De fiecare dată când se apropie o nouă rundă de alegeri, unii se simt brusc cuprinși de o stare incertă, care îi rupe în două : vor să își savureze setea de dominație, dar să fie și umili, să sclavagească cetățeanul. Aspirația asta pentru funcții publice în administrație pare, pentru unii, un joculeț BDSM cu schimb de roluri.
Cum vine campania pentru dregătoria orașelor și satelor, cum îi auzi pe toți că vor să se pună „în slujba cetățeanului“. Nu știu de unde vine această fixație. Probabil că românii umiliți la cozi, încovoiați la ghișee și exploatați prin munci prost plătite simt nevoia să li se spună uneori că vor fi și ei slujiți, cândva. Poate au o fantezie cu ăștia în costume care ar trebui să le satisfacă poftele autoritare. Cert este că acest lait-motiv, al slujirii, se regăsește pe programul electoral al oricărui candidat în această perioadă. Pe de o parte, candidații sunt acei cutezători care și-au luat inima în dinți, și-au găsit puterea și curajul de a se implica, dar, pe de altă parte, sunt și smeriți și gata să se facă sluj în fața cetățeanului.
Eu nu îmi doresc să domin pe nimeni cu „cravașa“ de piele de cetățean. Nu vreau să fie nimeni în slujba mea, vreau doar ca oamenii care ocupă funcții publice de conducere să fie niște lideri impunători, vreau ca faptele lor să nu fie discutabile și să organizeze lucrurile în așa fel încât relația cetățeni-lideri să fie una corectă, bazată pe cooperare, și nu pe dominație. Atâta timp cât un sistem este bine organizat, oamenii din administrație își fac treaba, iar cetățenii respectă legile, cred că nimeni nu slujește pe nimeni, ci doar cooperează pentru bunul mers al lucrurilor.
Pe de altă parte, acest clișeu cu slujitul cetățeanului mi se pare o ipocrizie și o abordare greșită, în condițiile în care și cetățeanul cam lasă de dorit în multe privințe.
Nu e nevoie decât să privim cum se comportă cetățenii, în această perioadă, când li se impun și li se recomandă anumite restricții. Mai ales românii din minunata Diasporă, care până nu demult ne dădeau lecții despre ce înseamnă reguli și corectitudine în „țările civilizate“.
În administrația din Bistrița-Năsăud puțini sunt cei care au cum să se impună când e vorba de a lua niște măsuri ferme. Nu prea văd cum poate Instituția Prefectului să ceară cetățenilor să fie disciplinați și corecți, când oamenii de acolo au fentat sistemul ca să ocupe niște posturi. Concursurile cu dedicație, funcțiile împărțite între rude, prieteni, nași, fini și tot felul de pile, toate mânăriile și micile găinării, au slăbit autoritatea instituțiilor. Misiunea lor nu este să „slujească“, misiunea lor este să se reorganizeze pe bază de competențe reale și să se impună, mai ales în situații de criză.
Poluarea mediului, gestionarea deșeurilor și, acum, Coronavirusul, sunt marile teme în momentul de față și nu doar autoritățile au datoria de a le gestiona.
Doris Rai plângea, azi dimineață, de mila cetățenilor și funcționarilor publici care și-au respirat reciproc în față într-o aglomerație la Taxe și Impozite. A blamat „autoritățile“ care aruncă cu vorbe goale în loc să ia măsuri. În realitate, în cursul zilei de ieri, Primăria Bistrița a transmis o informare prin care le recomanda bistrițenilor să evite deplasarea la ghișee și să folosească sistemele on-line. Dar, deocamdată, primăria nu le poate și interzice acest lucru. Prin urmare, rămâne la latitudinea cetățenilor dacă respectă sau nu recomandările.
La fel stă situația privind deșeurile și protecția mediului. Toți sunt afectați de poluarea planetei pe facebook, dar le este lene să își ducă gunoiul până la tomberon. Am văzut, pe unele străzi din Bistrița, pungi de gunoi aruncate pe geam direct în grădină sau în coșurile de gunoi stradale. Pungi cu deșeuri amestecate, inclusiv scutece folosite, semn că cetățenii au adus pe lume alți viitori cetățeni care le vor moșteni apucăturile și vor răspândi „civilizația“ pe planetă. Recent, au fost amplasate acele încasetări ale tomberoanelor în Bistrița. Nici n-am ajuns în etapa în care să fie funcțional sistemul de aruncare a deșeurilor menajere pe bază de cartelă, că echipamentele au fost deja vandalizate. Oamenii și-au aruncat gunoiul în spatele acelor containere, de frică să nu fie taxați. Ca să nu mai spun că mulți dintre cetățenii cu degete opozabile nu sunt în stare să separe plasticul, hârtia și sticla și să le arunce separat, cu toate că scrie destul de clar pe tomberoane cum se face.
Așa că, dragi candidați, mai reveniți-vă din fanteziile cu sclavageală și fiți conștienți că aveți de condus niște oameni pentru care trebuie să fiți un exemplu, față de care trebuie să vă impuneți când este nevoie, pe care să îi inspirați și cu care trebuie să cooperați corect în permanență.
