Cum poți să fii rău, nu poți să fii și bun? •
Am închis telefonul, dar am rămas cu un subiect deschis.
De ce am devenit atât de răi?
Oamenii dobândesc răutatea din teamă, din frustrare, din abandon, din durere, din ușurința de a reacționa brutal, impulsiv. Efectiv, otrava asta, răutatea, nu ocolește pe nimeni!
E un mecanism de adaptare!
Știu bine că atunci când l-am pierdut pe cel mai frumos om din lume și eu am devenit rigidă, agresivă, pentru că dintr-o dată am rămas fără ancoră, sentimentul acela de orfan.
Dacă încă-ți poți lua părinții în brațe, nu știi sentimentul acesta. E profund, dureros, ca o tăietură sângerândă care nu se-nchide niciodată, pentru că zilnic te lovești de ceva care o deschide.
Poate că și lumea-i așa de crudă, de schizoidă, își manifestă răceala emoțională, egoismul, detașarea și are o afectivitate aplatizată, pentru că, vorba lu’ muca Civă ,,lumea nu mai are nici un Dumnezo.”
Multe din repere sunt virusate, modelele sunt umbrite de diletanți, iar spiritualitatea de profan.
… și uite așa, devenim prădători omnivori, în sensul cel mai sfâşietor.
Dar, noi oamenii nu înțelegem ceva. Făcând loc veninului către alții, ne distrugem pe noi înșine.
… și iar ajung la vorba Lui „Cum poți să fii rău, nu poți să fii și bun?”
În viața aceasta, mulți te vor lovi, te vor trăda și vor vorbi urât despre tine, chiar de le-ai făcut bine.
Oamenii sunt precum cărțile. Unele înșeală cu coperțile, altele surprind prin conținut.
Însă, amintește-ți că ai prea puțin timp și, de fapt, prea multă bunătate, pentru a-ți răzbuna rănile.
Vrei, nu vrei, viața te-învață să fii puternic și bun!
Nu îngenunchiați în fața răutății și trădării.
…efectiv treceți pe lângă ea, ca și cum n-ar exista!
• Oamenii buni sunt din ce în ce mai rari, dar…SUNT! Molipsiți-vă de la ei. •
Mihaela A. Ivan
