Revoluția din 1989 este considerată un moment „zero“, un punct din care românii au pornit pe drumul libertății. Faptul că mai mulți oameni au murit pentru libertate este un lait-motiv folosit frecvent când vine vorba de dreptul al vot sau dreptul la liberă exprimare. Am întrebat mai mulți oameni ce înseamnă libertatea pentru ei/ ce au însemnat acești 30 de ani de libertate (libertatea de a ne exprima, de a călători, de a munci unde vrem, de a dezvolta o afacere, de a scrie, de a ne îmbrăca așa cum dorim, de a ne manifesta așa cum simțim etc.). Ne-a făcut mai buni, ne-a făcut mai răi, ne-a dat alte perspective? De asemenea, i-am întrebat ce mesaj ar transmite, într-o capsulă a timpului, celor care vor trăi la 100 de ani după Revoluție?

Octavian Harșian este agronom și,la o vârstă la care cei mai mulți oameni se retrag și se bucură în tihnă de pensie, el s-a reinventat și a început o muncă și mai intensă în agricultură, abordând și ramura viticulturii. Și-a dezvoltat un nou brand de vin, la Dumitra, vinurile din Crama Harșian. Octavian Harșian s-a născut în 1938 și a prins o mică perioadă din vechea democrație, perioada comunistă, dar și democrația de după 1989.

„Eu am prins două democrații. Până în ’45, după ’45 comunismul și pe urmă iar democrație. Sigur că eram foarte mic în prima. Dar știu de la părinții mei și din istorie de democrația interbelică. Anul 1938, anul nașterii mele a fost anul de vârf la României din punct de vedere economic, și după câte știu, era pe locul I în Europa. A venit războiul care, bineînțeles că a venit cu pagube și a fost foarte greu până ce le-am achitat. În perioada următoare în România s-au făcut foarte multe și acestea le-au făcut românii, cu mintea lor. Nu vorbesc acum de tot ceea ce s-a realizat, de Canal, de Transfăgărășan, dar s-a făcut industrializarea. Totuși, s-a făcut o foarte, foarte mare greșeală din cauza faptului că s-a trecut la socialism direct de la feudalism. Trebuia să se treacă prin capitalism. Spirala dezvoltării societății rămâne aceeași: comună primitivă, sclavagism, feudalism, capitalism și pe urmă să vedem ce o fi. Dar s-ar putea ca democrația să nu fie cea mai bună formă de societate, așa cum spunea, după Război, Churchill. Cu prețul libertății, într-adevăr, dar cu muncă și sudoare, s-au realizat foarte multe în România. Ca agronom, nici nu vă spun acum de agricultură. vă spun de industrie. S-a reușit industrializarea României pe care se putea greva foarte bine democrația. Dar, la noi, democrația a venit direct pe feudalism.

Punctul meu de vedere este că, dacă am avut și avem o țară foarte frumoasă, chiar așa, cum am fost, cei care au venit la conducerea țării după revoluția din 1989 au reușit să distrugă tot ceea ce a fost bun. Păcat că ne-am vândut pădurile, suprafețele agricole, bogățiile solului și subsolului. De ce a trebuit, fiind toate profitabile, să le dăm la alții, de ce nu le-am exploatat noi? De ce conducători noștri ne consideră incapabili? Am, ajuns până acolo încât conducătorii noștri vin și la marile societăți de stat și impun management străin pe niște obiective create de români? Păi dacă le-am făcut noi, nu putem să le conducem? Trebuie să vină străinii să ne conducă? Nu se poate. Acuma se încearcă, asta după ce s-a desființat industria, să se meargă și pe o societate informațională. Dar societatea informațională trebuie să vină pe ceva. Este o știință aplicată. Nu este o știință fundamentală. Pe ce o aplicăm noi dacă nu ma avem industrie? Ce robotizăm? Ce automatizăm? Dacă nu mai avem industrie, de unde creșterea economică la noi? Din consumerism? Din banii pe care îi trimit ai noștri care lucrează în afară și facem cumpărături de la Kaufland? Unde se duce profitul Kaufland-ului? Afară. Noi cu ce rămânem? Nu rămânem cu nimic. Vin banii de afară și prin Kaufland, Lidl , Selgros sau nu știu mai care banii pleacă înapoi afară. Noi rămânem fără. Și rămânem săraci. Sigur că se vorbește de creștere economică la noi. Eu ca agronom, știu o treabă. Agricultura, de bine de rău, a început să meargă. În special, în partea de sud. Sigur, se face o greșeală că nu se ajută destul de mult partea asta a noastră care are un sol mai puțin favorabil pentru culturi câmp, inclusiv relieful, și care se pretează la pomi, vie, zootehnie.
Pe ici, pe colo, mai apare câte un proiect dinăsta disparat, de un hectar, o jumătate de hectar, două trei hectare de pomi, în condițiile în care tot județul ăsta, la un moment dat, până în 1989, era aproape tot acoperit de livezi și vii. Și nu-i nici zootehnie.

Accesul nostru în supermaket-uri nu este posibil. Noi, cauza faptului că avem subvenția pe hectar doar 25% comparativ cu țările de bază, produsele lor sunt foarte ieftine, pentru că subvențiile lor sunt foarte mari. Și atunci bineînțeles că se importă produse mai ieftine. Dar păcat că toate sunt contaminate. Nu se poate ca o roșie să o ținem în cămară de la Crăciun până la Paști.
Eu nu fac politică. Dar am avut un ministru bun, PSD-ist. Pe Daea. Și Daea a zis așa: facem aprozare. E, a scăpat porumbelul cu aprozarul care era un termen comunist, totă lumea l-a criticat și a renunțat până la urmă. Eu umblu în tot județul, mă plimb să văd agricultură. Cu solariile pe care le avem noi și chiar cu două livezi mai ca lumea, mai mari, Pombisul și Ghinda, noi ne-am asigura din solariile noastre, tot consumul de legume și fructe românești care chiar sunt ecologice comparativ cu ele care vin de afară. Dar nu au aces în supermarket-uri. Și chiar dacă vrei să ajungi al ei, trebuie să plătești o grămadă de taxe ca să ajungi pe raft la loc relativ vizibil.
Păi nu se poate. Acestea sunt metode de a ne împiedica să ne vindem marfa. Ca la orice afacere, dacă nu ai desfacere, o faci degeaba.

În legătură cu globalizarea și cu Uniunea Europeană. La ora aceasta, politicul înseamnă incompetență, lipsă de educație, oameni care nu știu să scrie la conducere, ministere în care ajung amante , neveste, verișoare, nepoate și așa mai departe, care nu fac altceva decât să ne trimită nouă hârtii și birocrație până peste cap. Noi ne împiedicăm mai mult de hârtii, lucrăm mai mult la hârtii decât să lucrăm în câmp.
Aș vrea să îl parafrazez oarecum pe președintele Statelor Unite, Trump. El a zis așa: întâi națiunea, și pe urmă globalizarea. La noi, politicienii zic altfel: Cum cetățean român? Noi acum suntem cetățeni europeni. Nu se poate, pentru România s-a vărsat atâta sânge ca să se întregească și sa fie România mare. Și acum, nu mai suntem cetățeni români? Am uitat de noțiunea de națiune? Păi noi suntem o națiune, cum o desființăm? Nemții, francezii, italienii, americanii, la ei peste tot pe unde mergi vezi steagul lor. Steagul românesc nu este la noi. Patriotismul? Nu există. Să ne păstrăm țara, să ne păstrăm națiunea, să ne luptăm pentru ea, pentru că Uniunea Europeană nu ne ține de dragul nostru acolo. Ne ține ca să ne poată lua „legal“ bunurile pe care le avem și să aibă piață de desfacere. Bulgaria România, Polonia, sunt țările care apără granița. Frica de ruși. Nu de dragul nostru ne-au primit în Uniunea Europeană. Dacă ne-au primit, să ne primească cu drepturi egale. Știind că am iești din comunism săraci și vai de capul nostru, să ne ajute să ajungem la nivelul lor. Dar ei au stabilit că suntem o națiune de mâna a doua sau a treia. Atâta timp cât toate bogățiile solului, subsolului, atât a timp cât creierele noastre migrează în loc să fie puse aici la treabă, să li se creeze alte condiții, națiunea noastră zic eu că este în curs de dispariție. Eu nu pot să zic că peste 100 de ani o să fie ceva. Dacă țara asta merge așa în continuare, la 100 de ani de la Revoluție e nu pot să transmit la nimeni nimic pentru că sunt convins că nu o să mai fie națiune română“.

SPUNE-TI PAREREA