La 24 iunie, în calendarul creștin ortodox, este sărbătorită nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul, sărbătoare cunoscută și sub denumirile de Sânzienele sau Drăgaica.
Aşa cum arată Sfânta Scriptură, naşterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul a stat sub semnul unei minuni, căci a venit pe lume din părinţi înaintaţi în vârstă, care nu avuseseră copii. Este vorba despre preotul Zaharia şi Elisabeta. După rugăciuni stăruitoare înălţate la Dumnezeu pentru a putea avea un fiu, dorinţa le-a fost îndeplinită într-un mod deosebit.
Noaptea de Sânziene este o noapte magică, un moment de linişte, de echilibru, în care se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Se spune că mai ales în această noapte (23-24 iunie, noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul) cei norocoşi pot întâlni Sânzâienele. Sânzâienele sunt fiinţe ireale, fantastice, făpturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefăcătoare, care au numai însuşiri bune. Fuioare uşoare de vânt în timpul zilei, noaptea se transformă în zâne cu părul galben şi rochii albe de abur, ce dansează hore ameţitoare prin grădini, mutându-se dintr-un loc într-altul, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entităţi ale aerului, transparente, pure şi nobile, foarte greu de perceput, dată fiind natura lor instabilă, fluidă, predispusă la mişcări foarte rapide.
În această zi, tinerle, îmbrăcate în straie populare, împletesc cununi și le aruncă peste casă. Ritualul are caracter oracular, prezice viitorul fetelor. Fetele aruncă aceste cununi pe case, dacă rămân pe case se spune că se vor căsători în anul acela, sau le agaţă la porţi, sau le dau drumul pe apă, care face iarăşi legătura între lumea aceasta şi lumea cealaltă. Cununile solare sunt duse şi puse la crucile celor răposaţi. Este o zi cu numeroase semnificaţii ritualice pentru români.
Obiceiuri și credințe populare de Sânziene
Din seria obiceiurilor legate de aceasta zi face parte si traditia baii de solstitiu sau de ziua Sf. Ioan Botezatorul Aceasta se face intr-o apa curgatoare si se considera ca spala toate nenorocirile si supararile anului trecut, precum si ca ajuta ca sa se implineasca toate dorintele in urmatorul an.
In aceasta noapte, ca si in noaptea de Craciun, se spune ca animalele stau de vorba. Cine le pandeste le poate intelege graiul si poate afla multe taine.
Tot in aceasta noapte se spune ca rasare in mod magic floarea alba de feriga, care aduce noroc celui care o va culege, infruntand curajos duhurile care o pazesc; acesta va putea citi gandurile oamenilor si va descoperi comori ascunse.
Obiceiuri unice în Maramureş
În Zona Vişeului, în Maramureş, în ajunul sărbătorii, flăcăii satului „legau focul”, adică făceau coarde lungi de frânghie pe care le duceau pe marginea apei curgătoare unde le aprindeau şi unde săreau peste ele pentru a se purifica şi a căpa de rele. Gospodarii pun în seara din ajunul sărbătorii naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, flori de Sanziene la colţul casei dinspre răsărit dar şi la porţi. Dacă în următoarea zi găsesc în coroniţe păr de la animale, este semn că vor avea parte de un an sănătos şi roditor pentru animale.
Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.
