Aceștia nu pot să facă întotdeauna diferența dintre ceea ce aud de la televizor sau internet și realitatea, de aceea expunerea la acestea ii pot face să creadă că sunt într-un pericol iminent, mult mai mare decât este în fapt. Putem liniști copiii, spunându-le că această boală are simptome în general moderate în cazul lor și poate fi tratată. De asemenea, avem la îndemână o serie de măsuri eficiente pentru a ne proteja atât pe noi, cât și pe cei din jur.
Lipsa interacțiunii sociale îi va frustra în mod real, iar recomandarea mea este să fim conținători, să îi ascultăm oferindu-le astfel șansa să își verbalizeze trăirile Este important să îi ajutăm pe copii să-și gestioneze stresul, oferindu-le oportunități de joacă și de relaxare, să încercăm să păstram rutinele pe cât posibil, să nu îi scoatem foarte tare din ritmul normal, cu care erau ei obișnuiți și să creăm obiceiuri noi, pentru a ne adapta noului program.
S-au auzit scenarii, cum ca cei care nu au contactat virusul, pot suferi emoțional mai tare decât cei care l-au făcut? Poate fi adevărata o astfel de afirmație?
R: Suferința emoțională este mai mare pentru cei care interpretează irațional acestă pandemie, care de cele mai multe ori distorsionează realitatea. Oamenii care au o gândire rigidă, toleranță scăzută la frustrare, evaluare globală negativă, tendințe de catastrofare, vor fi cei mai afectați emoțional, indiferent dacă au contactat sau nu virusul.
Ati recomanda discuția cu un psihoterapeut, în cazul în care ați fost confirmat pozitiv?
AS: Chiar dacă au fost confirmate pozitiv unele persoane, pot accepta acest fapt și trece peste fără prea mari probleme. Depinde de modul în care privesc această boală. Discuția cu un terapeut aș recomanda-o tuturor celor care se raportează irațional la această situație, care au tendința de a exagera negativul. Acești oameni, chiar dacă au fost sau nu confirmați pozitiv, trăiesc o stare de frică, anxietate, panică sau chiar depresie, nu neapărat datorită acestei situații, ci a modului în care ei se raportează la aceasta.
Cum sunt afectați bunicii noștri? Cum i-am putea ajuta să treacă mai ușor peste această perioadă?
AS: Epidemia este un risc pentru toți, mai ales pentru persoanele mai în vârstă. În primul rând, trebuie să înțelegem că vechea rutină trebuie schimbată, pentru a evita riscurile de îmbolnăvire. Pe bunici, persoanele în vârstă care ne sunt apropiate, este obligatoriu să-i susținem în continuarea unui orar zilnic de activități de bază ( igiena, masa, relaționarea interpersonală, sport , somn etc), și încurajați să desfășoare cel putin o activitate care să le producă plăcere, cum ar vizionarea unui film, citirea unei cărți, ieșit în natură, respectând normele în vigoare, etc. Putem să sunăm apropiații mai des, pentru sprijin moral, chiar dacă izolarea fizică este recomandată. Să depunem un mic efort pentru a-i familiariza cu tehnologia, pentru a nu ajunge să fie izolați psihosocial.
Multe grupuri sunt vulnerabile direct la infecția cu Covid-19, în special vârstnicii, dar și persoanele cu tulburări psihice, dificultăți psihosociale, afecțiuni somatice severe, persoanele ce și-au pierdut locuința sau locul de munca, etc. Aceste persoane sunt extrem de sensibile la termenii pe care îi folosim și la schimbările de resurse și atitudini.
Cum am putea dezvolta o gândire pozitivă?
AS: Grija de noi înșine și de ceilalți, precum și respectarea rutinei activităților zilnice, ne face să ne simțim mai bine, înțelegerea faptului că nu toate emoțiile negative sunt nesănătoase și că ele pot fi funcționale, pot să ne mobilizeze să facem lucruri frumoase.
Trebuie promovată solidaritatea socială și ideea că trecem prin această criză împreună, că nimeni nu e imun, nimeni nu e rupt de lume. Să contracarăm, prin aceasta, sentimentele că „nimeni nu mă dorește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă acceptă”. Toți avem responsabilitatea asta, inclusiv guvernele și mass media.
Nu putem schimba această realitate, dar putem folosi această perioadă drept oportunitate pentru a ne dezvolta încrederea unii în alții, pentru a dezvolta proiecte împreună chiar și online și pentru a ne apropia emoțional față de semenii noștri, de a fi mai empatici și de a trata lucrurile cu asertivitate. Suntem egali și valoroși și ar fi minunat să ne acceptăm necondiționat, atât pe noi cât și pe cei care ne înconjoară.
