Pedepse pe noi pentru igoranța lor și marea hărmălaie a imnului de stat care acoperă neputința

Zilnic, contemplu cu nedumerire apetitul tot mai crescut al semenilor mei pentru pedeapsă, în aceste vremuri tulburi în care pe toți i-a cuprins isteria și frica de boală, de moarte. Oamenii sunt furioși unul pe altul, suspicioși, se filmează de la balcoane, nu mai vor bătrâni și cerșetori pe stradă, sunt gata să aplaude și o execuție publică, dacă este nevoie, numai să știe că nimeni nu va mai îndrăzni să calce pe afară, purtând dintr-o parte în alta virusul dătător de fiori. Rezistacii din carantină și-au afișat hashtag-ul #staiincasa, mai dau o glumă de doi bani pe facebook, mai pun o poză cu ce halesc, mai dau lecții despre una alta, exemple din țările civilizate etc. Azi am citit cu interes hashtag-ul francezilor pentru aceste vremuri: #IlsSavait (EiȘtiau). Aceștia sunt furioși că autoritățile puteau anticipa situația în care se va ajunge și nu s-au pregătit din timp, ca acum să dea vina pe lipsa de disciplină a cetățenilor, paralizați de restricții și carantină. Tot azi, am citit și avertismentul sever al Prefectului de Bistrița-Năsăud, Stelian Dolha, care ne-a anunțat că pedepsele vor fi aspre pentru cei care nu își vor putea justifica prezența pe stradă și că cine va greși, va plăti scump. E același prefect care, acum vreo lună, ne spunea că trebuie să ne bazăm pe bunul simț și buna credință a conaționalilor care ne trec granița înapoi și se întorc la glia strămoșească. Pe atunci, răspândirea bolii depindea de o banală declarație pe propria răspundere la aeroport, pe care toți o puteau completa cum aveau chef.

La fel ca în Franța, autoritățile încearcă să ne facă responsabili de falimentul lor organizatoric în gestionarea unei crize pe care o puteau anticipa din ianuarie-februarie, cel târziu.

Lăsând la o parte dezastrul din spitale și din sistemul medical care trenează de zeci de ani, Guvernul nu s-a gândit din timp la o serie de lucruri elementare:

– nu a făcut achiziții de echipamente de protecție și materiale sanitare, care acum abia se mai găsesc, la prețuri exorbitante
– nu a făcut achiziții de aparate și kit-uri de testare, pentru a putea identifica rapid cazurile de îmbolnăviri și a le izola
– nu s-a gândit la dotarea spitalelor cu aparate de ventilație, o misiune care, în momentul de față, a devenit imposibilă.
– nu a gestionat corespunzător intrarea în țară a românilor veniți din străinătate, pe considerentele stupide cu zone galbene, roșii sau lila-n dungi cu picățele; era ușor de anticipat faptul că posibili purtători ai virusului puteau veni din multe zone ale lumii, luându-l din aeroport sau din avion, așa că intrarea în țară a oamenilor de peste granițe trebuia privită cu maximă precauție încă din ianuarie-februarie.
– nu s-a gândit la o grămadă de lucruri aducătoare de boală, moarte și reducerea speranței de viață, odată cu instaurarea panicii și restricțiilor pentru populație.

Tot ce se întâmplă astăzi este o improvizație, o agitație îngrijorătoare în jurul unui dezastru în desfășurare, peste care cântă imnul național în megafoanele mașinilor MAI, făcând o hărmălaie ridicolă care acoperă neputința acestui stat care tratează virusul cu patriotism, în timp ce își lasă medicii în cursul gol în fața pandemiei.

Las aici o listă cu câteva lucruri pe care le-am înțeles eu până acum din gestionarea epidemiei în România, invitându-vă să o completați la comentarii:

• Lumea și-a făcut provizii și s-a izolat în case de frică să nu se răspândească virusul mortal (unii de bună voie, alții siliți de ordonanțe). Nu există nicio solidaritate sau prea puțin, între oameni, fiecare pentru el, fiecare a luat de la rafturi cât a putut să-și burdușească frigiderele și cămara și singura lor grijă este să nu crape în următoarea perioadă.
• Moartea vine/ speranța de viață scade oricum pentru mulți dintre cei lăsați în afara planurilor de “protejare” a populație (cerșetori, oameni fără adăpost care nu mai au voie în centrele de cazare temporară, bătrâni cărora nu le mai ajung banii de medicamente, oameni care nu și-au pus un ban deoparte, bolnavi care au rămas fără medicamente vitale, cum sunt bolnavii de cancer, boli endocrine, diabet și alte afecțiuni care te fac vulnerabil în fața Coronavirusului etc.)
• Mulți dintre cei care au murit de Coronavirus au fost testați post-mortem sau cu puțin timp înainte de deces; între timp, primăreii, șefuleții de partide și demnitarii, au primit câte două, trei rânduri de rezultate. La fel se prezintă situația și la nivel global, unde bogații și vedetele s-au testat primii, în timp ce săracii sunt în agonie.
• Instinctul de conservare este mai puternic decât orice alt principiu. Cine disprețuia, până acum, visceral orice formă de cenzură sau îngrădire, acum aplaudă cu încântare restricțiile, amenzile și chiar bâtele pe spinare. Dar nimeni nu își pune problema că, în primul rând, ar fi binevenită pedepsirea celor de sus, nu a oamenilor de rând care acum suportă consecințele nepriceperii, ignoranței și nesimțirii.
• Sărmanii bătrâni care mai ies pe stradă, că și așa nu le rămâne mult de trăit cu standardele de viață ale patriei, sunt cei mai urâți dintre pământeni.
• S-au închis afaceri, s-au dat afară oameni, dar încă nu e clar pentru cine și în ce condiții, statul va da o mână de ajutor pentru redresare.
• Se pot amâna ratele, dar numai pentru bun-platnici și numai pentru cei care vor avea bani să plătească dobândă la dobândă, deci niciun ajutor pentru cei loviți de soartă;
• Ne-am plătit taxele și asigurările de sănătate ani la rând, unii aproape o viață întreagă, ne-am căutat de boli pe la cabinete private, dar tot noi suntem solicitați să fim solidari, să renunțăm la tot, să donăm pentru spitale și pentru medici.
• Unii politicieni profită de această situație făcându-și puțină campanie electorală; unii îi critică aspru, dar nu știu care sunt mai răi, cei care merg cu o pungă de alimente la niște bătrâni, cei care fluieră sau fac galerie de pe margine sau cei care au dispărut din peisaj, pentru moment, urmând să iasă iar la rampă în vremuri mai bune?
• Prețurile la gaze, electricitate, apă, salubrizare nu cresc. Bun, și peste o lună sau poate nici atât, cum își vor plăti unii facturile și chiria? Ce se va întâmpla când unii vor fi închiși în case fără mâncare, apă, gaz și electricitate Ce se va întâmpla când unii vor fi aruncați în stradă pentru că nu își vor mai putea plăti chiriile?