O amplă campanie de ajutorare a celor vârstnici a transformat site-ul Instituției Prefectului din Bistrița într-un spațiu de fotoreportaje și povești cu impact emoțional, publicate periodic, de la începutul epidemiei. Oameni în vârstă, sărăcăcioși, așteaptă umili pâinea și supa caldă venite prin înalta compasiune a prefecturii. Un demers lăudabil și firesc, până la urmă, în sprijinul unor oameni care trebuiau băgați în seamă și până acum, dar, mai ales, de acum încolo. Sper că după ce domnul prefect Stelian Dolha termină de lăcrimat la astfel de povești, o să mai solicite o vizită a doamnei ministru Violeta Alexandru, ca să-i arate cum trăiesc oamenii care au muncit și au cotizat la stat.
„Vârstnicii singuri, cu care voluntarii s-au împrietenit deja, stau cuminți și așteaptă la geam în zilele în care știu că sosim la ei. Își drămuiesc mâncarea de la o vizită la alta, în așa fel încât să ajungă…Sunt oameni care au muncit mult la viața lor dar care, din diverse motive, au ajuns singuri. Unii dintre ei chiar caută fotografii din tinerețe, pentru a ne demonstra că au fost cineva, cândva. Sunt oameni pentru care singurătatea și nevoile sunt atât de apăsătoare, încât vizita voluntarilor reprezintă un adevărat eveniment.
Multe dintre cazurile identificate sunt tulburătoare: persoană de 90 de ani care trăiește fără utilități și care încă lucrează în gospodărie pentru a-și asigura traiul; persoană de peste 80 de ani care a lucrat la bancă și care, din cauza neputințelor și sărăciei, a ajuns doar piele și os; fostă doamnă educatoare ce păstrează într-o ordine perfectă toate lucrușoarele vechi din casă și în privirea căreia citești demnitate, în ciuda condițiilor precare. Unele situații sunt atât de dramatice, încât nu putem publica fotografiile…“, ne-a relatat Stelian Dolha în cea mai recentă postare a sa pe această temă.
Le zice bine domnul Stelian Dolha! Sunt oameni care au muncit mult la viața lor, oameni care au avut profesii onorabile și care nu ar trebui să stea acum la mila cuiva. Nu-i mai umiliți cu o pâine pe care le-o lăsați la poartă, stimați guvernanți și politicieni! Dați-le demnitate! Dați-le pensiile pe care le merită după ani de muncă! Acești oameni nu sunt cerșetori, nu le mai folosiți fotografiile și nu le mai expuneți sărăcia și dezolarea în care trăiesc, încercând să pozați în oameni milostivi! Lăsați actele de caritate în seama ONG-urilor, și voi ocupați-vă de legi care să ofere șansa la o viață și o bătrânețe demne, fiecărui om din țara asta, care a muncit!
Vă reamintim că, la sfârșitul lui 2019, ministrul muncii, Violeta Alexandru a anunțat că pensiile nu vor fi mărite în 2020, ca urmare a presiunii existente în buget. Pensia minimă a fost plafonată la 704, o sumă de nimic. Nici pensia medie din România, situată undeva la 1.292 de lei, nu acoperă cheltuielile pentru hrană, medicament și alte nevoi ale oamenilor în vârstă.
Vârsta standard de pensionare este în prezent de 63 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi, iar stagiul minim de cotizare este de 15 ani şi stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Odată ce își îndeplinesc această misiune, de a împlini o vârstă și un număr de ani munciți, oamenii devin o categorie numită generic „bătrâni“. Majoritatea își duc restul traiului de după pensionare în condiții mai mult decât modeste, dacă nu chiar mizere, în unele cazuri. Mâncare și medicamentele care să le asigure supraviețuirea sunt singura lor preocupare, deși ar trebui ca după ani grei de muncă să se poată bucura, în sfârșit, de pasiunile lor, de călătorii, de o viață decentă, lipsită de griji.
„Am semnale în sensul că oamenii vor să se pensioneze cât mai devreme în România. Există o tendință în societatea românească de a munci cât mai puțin”, a declarat recent Violeta Alexandru. Eu sper ca prefectul Stelian Dolha să îi trimită și ei câteva poze dintre cele publicate pe pagina instituției, să vadă cum arată niște bătrâni relaxați, care au muncit puțin la viața lor.
De asemenea, să îi trimită și niște poze cu voluntarii care s-au ocupat de situația lor, ca să vadă cât de „firav“ a fost „aportul entintăților neguvernamentale“.
„Din păcate, ajutorul din comunitate, inclusiv prin aportul entităţilor neguvernamentale (în criza coronavirusului – n.r.) a fost firav. Până acum. Am văzut puţine comunităţi mobilizate, punând laolaltă resurse şi dorinţă de a lupta împreună. În multe cazuri s-a optat exclusiv pentru accesarea măsurilor de sprijin oferite de Guvern”, a susţinut Violeta Alexandru pe Facebook.
Rolul ONG-urilor este să completeze anumite servicii, acolo unde este nevoie, dar ajung, de multe ori să le compenseze pe cele ale statului. Aportul firav al entităților guvernamentale îi face pe unii oameni să fi dependenți, în permanență, de ajutoare, campanii umanitare și o caritate dusă la nesfârșit, și asta doar pentru că, de multe ori, MUNCA NU ESTE RĂSPLĂTITĂ CORECT!
