Profesorul universitar dr. Daniel David a fost prezent astăzi la Bistrița unde a susținut o conferință despre psihologia poporului român, având la bază lucrarea sa cu același nume. Daniel David a fost întâmpinat cu sala plină, la Sinagogă, și a creionat, pentru cei prezenți, trăsăturile fundamentale ale poporului român, pornind de la șase atribute psiho-culturale pe care le-a explicat, pe rând.
1.DISTRIBUIREA PUTERII SOCIALE. Când spun putere socială, nu mă refer la putere
politică, mă refer la cum este distribuită influența socială într-o anumită
societate. Sunt țări, sunt culturi în care puterea socială este distribuită în
diverse zone, astfel încât nicio zonă nu devine foarte puternică, monopolizând
controlul societății. Există tot timpul alte zone care o controlează, care o țin
în șah. Se controlează unele pe altele. În alte țări, în alte culturi, puterea este
concentrată în anumite zone, în mâna unora, astfel încât puțini oamnei ajung să
controleze mulți oameni. Într-o astfel de cultură în care puterea este concentrată,
apare și este apreciată ideea de șef… șeful e foarte important. Șeful e
șef, nu este reprezentantul nostru, ca să fie clar. În cealaltă variantă, cel care
ocupă pozițiile de putere este mai degrabă văzut ca un reprezentant al celorlați,
nu ca șeful lor. Dacă ne uităm pe această scală, între 0 și 100, în care valoarea
medie este 50, observăm că România are un scor foarte ridicat de concentrare a
puterii sociale. Unul dintre cele mai mari scoruri de concentrare a puterii
sociale din Uniunea Europeană. Asta nu e bine sau rău. Este, pur și simplu, o
descriere psihologică.
2. EVITAREA INCERTITUDINII. Sunt anumite țări, anumite culturi, care privesc
viitorul și impredictibilitățile pe care viitorul le aduce ca fiind oportunități
de dezvoltare. Adică neclaritățile, impredictibilitățile sunt niște șanse. Sunt
oportunități. Alte țări, alte culturi, se uită la viitor și privesc
impredictibilitățile cu care vine viitorul ca pericole. Cu alte cuvinte,
incertitudinile sunt pericole, nu oportunități. Dacă ne uităm la această
dimensiune, din nou, observăm că România are un scor foarte ridicat de evitare a incertitudinii. Un scor de 90. Suntem o cultură, o țară, care vedem schimbările și incertitudinile viitorului ca pe niște pericole, nu oportunități de dezvoltare.
3. PRAGMATISM. Pragmatismul este definit aici ca fiind felul în care
te raportezi la trecut și viitor. Anumite țări se proiectează în prezent și viitor, nu pun mare preț pe trecut. Și sunt alte țări care, din prezent, sunt mereu orientate către trecut, își valorizează trecutul, și-l ridică în față, uitând de viitor. Aici România nu are un scor prea ridicat, se situează în jurul unei valori medii. Atunci când valoarea este medie, nu e o chestie care să marcheze extraordinar de mult societatea.
4. MASCULINITATE. Prin masculinitate înțelegem următorul lucru: sunt țări și
culturi în care competiția și asertivitatea sunt mai apreciate. Acestea sunt țări
masculine. Sunt alte țări în care competiția și asertivitatea nu sunt valorizate.
Mai degrabă înțelegerea, un fel de solidaritate în care fiecare primește câte
ceva. Nu încurajăm competiția, ci încurajăm, mai degrabă, armonia. Acestea sunt țări feminine. Și aici observăm că România are un scor aproape de medie. Deci nu are un profil absolut spre zona de masculinitate sau spre zona de feminitate.
5.INDIVIDUALISM ȘI COLECTIVISM. În anumite țări, în anumite culturi, de obicei, grupurile sociale se constituie pe logica unei familii mai extinse. Altfel spus, construim grupuri pornind de la relații de cunoștințe, rudenie, prietenii. Așa constituim grupuri sociale. Acestea sunt societățile colectiviste. Într-o astfel de societate, când generezi astfel de grupuri, de obicei, există o solidaritate mare în interiorul grupului. Altfel spus, ținem unii la alții, dar avem o suspiciune față de cei dinafară, că ei sunt altfel decât noi, nu sunt de-ai noștri. Sunt alte țări, alte culturi, în care grupurile se constituie altfel. Pe bază de valori comune: nu suntem rude, poate nici nu suntem prieteni, nici nu ne cunoaștem foarte bine, dar avem valori comune și atunci punem împreună aceste valori și constituim grupuri în forma comunităților, nu în forma colectivelor. Care e diferența? Într-un grup de tip comunitar există o solidaritate mare în interiorul grupului, cum există și în structura colectivistă, numai că există o deschidere mult mai mare spre cei din afara grupului. Fiindcă oricine din afara grupului care are valori similare este binevenit în grup. Deci ăsta este profilul societăților individualiste. Nu-mi place cuvântul ăsta pentru că, în limba română, când spunem individualist, ne gândim la ceva rău. Individualism înseamnă egoism. Or nu asta este semnificația aici. Individualismul înseamnă că individul autonom, cu valori pe care le conștientizează, pune împreună cu alt individ autonom la un loc valorile și constituie un grup. Asta e, de fapt, individualismul. România este o țară care are sau care avea, în 2015, un profil colectivist.
6. MODUL ÎN CARE SE INFLUENȚEAZĂ ȘI SE CONTROLEAZĂ COMPORTAMENTUL ÎNTR-O SOCIETATE. Sunt societăți în care comportamentul se controlează mai degrabă prin pedepse. Se vânează greșeli, dacă ai greșit ești pedepsit, dacă faci lucruri ok nimeni nu te laudă, consideră că e normal să faci așa ceva. Nu se folosesc recompense. Se folosesc, mai degrabă, pedepse. Sunt alte țări, alte culturi în care ai o combinație între pedepse și recompense. România are un scor foarte scăzut de indulgență. Suntem o cultură care, de obicei, controlăm comportamentul social prin pedepse, mai degrabă decât prin recompense.
Daniel David a explicat că acest profil psiho-cultural nu este nici rău, nici bun, dar că el nu se potrivește cu spațiul geo-politic în care se află România în acest moment. Cu alte cuvinte, România tinde spre valorile vestice, occidentale, dar nu este pregătită psiho-cultural să adere la ele.
„Acesta este profilul psiho-cultural al românilor. Nu este un profil psiho-cultural bun sau rău în sine, superior sau inferior altor profiluri, dar trebuie să recunoaștem că el devine mai eficient sau mai puțin eficient pentru o țară în funcție de modelul de dezvoltare pe care îl are țara respectivă, în funcție de cum vrea să fie și în funcție de zona geo-politică în care s-a integrat. Noi, de exemplu, ne-am integrat, fără să ne forțeze nimeni, ne-am cerut și în NATO și în Uniunea Europeană. Noi ne-am cerut într-un spațiu vestic. Numai că România n-a fost pregătită de integrarea într-un spațiu vestic din punct de vedere psiho-cultural. Spațiul vestic este construit pe două valori fundamentale care nu sunt doar diferite față de valorile pe care noi le-am descris aici pentru România, ci sunt în opozție. Spațiul vestic este construit pe ideea individului autonom, nu colectivist, și pe ideea descentralizării puterii sociale, nu pe ideea concentrării. O țară care are axa de valori psiho-culturale în opozție cu spațiul în care a intrat, are niște probeme majore. Pentru că aproape toate instituțiile pe care noi trebuie să le asumăm, în sănătate, în educație, în economie, toate regulile, toate procedurile, au fost gândite într-o altă logică psiho-culturală“, a explicat Daniel David.
