Betina Morar provine dintr-o familie din localitatea Ilva Mică, tatăl medic pediatru, iar mama asistentă. Betina este stabilită în Italia din 2001 și trăiește în zona Veneției, alături de fiul ei de 17 ani.

Ea lucrează ca asistentă într-o casă de îngrijire a persoanelor vârstnice, alături de alte opt asistente românce.

„Suntem în așa numita zonă roșie. Este foarte greu. Lucrăm fără materiale corespunzătoare de protecție pentru că sunt puține. Lucrăm cu mâinile goale împotriva unui virus necunoscut. Bolnavii care sunt suspecți de coronavirus sunt izolați în camere. Noi intrăm la ei exact cum mă vedeți în aceasta fotografie. Nu știm niciuna dintre noi dacă este sau nu contaminată. Probabil ne vor face și teste, dar nu e sigur. Este o atmosferă foarte grea. Suntem izolați. Noi mergem la serviciu cu un permis special cu care trecem de controlul poliției“, ne-a povestit Betina.

Ea lucrează timp de 7-10 ore în acel centru de îngrijire a vârstnicilor, apoi pleacă acasă, la familie. La fel ca alte cadre medicale, nu are de unde să știe dacă este contaminată și dacă poate transmite boala și celor din familie.

În acest moment, o mare parte din personalul medical din Italia a contactat virusul, dar angajații din sistem trebuie să își continue munca, în orice condiții. Betina nu urmărește știrile, nu știe ce se întâmplă la nivel global sau în România, cu cei de acasă. Știe doar ce se petrece în jurul ei.

„Vă spun cu mare sinceritate. Eu nu mă uit la televizor. Situația e foarte grea pentru că e multă frică. Eu lucrez foarte mult și îmi susțin moral colegele. Eu nu îmi pot permite să am frică. Trebuie sa ajut oamenii. Multe colege din zonele apropiate și medici au fost infectați. Nu este personal suficient. E foarte greu, mai ales din punct de vedere moral. Ni s-a spus că dacă suntem infectate cu coronavirus trebuie să lucram așa, pentru că nu este personal. Putem sta acasă numai dacă facem febră și ne simțim foarte rău. Dacă nu, trebuie să venim la serviciu. Nu există personal care să ne înclocuiască. Suntem toți la muncă. Nimeni nu știe care va fi următoarea colegă infectată pentru că lucram toate, și cele bolnave și cele sănătoase. Bolnavii nu au pe nimeni, decât pe noi. Nu pot fi vizitați de rude. Suntem singurele care le ținem mâna în clipa morții“, a mărturisit Betina.

„Morții nu pot fi văzuți de familie. Sunt arși la crematoriu. Nimeni nu știe numărul exact, pentru că nu ne spune nimeni nimic. Noi nu știm câți morți sunt. Familile bolnavilor pot vorbi cu noi la telefon și noi suntem singura lor posibilitate de a comunica cu persoana bolnavă. Rudele ne roagă să nu-i lasam singuri în clipa morții. Noi suntem lângă ei, le ținem mâna. Ca să nu plece dincolo singuri“, a mai povestit ea.

Betina a explicat că în acel cămin mor mulți oameni, din cauza vârstei. Nu se știe dacă toți mor din cauza virusului pentur că au multiple boli. De asemenea, oamenii care au alte boli nu mai pot merge la niciun spital pentru că totul e închis, sistemul de sănătate este depășit. Unii oameni mor pur și simplu din cauza stresului sa a panicii, pe fondul unor afecțiuni cardiace, spre exemplu.

„Aici tot timpul sunt mașini de poliție care ne spun să nu ieșim din casă. Multă lume trăiește cu frică. Frica și panica sunt foarte mari“, a mărturisit asistenta.

La fel de mare este și durerea acolo. Betina le transmite oamenilor care citesc aceste rânduri să se roage.

„Foarte mare este durerea. Mă doare inima de suferința oamenilor. Nimeni nu știe exact cum să lupte cu această boală. Eu mă rog încontinu Bunului Dumnezeu să salveze cât mai mulți bolnavi. Mă rog din tot sufletul meu. Iubesc nespus oamenii. Pe toți oamenii și mă doare suferința lor.
Daca mi-aș putea permite, aș ruga pe cine are disponibilitate sufletească să se roage atât pentru personalul medical de aici, dar mai ales pentru toți acești oameni bolnavi. Nu contează că sunt italieni, în primul rând, toți suntem fii aceluiași Tată. Suntem într-o situație grea și știu, în adâncul sufletului meu că rugăciunea spusă din suflet, cu iubire, la căpătâiul bolnavului, este cel mai puternic medicament, iar noi acum avem nevoie de acest medicament. Ca să salvăm oamenii“, a încheiat Betina.

O altă mărturisire despre situația din Italia vine de la o asistentă româncă, angajată la o clinică din provincia Novara, la aproximativ 100 de km de Bergamo.

„E așa cum arată la TV…La început, toți nu am luat prea luat în serios situația.Până au apărut cazurile la noi în clinică. Avem puține echipamente de protecție, dar rezistăm. Cam toți am fost raciți, dar nu ni se fac teste, chiar dacă am venit în contact cu pacienți confirmați pozitiv. Se fac teste doar dacă ai febră. Între timp, vii la lucru. Cred că le e teamă că descoperă că suntem pozitivi mai mult de jumătate și nu mai are cine să vină la lucru. Nu mai facem concedii, ni se mai ia din zilele de odihnă. E rău, e mai rău decât îmi imaginam. Nu am speranțe să se termine curând.
Primul contact l-am avut săptămâna trecută când am făcut tura de noapte. O pacientă era izolată că se suspecta infecția. S-a dovedit zilele trecute că era pozitivă, deși nu avea nici febra, nici tuse, doar probleme respiratorii. Și un alt pacient care avusese două zile de febra și probleme respiratorii, când m-am reîntors la lucru, murise. Confirmat pozitiv postmortem. La pacientă am fost îmbrăcată corespunzător, fiind în izolare. La pacient, mască și mănuși. Dar văd că în afară de răceala, nu am alte simptome“, a povestit asistenta.

SPUNE-TI PAREREA