După răspândirea pandemiei de Coronavirus, una dintre cele mai afectate ramuri a fost cea culturală. Sălile de concerte, cinematografele, bibliotecile și muzeele au rămas pustii și activitatea unor oameni care lucrau aici a devenit, brusc, inutilă în ochii celorlalți. Preocupați doar de sănătate și procurarea de alimente, oamenii au uitat rapid de persoanele care activează în domeniul artistic, în cercetare sau conservarea patrimoniului.
Muzeele au fost printre primele instituții redeschise odată cu relaxarea restricțiilor, fiind și un prilej de glume și ironii în mediul online.
Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud a fost redeschis în data de 1 Iunie, într-o zi de luni, cu toate că, în mod normal, lunea, toate muzeele sunt închise. Contrat așteptărilor, lumea a stat la coadă pentru a intra la expoziția LEGO, dedicată copiilor, dar și celor mari. De altfel, în ultimii ani, complexul muzeal și-a arătat mult deschiderea față de public, devenind mult mai primitor și mai interactiv. Managerul muzeului județean, Alexandru Gavrilaș, a vorbit despre atitudinea față de muzee în perioada stării de urgență, care a plasat aceste instituții pe „lista neagră“ a cheltuitorilor de bani într-o vreme în care s-au considerat prioritare sănătatea și supraviețuirea populației.
„Percepția este complet greșită. Dacă se citește Legea 311 a muzeelor o să vedem că definiția muzeului nu este instituție de spectacol. Dacă ar fi așa, în momentul în care nu ar exista spectatori, activitatea muzeului ar trebui să fie sistată. Dar 90% din activitatea unei instituții muzeale are forma unui iceberg, deci 90% din activitate este „sub apă“, nu se vede. Pentru că noi facem cercetare, conservare și prezervare a patrimoniului regional/ județean. Iar aceste lucruri nu sunt vizibile neapărat în workshop-uri și festivaluri. Noi am derulat, în ultima vreme, această activitate de deschidere a instituției noastre către public tocmai pentru a înțelege și bistrițenii și societatea civilă care sunt rolul și activitatea instituției. Pentru a arăta că muzeul nu este o instituție ermetică, doar pentru specialiști.
Dar chiar dacă, la această oră, să presupunem că am închide complet instituția, muzeul tot ar avea cheltuieli. Răspunderea în acest domeniu, al conservării patrimoniului, este de natură penală. Aceasta este avuția națională, așa că statul este obligat de lege să le conserve să asigure continuitatea și starea de conservare a patrimoniului pe o perioadă lungă de timp. Pentru asta e nevoie de resurse, atât umane cât și financiare. Trebuie să plătim curent, energie, apă, etc. Chiar dacă nu am avea personal și am avea roboți, cheltuielile de întreținere tot ar exista“, a spus Alexandru Gavrilaș.
Mulți angajați ai muzeului s-au pregătit ani de zile pentru specializarea lor și activitatea lor este însuflețită mai mult de pasiune decât de motivația financiară.
„Nici nu ne putem lăuda că, în zona noastră, salariile sunt fabuloase. Nici pe departe. În domeniul cultural nu suntem cu salariile cele mai mari. Cu siguranță pasiunea îi motivează mai mult pe oameni. Fără pasiune nu se poate face nimic într-o instituție ca aceasta.
Dar pasiunea nu e totul. Dacă nu este însoțită și de resurse, este sortită eșecului.
Tot ce înseamnă aceste tipuri de activități sunt consumatoare de resurse. Conservarea se face activ și reactiv, cu substanțe care costă, cu alocări de timp și cu resurse umane.
Să luăm, de pildă, un ștergar țărănesc – la muzeu el nu are doar această definiție. El este un obiect de patrimoniu cu număr de inventar, cu o valoare de inventar și, în funcție de unicitatea sa, valoarea lui e mai mare sau mai mică. Dar, din moment ce este înregistrat într-un registru unic de patrimoniu, el este în patrimoniul național și conserarea lui nu mai este un exercițiu de spălat, ca și cum ai spăla un prosop de bucătărie. El este tratat foarte, foarte atent, are o fișă și este urmărit în timp. Totul este programat. În funcție de ce material folosim anul ăsta, știm că materialul are un termen de geranție, apoi își urmează iar ciclul. Toate obiectele trebuie păstrate în condiții ideale. Se fac fișe, fotografii, documentație, un istoric al substanțelor care sunt folosite, să nu intre în conflict cu alte substanțe. Toate aceste lucruri necesită timp, oameni și resurse.
Normele europene spun chiar că ar trebui construite depozite de la zero“, a mai explicat Gavrilaș.
La ora actuală, Complexul Muzeal își desfășoară activitatea în mod normal, cu respectarea condițiilor de distanțare și a normelor sanitare impuse în această perioadă (utilizarea dezinfectanților, scanarea temperaturii la intrare).
„Sigur că noi am fost solidari cu bistrițenii în momentul în care s-a pus problema că trebuie să se închidă instituțiile de cultură și că banii trebuie realocați spitalelor pentru trece de această perioadă. Este firesc să fie așa, și, într-un fel, era de înțeles. Dar am văzut reacțiile și cumva, toate aceste lucruri te dor când vezi că, deși s-au făcut eforturi mari în ultimii ani de a deschide instituția, de o face atractivă, de a găsi facilități. Am făcut aceste lucruri pentru a atrage pblicul, pentru a vedea oamenii cât e de frumos aici, deși suntem, în primul rând, responsabili de protecția patrimoniului și nu neapărat de organizarea de evenimente.
Trebuie să se facă și munca din spate. Într-adevăr, nu facem șaibe. Colegii mei studiază ani de zile, sunt pasionați, sunt foarte mulți aici doar din pasiune, sunt oameni care stau de dimineața până seara pe șantierele din județ.
Săpăturile care sunt în orice zonă de protecție a patrimoniului, ele trebuie supravegheate în așa fel încât să nu se deterioreze bunurile istorice.
Mă bucur că s-a deschis muzeul, sunt convins că bistrițenilor, în special, le-a fost dor de muzeu. În momentul în care am deschis expoziția de LEGO, m-am bucurat că a fost coadă.
Sper să intre lucrurile în matca lor cât se poate de repede“, a mai transmis Alexandru Gavrilaș.
