Tradiția religioasă și păstrarea vestigiilor istorice merg mână în mână în cazul multor monumente din lume. Dar în locul în care a existat o cetate stăpânită de Ștefan cel Mare și Petrut Rareș treburile nu merg cum ar fi trebuit. Cetatea Ciceului, o fortăreață medievală din Bistrița-Năsăud care a aparținut mai multor voievozi ai Moldovei, este lăsată în paragină. Ruinele, clasate ca monument istoric (cod LMI BN – II-A-01630), se află într- stare avansată de degradare și nu pare să existe vreun interes pentru valorificarea lor. În schimb, pe una dintre terasele sitului arheologic de la Ciceu se ridică o mănăstire și acest lucru a stârnit controverse. Cei mai mulți cunosc povestea Cetății Ciceului ca fiind legată de perioada medievală și numele domnitorilor Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Dar, pe lângă cetate, aici a existat o așezare dacică, un centru meșteșugăresc important și arheologii sunt de părere că zona nu a fost suficient de mult explorată și valorificată din acest punct de vedere.
Scurt istoric al cetății
Cetatea Ciceului este localizată la punctul de întâlnire al teritoriului localităților Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgești și Dumbrăveni. În evul mediu a făcut parte din comitatul Belső-Szolnok. Cetatea a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIII-lea într-un punct strategic, pe o colină vulcanică de 683 m altitudine, de unde și numele de Ciceu. Dieta Transilvaniei a dispus demantelarea cetății la 1544, iar amplasamentul a devenit ulterior carieră de pietre de moară.
În partea de sud a cetății se mai păstrează două mostre de zid, iar la nord-est se disting urme ale șanțului de apărare, cu o deschidere de 3-5 m, precum și a valului de pământ ridicat în fața acestuia. Un zid pornea probabil din partea de nord-est a cetății, până în partea de nord-vest, unde se înfigea în dealul Măgura. Acesta din urmă este legat de dealul cetății printr-o șa îngustă și contribuia la apărarea edificiului dinspre vest. Grosimea probabilă a curtinelor era între 1,3-4 m. În ansamblu, construcția punea excelent în valoare un sistem de apărare natural, fiind foarte dificil de cucerit. Cetatea Ciceului a fost stăpânită de voievozii Moldovei, Ștefan cel Mare, Bogdan cel Orb și Petru Rareș.
Cu alte cuvinte, stăpânirea cetății și a domeniilor se perpetuează de la Ștefan cel Mare la fiii săi până la Petru Rareș. În 1538, Ciceul își îndeplinește pentru prima dată rolul de refugiu. Trădat de boieri, cu Moldova ocupată de Soliman Magnificul, Petru se adăpostește cu familia la Ciceu. Urmează cunoscutele eforturi diplomatice pe lângă Poartă pentru redobândirea tronului și în 1541 familia domnească părăsește Ciceul. Pentru cetate sfârșitul era aproape. Devenită un risc pentru Ardeal în condițiile reorientării politicii moldovene, aceasta este demantelată din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi în 1544. Petru Rareș reușește ulterior să reintre în stăpânirea domeniului, iar unii dintre succesori săi la tron îl revendică fără succes. Alexandru Lăpușneanu este ultimul domn moldovean care mai reușește să stăpânească, în parte prin forța armelor, posesiunile ardelene.
Între pasiunea pentru arheologie și pelerinajul religios
La Cetatea Ciceului se poate ajunge din DN 17, din Ciceu Mihăeşti spre Leleşti, cotind la dreapta un kilometru de la Ciceu Corabia. Din 2016, drumul este asfaltat pe o porțiune și pietruit pe o altă porțiune, până aproape de obiectivul istoric.
La baza colinei, înaltă de 700 de metri, se află ruinele Cetăţii Ciceului, dar la poale se află un lăcaș de cult înființat în 2014 la inițiativa ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, dar și a Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului. Mănăstirea „Petru Rareș Vodă“ a fost ridicată în cinstea domnitorului Petru Rareș și are ca hram pe Sfinții Mărturisitori Ardeleni (prăznuiți pe 21 octombrie, Visarion Sarai, Șofronie și Oprea Miclăuș, preoții Ioan din Gale și Moise Măcinic din Sibiel, canonizați pentru lupta împotriva impunerii confesiunii greco-catolice). Mănăstirea actuală este o construcție de lemn provizorie, dar locul atrage sute de credincioși în fiecare duminică, de aceea s-a luat decizia de a construi un lăcaș de închinare în adevăratul sens al cuvântului.
Primarul comunei Ciceu Mihăești, precum și fețele bisericești, cred că aici se află un vechi leagăn al ortodoxismului și acesta trebuie cinstit cum se cuvine. Se spune că domnitorul Petru Rareș, când a ajuns în cetate, în 1538, s-a dus, mai întâi, să se închine la biserica din interiorul acesteia. Unii vorbesc chiar despre un „altar dacic“, dar nu există o evidență istorică despre acest aspect.
Într-adevăr, aici a existat o așezare dacică importantă, dar cei care au studiat arheologia nu văd cu ochi buni construcția unei mănăstiri peste un sit arheologic. Dinu Bereteu este arheolog specialist și a publicat o lucrare despre situl de la Ciceu-Corabia, „Arcobadara Dacică“. El a subliniat că aici se afla un centru meșteșugăresc important, datorită prezenței uneo roci vulcanice cenușii, o excelentă materie primă.
„Așezarea dacică de la Ciceu-Corabia a fost un centru meșteșugăresc prin excelență, încadrânduse între cele mai importante astfel de centre de producție din Transilvania. Așezarea s-a dezvoltat în această direcție încă de la fondarea ei, datorită rocii vulcanice de riolit dacitic, care este o lavă fosilizată, spongioasă, dar foarte rezistentă, cu un aspect grăunțos, de culoare cenușie deschisă, excelentă materie primă pentru cioplirea râșnițelor. Aceasta a fost principala activitate economică artizanală a locuitorilor din așezarea dacică de aici, activitate redescoperită mai târziu, în perioada medievalăși până în sec. XX, când s-a constatat că aproape jumătate din pietrele de moară confecționate aici se vindeau în bazinul someșan, iar restul în întreaga Transilvanie48. Probabil și în epoca dacică, râșnițele produse aici se comercializau într-un raport teritorial asemănător. Teritoriul real pe care au fost distribuite râșnițele de la Ciceu-Corabia poate fi conturat mai clar abia după efectuarea analizelor petrografice asupra râșnițelor dacice descoperite în Transilvania. Tot în legătură cu această activitate au luat probabil ființă în așezarea de la Ciceu Corabia și unele ateliere metalurgice, specializate în confecționarea unor unelte de fier folosite în pietrărit, precum dălțile, ciocanele sau baroasele, precum și repararea acestora sau confecționarea angrenajelor metalice ale râșnițelor. Unele unelte pot să provină chiar din centre metalurgice dezvoltate, cum sunt cele din zona Sarmizegetusa Regia sau altele mai mărunte din estul Transilvaniei,dobândite în urma unor schimburi comerciale. La poalele Măgurii de la Ciceu-Corabia au funcționat probabil și ateliere specializate în producerea obiectelor de vestimentație din bronz și argint. O parte din acumulările de monede de argint, dobândite pe baza râșnițelor produse aici, au fost topite și transformate în obiecte de podoabă, așa cum s-a întâmplat în multe alte cazuri în Dacia. Bunăstarea economică a așezării a fost probabil completată,într-o măsură mai mică, de controlul asupra zăcământului de sare de la Ocna Dejului, de o foarte bună calitate. Funcționarea unor târguri periodice în valea Someșului Mare, poate chiar la confluența Someșurilor, în zona Dejului, este destul de probabilă, dar foarte greu de demonstrat“, scrie Dinu Bereteu în lucrarea sa care poate fi consultată, integral, aici!
Existența așezării dacice este confirmată și de arheologul Corneliu Gaiu, din cadrul Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud. El a relatata că în zonă s-au făcut săpături din 1977 până în 2016 și s-au descoperit așezări din Epoca Bronzului și din Evul Mediu timpuriu. „S-au descoperit o mulțime de obiecte pentru prelucrarea pietrei, piese de port, ceramică, ateliere meșteșugărești. Acestea se află în colecțiile muzeului“, a spus Corneliu Gaiu. Acesta a trimis, pe adresa redacției, fotografii cu câteva dintre obiectele descoperite acolo.
Gaiu a explicat că situl se întinde pe mai multe terase în jurul cetății, dar cea mai cercetată a fost terasa pe care se construiește mănăstirea. Locul a fost descărcat de sarcină arheologică și s-au eliberat toate aprobările necesare de la Ministerul Culturii pentru construcția mănăstirii. Piatra de temelie a fost pusă în 2015, iar, în prezent, acolo este turnată fundația și construcția se află în linie dreaptă.
În octombrie 2019, hramul mănăstirii fost un prilej de acordare a unor distincții religioase și mai-marii bisericii, alături de oficialități au vizitat șantierul. La slujbă au asistat președintele CJ Radu Moldovan și prefectul Ovidiu Frenț și primarul comunei Ciceu Mihăiești, Valentin Mureșan, a primit cea mai mare distincție a Mitropoliei Clujului, Crucea Transilvană.
La Cetatea Ciceului se organizează și o manifestare culturală, o serbare câmpenească însoțită de spectacol folclorice, dar și de acțiuni cu specific medieval, Serbările Cetății Ciceului, care, în 2018, au ajuns la ediția cu numărul 50.