Theodor Paleologu, candidatul suținut de PMP pentru alegerile prezidențiale este jucător interesant în competiția pentru președinția României. Într-un moment în care românii se întreabă ce caută anumite persoane în funcții publice având în vedere pregătirea lor precară, Paleologu este o opțiune din zona mediului intelectual, având și o experiență în diplomație. În lumina celor mai recente evenimente din USR, se pune problema dacă o parte din electoratul care simpatiza această organizație își va revizui opțiunile și își va îndrepta atenția către Paleologu. Într-un interviu acordat publicației Observator BN, Thedor Paleologu a vorbit despre șansele sale în calitate de candidat la președinție, în contextul stării conflictuale din aceste moment, atât în societatea românească, cât și în mediul politic.

De ce fel de președinte credeți că au nevoie românii? Care ar trebui să fie profilul lui?

Au nevoie de un președinte care să restabilească prestigiul României pe plan international, de un președinte care să le spună adevărul, de un președinte care să îi respecte și să fie demn de respect. Și e foarte important ca el să fie un diplomat în afară, dar, mai cu seamă, în interior. Pentru că România are nevoie de un minim consens. Nu putem continua la nesfârșit cu războaiele acestea interminabile româno-române. E nevoie de un minim consens și avem nevoie de un președinte făcător de pace, mediator și la asta adaug „învățător“ pentru că este tema mea de suflet. Cred că educația este Alfa și Omega. Toate vin din educație și formula mea președinte-învățător indică această prioritate a educației.

Au existat momente extrem de tensionate între popor și cei care conduc țara, inclusiv președintele. Momente în care președintele a fost scuipat, momente în care pentru primul ministru și partidul de la guvernare au devenit emblematice niște mesaje vulgare, apoi a venit Viorica Dăncilă, batjocorită pentru gafele ei. Ce denotă acest lucru, într-o țară?

E foarte multă violență, cel puțin, verbal în societatea românească. Unele lucruri țin de mentalitate. Noi românii suntem mai certăreți. Mai conflictuali decât alte popoare. Dar e adevărat că, în ultima vreme, s-a atins un paroxism și din partea PSD-ului și, sigur, respingerea din partea celor care nu acceptă măsurile luate de guvern.

Și de ce credeți, totuși, că niște oameni care se poziționează în categoria „smart“  se folosesc de sloganuri vulgare sau jignitoare?

Eu nu am folosit niciodată sloganul la care vă referiți. Eu nu am folosit cuvântul respectiv pentru că sunt foarte pudic, poate chiar puritan. Nu folosesc anumite expresii. Dar pot să înțeleg de ce a apărut respectivul slogan. Pentru că, de fapt, asta făcea PSD-ul față de noi. Și atunci a fost această reacție în oglindă. Sloganul respectiv este o oglindă pusă în fața guvernului Dragnea-Dăncilă. Dar cel mai mult mi-a plăcut alt slogan. Din februarie 2017. Un slogan care m-a făcut chiar puțin invidios. Era sloganul „Dragnea, nu uita, așteptăm și cartea ta“. Vă dați seama, zeci de mii de oameni să strige „Așteptăm și cartea ta“. Eu n-am avut niciodată parte de atâta entuziasm al cititorilor. Să se adune zeci de mii de oameni să spună Paleologu, vrem să te citim. Nici Pleșu, nici Neagu Djuvara, nici Mircea Cărtărescu nu au fost invitați de asemenea mulțimi să publice mai repede o carte.

Credeți că, la ora asta, românii simt cu adevărat nevoie să aibă printre opțiunile la vot, un candidat din mediul intelectual?    

După ce am avut în ultimii ani, cred că da. Eu nu fac din studiile pe care le-am absolvit un argument sau nu un argument esențial. Asta înseamnă că am muncit foarte mult, că am avut mai multă răbdare, că am avut lucruri de spus în lucrările mele. Dar ce contează e cum e omul, dacă îi ascultă pe ceilalți, dacă e simpatic, dacă e cumsecade, dacă are forță de muncă, dacă e curajos, curajul contează foarte mult în asemenea funcții, dacă nu este egoist și dacă nu preferă confortul personal oricărui alt considerent. Sunt calități de ordin moral care sunt extrem de importante. Rezistența la stres, capacitatea de a lua decizii, sunt lucruri care contează cel puțin la fel de mult ca și studiile absolvite. Sigur că în România par așa, un fel de excepție, de nuca în perete. Dar nu e așa în alte țări.

Totuși, în România există un soi de model care încă este admirat. Omul care pornește de jos, care reușește peste noapte, se descurcă prin șmecherie, ajunge sus prin orice mijloace…

Da, dar nu ai nevoie de așa ceva pentru președinție. Pentru președinție e nevoie de un om care să stea de vorbă de la egal la egal cu șefii de guverne și de state și să facă România respectată. Că sunt descurcăreți, șemecheri, pentru alte lucruri, poate aveți dreptate. Dar pentru funcția de președinte cred că avem nevoie de un om care să fie respectat, să fie diplomat, să aibă experiență internaționalp substantială și care să înțeleagă bine țările cu care avem de-a face și realitatea internațională.

Aș putea spune chiar că, uneori, intelectualul este văzut, mai degrabă ca un ratat.

N-am simțit asta niciodată. Eu trăiesc din asta. Și trăiesc foarte bine din cursuri. Ideea asta că filosoful e un prăpădit e complet falsă. Eu trăiesc din filosofie.

Ați pomenit despre monarhie, în conferința de presă. Oamenii au o nostalgie pentru vremurile trecute. Totuși, nu credeți că oamenii tind să valorizeze mai mult anumite epoci pentru că nu le-au trăit sau pentru că nu le cunosc cu adevărat?

O, sigur că da. Există acest fenomen. Dar noi nu am avut o dezbatere despre republică și monarhie. În orice caz, nu una inițiată de la cel mai înalt nivel. Și cred că e nevoie de așa ceva. E nevoie să ne clarificăm opțiunile privind regimul nostru politic. Eu am o legătură foarte strânsă cu dinastia de Hohenzollern.  Tatăl meu a fost foarte apropat de Regele Mihai, l-a cunoscut și pe Regele Carol al II-lea, în anii `30. Bunica mea era prietenă cu prințul Carol înainte de a deveni rege. Aș putea continua și cu alte exemple. Sunt foarte legat de familia regală a României. Dar nu e vorba numai despre asta. Este vorba de o discuție publică necesară. Pentru că republica a fost adusă cu tancurile sovietice și nu s-a mai discutat cu adevărat despre tema asta. Emil Constantinescu promitea restaurarea monarhiei. N-a făcut nimic în acest sens. Eu nu promit asemenea lucruri. Eu mă angajez să avem o dezbatere onestă pe această temă.

Președintele în funcție a fost ales cu mult entuziasm, acum cinci ani. Ce credeți că îi lipsește, pentru că lumea nu mai este la fel de entuziasmată acum?

Eu cred că a lăsat ca funcția prezidențială să fie golită deconținut. Și lucrul ăsta e grav. A făcut lucrul ăsta din confort. A evitat să se lupte pentru prerogativele funcției sale. El s-a opus, într-adevăr, samavolniciilor PSD, dar intermintent. Din când în când și, mai cu seamă, pe final de mandat. Eu consider că primii doi ani au fost ani în care președintele Iohannis a procedat total greșit. În 2014 el a fost ales cu un avans de peste un million de voturi. În toamna lui 2014, PSD-ul a ajuns la 46%. Ceea ce nu se mai întâmplase niciodată până atunci. Astea sunt cifrele și astea sunt faptele. Ceva s-a întâmplat între noiembrie 2014 și noiembrie 2016. Cine era preșdinte în această perioadă? Klaus Iohannis. Cum de a reușit să rateze cu poarta goală?

Sunt momente în viața unei țări în care se întâmplă niște tragedii, cum a fost Colectivul, cum este cazul Caracal. Și atunci președintele trebuie să vină cu niște mesaje de compasiune, cu niște mesaje prin care să arate că este implicat. Cât de greu vi se pare să gestionezi astfel de momente și dacă ați avut impresia că în România au fost transmise mesajele adecvate, care să îi facă pe oameni să simtă că îi pasă cuiva de ei?

Eu n-aș acuza pe nimeni că nu-i pasă. Pentră că acestea  sunt drame atât de teribile încât de piatră să fii și tot îți pasă. De tineri care au murit la Colectiv, de tinerii care au rămas cu sechele teribile N-are cum să nu te emoționeze, n-are cum să nu îți rupă inima așa ceva, la fel ca și drama fetelor din Caracal. Chestiunea e alta. Faptul că ambele drame provin din niște disfuncționalități administrative. Nu putem izola dramele de restul contextului. Faptul că se dau autorizații pe șpagă, faptul că suprareglementarea produce corupție.  Sunt probleme pe care ar trebui să le discutăm cu cărțile pe față. la fel, drama din Caracal a stârnit discuții despre proxenetism, despre prostituție, lucruri care nu sunt noi. E de ajuns să mergi peste tot în Europa, să auzi prostituate care vorbesc românește. E plin. În România, în București, vezi cum poliția stă de vorbă cu proxeneții. Și atunci nu mai putem face la nesfârșit politica struțului. Ipocrizia ucide. Președintele n-are în subordine polițiști cu care să aresteze proxeneții. În schimb, are un instrument extraordinar la dispoziție și, anume, tribuna de la care se aude ce spune. Dacă ai ceva de spus. Din păcate, Iohannis nu a folosit această tribună și nu a spus nimic memorabil în cinci ani de zile. În conformitate cu fișa postului, președintele e un animal cuvântător. Președintele trebuie să spună adevărul despre lucruri care ne dor, despre lucruri neplăcute, despre prostituție, despre proxenetism, despre droguri, despre cum sunt infectați oameni cu boli în spitale, despre defrișările ilegale, despre lucruri de genul ăsta trebuie să vorbească în permanență, să atragă atenția. Și atunci când are atribuții, să le exercite.

Despre  ce ar trebui să vorbească în ceea ce privește agenda internațională?

O să vă răspund pe două paliere. Primul palier este cel al axelor acțiunii diplomatice a președintelui și al doilea palier e cel al bucătăriei diplomației românești. Marile teme de politică externă sunt următoarele. În primul rând, criza Uniunii Europene. Cred că președintele trebuie să fie foarte implicat în găsirea de soluții pentru depășirea crizei Uniunii Europene, criză care ține de imigrație, șomaj, lipsa de coerență în materie de politică externă. Și am câteva soluții: avem nevoie de o poliție comună pentru apărarea frontierelor externe al Uniunii Europene, avem nevoie de o agenție comună pentru combaterea terorismului, de o agenție comună de informație. Și cred că avem nevoie de un nou cadru pentru spațiul Schengen. Acordul așa cum este acum nu este sufficient. Cred că e nevoie de o cooperare cât mai intensă  în materie de industrie de armament în Uniunea Europeană, iar, după părerea mea, nu avem nevoie și trebuie să combatem ideea unei armate europene separate de comandamentul NATO. Sunt câteva mari teme, evident că nu le epuizăm acum. Dar aș vrea să vă spun câteva cuvinte și despre bucătăria internă a diplomației. Eu am fost ambasador și sunt genul de diplomat de modă veche, foarte atent la detalii. Și îmi voi lua foarte în serios rolul de super-inspector al diplomației. Mă voi duce pe capul ambasadorilor să verific ce fac. Să văd dacă sunt așa cum trebuie să fie diplomații care reprezintă România.

Considerați că scandalul în care este implicat Dan Barna o să redirecționeze o parte din electoratul USR către dumneavoastră?

Mi se pare că, în momentul de față, USR nu prea mai are un candidat. Nu-l mai are pe candidatul oficial. Până la sfârșitul campaniei, el va trebui să explice ce s-a întâmplat. Toată lumea despre asta îl va întreba. Sper că are argumente, nu sunt acuzatorul lui sub nicio formă. Mi-am impus o rezervă totală pe acest subiect. Dar mi se pare că, în momentul de față, opțiunea cea mai realistă pentru USR sunt eu.  Iar USR va avea în mine, întotdeauna, un partener loial.

 

SPUNE-TI PAREREA