Mi-am comandat cartea lui Florin Chirculescu acuma ceva vreme, după ce am citit că a fost una dintre cele mai bine vândute cărți la Târgul de Carte Gaudeamus, din 2017. Sigur, am citit și câteva scurte recenzii despre ea, pentru că, spre deosebire de alți cititori, eu nu mă apuc de o carte decât după ce am cât mai multe informații și referințe, chiar cu riscul de a strica surpriza lecturii.

„Greva păcătoşilor sau apocrifa unui evreu“ a ocupat prima poziție în topul editurii Nemira, în 2017, după cum a spus, și este un roman în care descoperi un tablou al corupției și crizei din sistemul de sănătate românesc, peste care se interpun imagini arhaice din trecutul oriental și începuturile medicinei.

Cartea a stat vreo doi ani în biblioteca mea, pentru că mi-am găsit greu tihna mentală necesară ca să răzbesc de-a lungul celor peste 1000 de pagini, destul de greu de parcurs. Nu este o lectură în care să te adâncești relaxat: îți pune la încercare profunzimea, erudiția, dar și capacitatea de a digera scene descrise cu o naturalețe aproape brutală. Dar, după ce treci de primele 300 de pagini, devii destul de captivat. Florin Chirculescu este, de profesie, chirug, dar, cu siguranță, este și un chirurg al cuvintelor. Pe mine m-au tulburat profund descrierile sale necruțătoare privind operațiunile medicale și chinurile bolnavilor; după ce citești câteva astfel de fragmente, începi să simți cum este să zaci neputincios pe un pat și să te zvârcolești în timp ce ești conectat la tuburi și aparate care piuie. Apoi sunt toate acele constatări cinice despre sistemul medical, când medicul stă lângă patul tău, îți calculează costurile terapiei intensive și decide dacă mori sau trăiești.

Romanul te poartă, de pe o parte, prin lumea politicii și a spitalelor românești din perioada 2013 (chiar dacă numele sunt fictive, ghicești câteva personaje reale) și, pe de altă parte, într-o lume arhaică, de la începuturile islamului, în care descoperi practici și remedii ale începuturilor medicinei, dar și tensiunile interconfesionale din acea vreme. Primul fir narativ îi are în prim plan pe gemenii Mesneraș, care lucrează în serviciile secrete, și Sahib, medic, amândoi aflați în iureșul unor evenimente care duc la greva medicilor din 2013. Cei doi pot comunica prin telepatie și visează la călătoria vieții lor: să urce pe Nanga Parbat, un munte de peste 8000 de metri din Himalaya. A doilea fir narativ relatează povestea unui alt medic, evreu, tot pe nume Sahib, care se îngrijește de sănătatea profetului Modamed și scrie o carte despre celălalt Sahib, cel din 2013.

Dincolo de realismul copleșitor, cartea are și o latură mistică, narațiunea fiind însoțită de legende, superstiții, un straniu fior religios și năzuința spre călătoria inițiatică.

Fragmente care mi-au rămas în minte:

Partidul meu e de stânga, știi, pentru noi, toți oamenii sunt egali.
– Și doctorii? îl întreb intrând în pielea lui Sahib.
– Toată lumea, pe bune.
– Prin urmare, nici voi n-o să ne plătiți mai bine?
– Păi, voi vă plătiți singuri. Acumulare primitivă de capital, râde el.
– Acumulare de capital pe dracu’. Suntem singura țară de pe pământ în care doctorii sunt înjurați de ăia pe care-i vindecă.
– Păi, sunteți înjurați pentru că luați bani de la pacienți.
– Și vrei să trăim cu aer?
– Ați depus un jurământ! Hipocrate se răsucește în groapă când aude de-alde voi.
– Ce vorbești? Ai citit jurământul lui Hipocrate? […] Nu e vorba de bani decât într-un singur loc în jurământul ăla nenorocit: când i se interzice medicului să ia bani de la fiul dascălului său, dacă puțoiul vrea să se facă și el un tâmpit de doctor.
– Fugi, domn’e, de-aici!“
Iau telefonul, caut jurământul pe net și-i dau să citească.
– Prostii! zice el. Ce știu eu ce variantă e asta?
– Caută ce variantă vrei tu! Și după aia du-te la Kos, să vezi ce casă avea Hipocrat, ce grădini, ce amfiteatru… Vă luați de noi că cerem bani… Da de ce nu-i înjurați pe-ăia din vest, care nu se uită la pacient fără plată? Faceți campanii, strângeți mii de euro pentru cazurile trimise afară și nu vă mai enervați, dar, dacă noi luăm de zece ori mai puțn, săriți de fund în sus.
– Da voi de ce nu puneți, mă, tarife?
– Păi, ne lăsați? Voi doar ne înregistrați ambiental.“

…………………………………………………………………………………………………………..

„Cât timp fumăm, îmi zice că are un frate bolnav – poate să-l aducă la Marele Mall Medical, să-l examinez?
Poate, de ce nu? Chestia asta o relaxează și îndepărtează picioarele.
– Chiar așa rău e? întreabă. Cu prețurile și cu celelalte?
O întreb cât costă telefonul ei, ce haine îi plac, ce mașină are etc. Îmi răspunde fără ezitare, are bani mulți – nu-i convine, însă, când află că din banii ăia trebuie să plătească și sănătatea: ce dracu, accesul la medic e gratuit, trăim într-o lume care se apropie de perfecțiune, cum să ne coste tocmai sănătatea?“

………………………………………………………………………………………………………………

“[…] și să mai vezi oameni care se duc dintr-un loc în altul fără să facă negoț, fară să vrea să-și vadă rudele sau prietenii și fără să vrea să învețe vreun meșteșug – merg doar ca să vadă alte locuri, dac-ai pomenit așa ceva.
– Or fi precum călătorii cei vechi, poate că deschid drumuri.
– Nici pomeneală! Doar merg de colo-colo și se uită la tot ce le iese în cale, fără scop.”

……………………………………………………………………………………………………………..

„- Cum mai răsucești tu cuvintele, o, Sahib! De-asta scrii o Scriptură?
– Nu scriu nicio Scriptură.
– Haida-de! Noapte de noapte te așezi la masă și scrii pe un sul lung, până spre dimineață…
– Scriu o poveste, o, Umar, nicidecum o Scriptura.
– Ei, o poveste… Ești un ovrei învățat, cum să nu scrii o Scriptură?
– Îți jur, e doar o poveste.
– Atât de lungă?! se miră Umar. Sunt ani de zile de când scrii la ea, o, Sahib, iar eu încep să mă tem de tine, căci dacă scrii despre lucruri nemaivăzute e ca și cum ai vrea să fii Dumnezeu… De-asta nu crezi în El?
– Credința n-are legătură cu ce scriu, o, Umar. Scriu doar pentru că n-am de ales, atâta tot.”

Florin Chirculescu (de profesie medic chirurg) s-a născut la București pe 26 martie 1960. A debutat cu proza scurta în anul 1993, in revista sf JSF. A câștigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, după care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul „Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine“, tipărit la aceeași editură. De-a lungul anilor, au urmat alte distincții. A colaborat cu reviste de specialitate, unde a publicat nuvele și povestiri, și a fost redactor-șef al revistei Nautilus. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat volumele: 2484 Quirinal Ave (Nemira, 1996), Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine (Nemira, 1998), Cel mai înalt turn din Babylon (Nemira, 2002), Imperiul Marelui Graal (Nemira, 2006), câștigător al Premiului Vladimir Colin în 2006, Vindecătorul (Cartea Romaneasca, 2008), Skipper de interzona (Millenium, 2012), Ne vom întoarce în Muribecca (Nemira, 2014), Iovik (Millenium, 2014), Eucronoza și alte nuvele (Millenium, 2017). Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu este prima opera de ficțiune pe care o semneaza cu numele sau real.

 

SPUNE-TI PAREREA