Maia Morgenstern, la Bistrița: „Mi-e foarte amar în gură când e obligatoriu să mă dau cu ruj“. Un discurs degajat despre arme și vulnerabilități ale femeilor

Actrița Maia Morgenstern s-a aflat astăzi la Bistrița, în cadrul unui eveniment organizat la Librăria Aletheia, în ajunul zilei de 8 Martie, Ziua Femeii. Doris Rai, fost om politic care a rămas activ în viața publică, și-a lansat cartea „Femeia europeană“, o carte care încheie un eveniment derulat pe parcursul mai multor ani, în care au fost premiate femei din Bistrița-Năsăud, considerate de succes.

Maia Morgestern a vorbit mai puțin despre acest aspect, al succesului, abordând tema femenității dintr-o perspectivă mai sinceră și mai degajată. Maia a vorbit despre latura vulnerabilă și despre îndoieli, cu toate că nu există niciun dubiu privind succesul și talentul său în cariera care a consacrat-o. Maia Morgenstern are 58 de ani, are trei copii, și și-a trăit feminitatea din toate pespectivele, având atât amintiri tandre din copilăria sa, dar și experiențe personale din viața de familie și carieră.

„Mi-e drag și cald în suflet și mi-e și un pic complicat… ce o să vă spun atât de interesant, să vă atrag atenția, să vă aduc un zâmbet pe buze, să nu fie convențional? Multe lucruri frumoase și importante s-au spus și mai sunt de spus. Vă mulțumesc pentru primirea și pentru felul în care vă arătați interesul pentru ceea ce avem să ne spunem unul altuia. Una alteia.
Vorbim despre succes, vorbim despre realizări și e normal, în momente de sărbătoare, cum e acum, pentru că avem o adevărată sărbătoare a spiritului. Eu aș avea foarte multe să vă spun despre momentele de derapaj, când lucrurile nu merg bine, când n-am încredere, când mă dor picioarele pentru că trebuie neapărat să port tocuri, pentru că altfel se cheamă că nu sunt destul de bine, pentru că mă doare foarte tare când trebuie să îmi smulg sprâncenele, pentru că altfel se cheamă că nu sunt destul de feminină, să vă spun că mi-e foarte amar în gură când e obligatoriu să mă dau cu ruj, să înghit la chimicale și la toxine, și în același timp să vă spun că mi-e foarte frică de foarte multe ori… Nu zic bine ce zic. Nu de asta m-ați chemat aici? Mi-e foarte frică să nu vă dezamăgesc, să nu fiu așa cum vă așteptați, să nu fiu în stare să vă dăruiesc destul dumneavoastră, copiilor mei, prietenilor mei, celor care mă știu, care mă pândesc…
Oare fac destul de bine, oare arăt destul de bine? Oare sunt destul de deșteaptă, oare aduc destulă emoție? Oare, oare oare… oare am citit destule cărți? La toate întrebările astea răspund nu. Sunt zile când nu funcționează nimic, când glezna mă lasă, și vine vremea când, ca și în copilărie când cădeam de multe ori, și acum am început să cad de multe ori. Sunt momente sublime când am nevoie de o mână întinsă, am nevoie de credit, am nevoie de încrederea dumneavoastră. Câteodată mă lasă, mă părăsește, nu o găsesc în fiecare clipă, nu mi-e aici și n-aș vrea să recurg la o mască, la o convenție socială, deși în societate trăim, deși cuvine-se să respectăm cutumele, legile sociale scrise sau nescrise. Avem nevoie de respectul nostru. A ne respecta, a ne accepta. O ce cuvinte, mari. Și am jurat că voi fugi de cuvinte mari. Am jurat că voi încerca să să mă deschid în fața dumneavoastră cu toată emoția și toată sinceritatea, deși teamă îmi e să nu vă dezamăgesc, să nu fiu alfel decât vă așteptați, sperați, nădăjduiți de la mine. Respectul pe care ni-l datorăm nouă înșine se construiește și se construiește greu. Se construiește poate în familie, se construiește clipă de clipă, nu vine, nu cade ca ploaie. În anii secetoși nu cade, deloc. Ce așteptări avem de la noi, ce nemulțumiri, în ce conflicte ne aflăm noi, femeile cu noi înșine?“, a spus Maia Morgenstern.

Actrița a vorbit despre acele prejudecăți cu privire la femei, pe care le întâmpinăm încă dinainte de ne naște, din momentul în care doctorul îi spune unei mame că va aduce pe lume o fetiță.

„Pe vremea mea, când eram mică, cuvântul femeie era de rușine. Bă, e femeie. Când așteptam al treilea copilaș, lumea mă întreba cum e, ce e, cum o să fie. Nu mai eram tânără, aveam 40 de ani și știam că o să vină o fetiță. Unii oameni simțeau nevoia să mă consoleze. A, e fetiță, măcar să fie sănătoată. Că ne năpădesc și felul ăsta de prejudecăți și nu ne scuturăm de ele peste noapte“, a mai spus Maia.

De asemenea, a ridicat un mare semn de întrebare cu privire la drumul pe care femeia dorește să-l parcurgă în ziua de azi. Este ea pregătită să renunțe la corsete, la convenții? Dacă da, totuși, spre ce se îndreaptă și care este noul ei obiectiv?

„Ce înseamnă feminitatea? E mult de vorbit. E mult de acceptat, toate durerile toate momentele dificile, toate clipele de confuzie, de nervozitate, mai dăm cu copita în șuștar când e aproape plin cu lapte, de ce se întâmplă? Sunt gafe pe care le facem cu propria noastră existență. Propria noastră viață. De ce e așa? Revolta noastră cu noi înșine. Momentele în care devenim proprii noștri dușmani. Suntem nerăbdătoare și nemulțumite. Noi femeile, de noi înșine. Ne acceptăm sau nu vârsta, purtăm sau nu tristețile care ne invadează? Cum gestionăm toate stările astea? Sunt întrebări al care nu am răspuns. Poate așteptați un răspuns, nu-l am. Sunt întrebări care se nasc în mine și le ocolesc Mă fac că nu le văd. Dă-i cu ruj, dă-i cu parfum, dă-i cu rimel pune tocuri, corsetul. Sute, mii de ani ne-am încorsetat, ne-am lăsat încorsetate. În ce fel suntem azi dispuse să renunțăm la corsetele ce nu de puține ori ne-au dat o ținută frumoasă, un mijlocel tras prin inel, un bust mai știu eu cum. Am fost muzele și sursele de inspirație. Suntem cu adevărat dispuse/ dispuși să renunțăm la toate corsetele, convențiile pentru a dobândi ce? Respectul de sine sau nu? Un alt soi de identitate? Habar n-am. Da sau nu? Astăzi sunt în fața voastră pentru a mă prezenta în toată vulnerabilitatea… nu toată, hai că nu sunt în stare. Dar sunt așa, vulnerabilă, fragilă, nelămurită, înspăimântată, dornică însetată de apreciere, de iubire, de comunicare, de înțelegere, dispusă sau nu să depun armele. Anumite arme care mă fac cunoscută, prețuită, iubită, judecată, criticată, acceptată, respinsă. Sunt scuturi, arme ce mă protejează, mă impun. În ce fel sunt dispusă să accept sau abanadonez?“, s-a întrebat Maia Morgenstern.