Pentru prima dată în istoria Colegiului Național „Liviu Rebreanu“, un liceu de elită din Bistrița, elevii și profesorii au asistat astăzi, în loc de absolvire, la niște panorame ale tristeții, într-o curte goală, cu elevii așteptând la garduri.

În jurul orei 11.30, câțiva profesori s-au adunat în curtea liceului pentru a celebra cumva această zi, care trebuia să fie ultima zi de școală a elevilor de clasa a XII-a. Ultimul clopoțel pentru absolvenții promoției 2020 a sunat într-o curte goală, acoperind liniștea tristă din această zi.

Cadrele didactice și elevii au urmărit un material video, transmis LIVE pe pagina de facebook a liceului, în care diriginții și șefii de promoție și-au luat rămas bun și au transmis mesajele de final de an. Un cadru didactic a rămas în curtea liceului, privind imaginile pe telefon, cântând imnul și salutându-și elevii de la depărtare.

Apoi profesorii au dat drumul unor baloane în culorile liceului, pe fundalul muzical al imnului compus pentru acest colegiu de către solistul de la Hara, Flavius Buzilă. De asemenea, un banner cu chipurile elevilor a fost arborat pe fațada unității de învățământ.

În tot acest timp, mai mulți elevi, unii chiar îmbrăcați festiv, au așteptat la porțile liceului, după gardurile de împrejmuire. Aceștia sunt extrem de triști, furioși și nu vor ierta Guvernul pentru că a neglijat acest moment atât de important pentru absolvenții claselor terminale și nu au creat un cadru legal pentru care ei să își desfășoare, totuși, o festivitate de absolvire, chiar și în condiții de distanțare. Directorii unităților de învățământ au făcut solicitări către Direcția de Sănătate Publică pentru a li se permite să organizeze, în anumite condiții aceste festivități, dar nu au primit niciun răspuns.

„Este o absolvire atipică, o absolvire tristă, o absolvire la care nu ne-am așteptat. Fiecare copil merită momentul lui, fiecare elev așteaptă momentul absolvirii. Am încercat să facem tot ce ne-a stat în putință, încât să simtă măcar emoția despărțirii de școală. Așa cât de puțin se poate în acest context. Avem foarte mulți elevi olimpici, elevi care au obținut medii generale aproape de 10, mulți elevi cu media 10, dar nu putem face festivitate de premiere pentru că nu se poate. Au pierdut acel moment în care fiecare copil strălucea. Momentul lor în care, la final, se îmbrățișau și plângeau. Momentul în care se lăsau copleșiți de emoție. E prima dată în istoria acestui liceu când se face o absolvire fără elevi. Dar, dacă va fi posibil, o să facem în așa fel încât elevii să aibă totuși un moment“, a declarat directorul liceului, Suzana Gălățan.

1 COMENTARIU

  1. Nu festivitate, nu banchet, nu fotografii de grup…
    A fost școala lor, tinerețea lor…
    Ai mei, cu voia Domnului, au incheiat vara trecută “anii terminali”. Insă desfășurarea de forțe dedicată lor a avut loc, așa cum a avut loc pentru fiecare om normal.
    Însa pe lângă astea, mai erau ieșirile la terasă incepând cu luna mai, chiulitul ritualic de sfârșit de liceu, când ai sentimentul sfâșietor că te desparți pentru totdeauna de anii aceștia, de colegi, de profesori…
    Sunt ultimul care s-ar miorlăi după terase, distracții, țigări fumate ilegal după gardul școlii, cuplăraie de liceu și destrăbălare tolerată doar in numele tinereții.
    Însă în liceu lași in urmă o mulțime de trăiri irepetabile. Liceul e templul primelor indrăgostiri adevărate, pentru unii chiar templul primei iubiri. Sunt FEȚELE insoțite de SUFELETELE celor care te-au insoțit la ore, la copiat, la chiulit, la petreceri, la primele discuții și reflecții, sunt cei care vedeau cum te strici de râs acolo în bancă, cei care te-au făcut să te simți uneori vedetă sau care din contră, ți-au arătat limitele sau că sunt toți una cu tine și tu ești unul de-al lor.
    Ultimele luni de liceu sunt cele mai frumoase, mai grele și mai sfâșietoare din viața unui tânăr.
    Nu știu ce ar trebui să facem noi, adulții…Mie mi-e o mare milă (părintească) de ei. Le-aș trece cu vederea ceva, le-aș dărui ceva, nu știu…
    Multe lucruri nu sunt drepte in România. Însă nu e drept de loc să se termine așa liceul. Poate că sunt diriginți sau profesori iubiți care, după restricțiile absurde și nedrepte, vor reuși să se adune (repetat) cu elevii lor, pentru a recupera dragostea și afecțiunea, refuzate anul acesta absolvenților.
    Habar n-am cum, cert este că ei nu meritau așa ceva…

Lasă un răspuns la Adrian Renunta